MIRCEA ELIADE - MAITREYI

MIRCEA ELIADE MAITREYI

Context literar. Maitreyi este un roman subiectiv: faptele sunt prezentate discontinuu. Romanul subiectiv anuleaza omniscienta naratorului prin introducerea personajului reflector, naratiunea este la persoana I, iar, in ceea ce priveste personajele, in locul tipurilor apar individualitati.

Romanul a aparut in 1933 si ilustreaza faza indica din creatia scriitorului, care incepe cu Isabel si apele diavolului. Celelalte doua faze sunt: existentialista (intoarcerea din rai, Huliganii) si fantastica (Pe strada Mantuleasa, Nouasprezece trandafiri).

Specificul speciei. Romanul se inscrie in literatura autenticitatii, care il apropie pe Eliade de Anton Holban si Camil Petrescu. Roman exotic, in spiritul epicului pur al lui Andre Gide, Maitreyi este, in acelasi timp, jurnal, eseu, reportaj si naratiune subiectiva. Punctul de plecare al textului este jurnalul tanarului Allan, aflat in India.

Titlul. Romanul poarta numele eroinei principale, Maitreyi.

Tema romanului este iubirea intre eroi apartinand unor mentalitati si religii diferite.

Rezumat

Inginerul Allan, un englez de douazeci si patru de ani, care lucra in jungla indiana, se imbolnaveste de malarie si se muta, in timpul convalescentei, in casa lui Narendra Sen. Pe sotia inginerului si pe cele doua fiice, Maitreyi si Chabu, Allan le cunoscuse mai inainte, atunci cand, impreuna cu un gazetar, Lucien Metz, acceptase invitatia la ceai a inginerului Sen.

La inceput, Allan se simte stanjenit in noua familie, dar, treptat,

fata cea mare, Maitreyi, devine mai prietenoasa si se intereseaza de tara lui si de obiceiurile europenilor. Tanarul e atras, la randul sau, de inocenta si rafinamentul fetei, vrea s-o cunoasca, s-o descopere cu tot ce era sigilat si fascinant in viata ei. Afla astfel ca fata scria poeme filosofice, apreciate de marele poet Tagore. Rasul ei si straniul din privire incep sa-l tulbure. Maitreyi se ofera sa-i dea lectii de bengaleza, iar Allan s-o ajute la terminarea catalogului bibliotecii domnului Sen.

Mai tarziu, dupa mai multe gesturi tandre, Maitreyi ii daruieste lui Allan o coronita de iasomie, semnul logodnei. Cei doi parcurg ceremonialul sacrul al unei nunti simbolice, in care fata rosteste un adevarat poem incantatoriu: "Ma leg de tine, pamantule, ca eu voi fi a lui Allan si a nimanui a/tuia, voi creste din el ca iarba din tine. Si cum astepti tu ploaia, asa ii voi astepta eu venirea, si cum iti sunt tie razele, asa va fi trupul lui mie '

intamplator Chabu le dezvaluie parintilor scena cu cei doi, vazuta in padure, si relatia lor se intrerupe brutal: Allan trebuie sa paraseasca familia Sen. El se retrage in Himalaya, pentru a-si vindeca durerea in singuratate. Maitreyi spera sa fie alungata din casa pentru a-si intalni iubitul. Ea se daruieste unui vanzator de fructe si pleaca apoi sa nasca intr-un alt oras.

O scrisoare a lui Narendra Sen, adresata lui Allan, pune direct problema incompatibilitatii celor doua lumi, pe care le reprezentau europeanul si bengaleza. De aici, imposibilitatea casatoriei lor. Allan pleaca la Singapore dar sentimentul de nostalgie si, poate, de neimplinire nu-l paraseste. Ultima fraza a cartii ("As vrea sa privesc ochii Maitreyiei') se leaga, fara indoiala, de motoul asezat sub titlu: "Oare iti mai aduci aminte de mine, Maitreyi ?-Si daca iti amintesti, cum poti sa ma ierti? '

Structura - compozitie. Roman al experientei directe, Maitreyi este o confesiune, fapt care dovedeste ca proza poate fi socotita autentica. Experienta traita de autor in India a stat la baza Jurnalului, iar romanul cuprinde pagini intregi din aceste insemnari. Rezulta de aici ca dimensiunea fictionala este contracarata de cea a autenticitatii experientei, mai ales ca, asa cum marturiseste autorul insusi, modificarile introduse in roman (fata de Jurnal) nu sunt foarte numeroase.

Relatarea la persoana I, imbinarea povestirii cu descrierea, poezia, reportajul, paginile de corespondenta, notatiile eseistice se amesteca in aceasta carte scrisa cu intentia estetica de a reda un fragment de viata "reala'.

Structura cartii este fidela structurii sentimentului, iubirea fiind prezentata in toate fazele ei, iar notatiile personajului narator urmarind

atat transformarile din timpul relatiei cu Maitreyi, cat si reflectiile asupra acestora, provocate de recitirea jurnalului.

Caracterizarea personajelor. Tipuri si relatiile dintre ele

Maitreyi a fost considerata cel mai exotic personaj din literatura romana. Cel care o prezinta este personajul-narator, Allan. Portretul ei este realizat treptat, subiectiv, in functie de sentimentele pe care le are personajul fata de ea, in diferitele etape ale relatiei lor. Astfel, daca la prima intalnire el o gasise "urata', la a doua ea ii apare "mult mai frumoasa'. Vestimentatia ei traditionala era alcatuita dintr-o combinatie de accesorii in culori vii, calde: ,,sari de culoarea ceaiului palid, cu papuci cusuti in argint, cu salul asemenea cireselor galbene. ' Portretul fizic, prin "buclele ei prea negre', buzele ei "pr"ea rosii', sugereaza caldura sufleteasca si puritatea. Ea ii apare eroului puternic individualizata, misterioasa si deschisa, fascinanta prin impresia de viata "mai putin umana' pe care o degaja.

Gesturile ei tandre, preocuparile ei intelectuale (tinea conferinte pe teme filozofice), puterea ei de a iubi profund, dincolo de conventiile sociale si de tabuurile civilizatiei careia ii apartine, sunt trasaturi care ii configureaza portretul exceptional. Prin sensibilitate si naturalete, Maitreyi reprezint^ea' si Otilia din romanul lui Calinescu, eternul feminin: la sfarsit, ea este pentru Allan, ca si la inceput, un personaj cu multe incertitudini.

Particularitati stilistice. Desi considerat primul roman exotic din literatura romana, cartea nu pune accentul pe descrierea cadrului natural oriental. Pompiliu Constantinescu vorbeste despre un "pitoresc moral', personajul-narator prezentand viata cotidiana dintr-o familie din Calcutta intr-o forma descriptiva, impresionista.

Receptare critica

"Este evident () ca dublarea perspectivei traite (a jurnalului) de aceea prelucrata (a romanului) conduce Ia o reconsiderare a insesi structurii romanesti. Rolul autorului implicat consta in definitiv intr-o luminare diferita, mai buna, a faptelor pe care naratorul jurnalului le-a consemnat cum s-a priceput: luminare care-i permite sa reintroduca in aceste fapte o ierarhie de semnificatie. intalnirea din biblioteca ii apare la sfarsit lui Allan ca un eveniment care i-a schimbat destinul; desi ecoul ei imediat in jurnalul epocii se dovedeste minim. Semnificatia e de obicei posterioara trairii: traita. intalnirea a fost emotionanta, dar numai contemplata din perspectiva tarzie a intregii povesti de iubire ea si-a reluat caracterul ei de situatie-cheie.' (Nicolae Manolescu, Arca lui Noe)

Fragment semnificativ comentat

"Maitreyi mi s-a parut, atunci, mult mai frumoasa, in sari de culoarea ceaiului palid, cu papuci cusuti in argint, cu salul asemenea

cireselor galbene, si buclele ei prea negre, cu ochii ei prea mari, buzele ei prea rosii creau parca o viata mai putin umana in acest trup infasurat si totusi transparent, care traia, s-ar fi spus, prin miracol, nu prin biologie. O priveam cu oarecare curiozitate, caci nu izbuteam sa inteleg ce taina ascunde faptura aceasta in miscarile ei moi, de matase. in zambetul timid, preliminar de panica, si mai ales in glasul ei schimbat in fiecare clipa, un glas care parca ar fi descoperit atunci anumite sunete. '

Romanul Maitreyi (1933), ,, primul roman exotic din literatura romana' (George Calinescu), s-a impus atat prin atmosfera (prin descrieri de personaje, de traditii), cat si prin personajul principal, indianca Maitreyi.

in acest fragment, exotismul personajului provine din portretul ei fizic si din vestimentatie.

impreuna cu un gazetar, Allan este invitat la ceai de inginerul Narendra Sen si o vede pe Maitreyi pentru a doua oara.

Acum o gaseste "mult mai frumoasa', desi la prima intalnire i se paruse ,,urata'.

Vestimentatia ei, traditionala pentru astfel de ceremonii, este alcatuita dintr-o combinatie de accesorii in culori vii, calde: "sari de culoarea ceaiului palid, cu papuci cusuti in argint, cu salul asemenea cireselor galbene'.

Portretul fizic, prin "buclele ei prea negre', "ochii ei prea mari', "buzele ei prea rosii', sugereaza dorinta de a se individualiza, caldura sufleteasca si puritatea. Amestec de mister si de deschidere {"trup infasurat si totusi transparent'), ea ii apare tanarului ca traind "prin miracol, nu prin biologic'.

Allan o priveste curios, neintelegand ce taina ascunde aceasta fiinta "in miscarile ei moi de matase', in "zambetul timid, preliminar de panica, in glasul ei schimbat in fiecare clipa', pentru ca ea ii apare puternic interiorizata, fascinanta, prin impresia de viata "mai putin umana', pe care prezenta ei o degaja. (G.A.)