Foiletonul

Foiletonul

In existenta sa (de peste 200 de ani) foiletonul a cunoscut doua forme principale, reprezentand doua conceptii diferite, atat ca structura cat si ca functii publicistice, una care insemna publicarea unui text in mai multe episoade, in subsolul unei pagini iar cealalta un gen publicistic original, cu caracterisitici si scopuri specifice. Primul foileton, in acceptiunea primara, a aparut sub aceasta denumire in "Journal des Debats", in anul 1800, iar evenimentul este consemnat in cateva din marile enciclopedii ale lumii. Iata una din definitiile lui din "Enciclopedia romaneasca", elaborata din initiativa societatii "Astra" de catre un colectiv condus de C. Diaconovici, la sfarsitul veacului al XIX-lea si inceputul veacului XX: "Foileton, articol de literatura, de stiinta etc. inserat in josul gazetelor periodice".

Cel dintai foiletonist a fost Julien Geoffroy, care a scris in timpul Imparatului Napoleon I. Dupa modelul francezilor se introduce foiletonul si in presa celorlalte popoare.

Pe la inceputul anului 1840 foiletonul aparea la rubrica: "Sub linioara". In foileton au inceput sa se publice apoi insemnari de calatorie. In 1836 ziaristul Emile de Gerardin este primul care initiaza publicarea succesiva in foileton a unor capitole de roman. Alaturi de opere de mai putina valoare au vazut lumina tiparului prin aceasta modalitate si creatii ale lui Balzac si Dumas.

Presa romaneasca, imitand-o pe cea franceza, a cultivat frecvent foiletonul, anuntand la sfarsitul veacului un eveniment din viata presei: Centenarul foiletonului. "Gazeta Transilvaniei" scrisese chiar cu trei ani mai devreme, in 1897, intr-un articol prin care i se prezenta pe scurt istoricul, precizandu-se: "Foiletonul are as multami existenta sa cenzurei severe de pe atunci. Foiletonul era precum e si acum, rubrica pentru chestiunile ce cad in afara de domeniul politicei militante".

In aceasta forma, cu o diversitate tematica, publicat in subsolul paginilor, sau capitole de roman, foiletonul a fost cultivat de presa romaneasca inca de la primele ei inceputuri. In "Dictionar de terminologie literara" aparitia primului foileton este considerata a fi avut loc in 1839 in "Albina romaneasca". In realitate foiletonul este prezent in presa romaneasca cu cel putin doi ani mai inainte. Este vorba despre un text care se incadreaza in acest gen, aparut in prima noastra revista literara, "Alauta romaneasca", in 1837.

Referindu-se la acest tip de scriitura Victor Eftimiu povesteste: "Ajutor de reporter, onorific, m-am marcatsi am devenit colaboratorul sefului meu in traducerea in fascicole a unui roman, "Marchiza blestemata", care a aparut cotidian in pavilionul tipografic al "Adevarului", la expozitia din 1906".

Paralel cu articolele si creatiile literare, publicate la rubrica "foileton", intalnim in paginile presei noastre, foiletonul in a doua sa acceptie, aceea de articol literar, publicistic, satiric, care cultiva umorul. Printre primii autori de texte satirice si umoristice se afla Dumitru Tichindeal, Iordache Golescu, Paris Mumuleanu, Gheorghe Asachi, T. Maiorescu, Em. Alexandrescu, C. A. Rosetti, Mihail Kogalniceanu, I. H. Radulescu si multi altii. In aceasta categorie se incadreaza o buna parte din "Momentele" lui I.L.Caragiale, scrise initial pentru presa, o parte din articolele lui Tudor Arghezi si multe din creatiile lui George Baritiu, Geo Bogza, Zaharia Stancu, Demostene Botez, Odobescu, Eminescu, Creanga, Delavrancea, Vlahuta, Musatescu si enumerarea poate continua. De altfel, in spiritualitatea poporului nostru productiile artistice umoristice, satirice cunosc traditii stravechi care merg pana departe in istoria nescrisa. In cele mai vechi creatii folclorice umorul este cultivat cu un remarcabil simt artistic, cu fantezie, demonstrand sensibilitate si un dezvoltat simt de observatie. Sa ne amintim doar de legendarul Pacala din creatiile populare, preluate si stilizate de Costache Negruzzi in Moldova si de Petre Dulfu in Transilvania.

O perioada fasta de manifestare a foiletonului o intalnim in anii de dupa cel de-al doilea razboi mondial cand acest gen a fost utilizat ca modalitate critica de expresie care a "ocolit" cenzura. Printre cei mai cunoscuti autori s-au numarat Sergiu Farcasan, Teodor Mazilu, Ion Baiesu, dobrogeanul Valentin Serbu (a scris, printre altele, volumele "Fantastica delta", "La iarba verde", "Povestiri senine", "Satirica", "Vizita de adio" si a colaborat la ziarul "Delta", revistele "Tomis", "Steaua", "Vatra", "Tulcea literara" si altele), Valentin Silvestru si Nicuta Tanase. Ultimul, autor al binecunoscutelor carti "Derbedeii", "Muzicuta cu schimbator" sau "Cruce de ocazie" a reusit sa dezvolte virtutile umorului verite, conferind fiecareia dintre paginile sale consistenta aproape palpabila a realului. Ne-o demonstreaza si foiletonul "Cautatorul de noduri in papura" de unde prezentam un fragment: "Dupa calendarul dumneavoastra ce este astazi? Dupa al meu personal este joi. Joi si cateva minute pentru ca a trecut de miezul noptii. Fiind joi si ceva, zau ca n-ar fi rau dac-am discuta barem o jumatate de ora despre cautatorul de noduri in papura. Stiu ca ne-ar trebui vreme mai multa pentru a discuta despre el, dar eu nu prea mai am timp. Am de carat din curte niste moloz.

- Atunci poti sa-ncepi.

- Chiar daca-l pui la raze Roentgen pe cautatorul de noduri in papura, nu-l poti deosebi de un marinar netatuat de cursa lunga care a vazut Madagascarul, de un zugrav care merge cu scara dubla si zece kilometri daca-si pune ambitia, de un planificator surazator dar cu rude necooperativizate, nu-l poti deosebi domnule oricat te-ai stradui. Nu-l poti deosebi nici macar de un cititor de contoare putin cam sasiu, nu-l poti deosebi nici de un afemeiat foarte gelos, de un fumator de tigari Marasesti fara filtru care are mai putini plamani si aia.. "(volumul "Portrete in aqua forte", Editura Eminescu, 1981, pp. 72-73).   

Foiletonul difera de articol, de reportaj, de informatie, prin elementele sale de satira si umor, prin imagini artistice si printr-un limbaj viu. Pe de alta parte se deosebeste de scrierile literare prin continutul sau social-politic foarte pronuntat, prin elementele concrete de viata care stau la baza lui. Pornind de la aceste consideratii putem spune ca prin foileton intelegem un gen publicistic care foloseste ca mijloace polemica (despre care Pierre Humbourg spunea "Fara rea credinta, polemica ar disparea"), hiperbola, paradoxul, parodia si satira (aceasta putand trece de la umorul negru la hazul robust, de la ironia subtire la comicul violent, de la sarcasm la induiosare amuzanta, de la zeflemea la ridicularizare nemiloasa) pentru a lua atitudine fata de conceptii si fenomene invechite, retrograde. Aici naratiunea se bazeaza de obicei pe regula asocierii, elementele consecutive ale compozitiei fiind legate intre ele pe baza unor digresiuni, grupari, reflectii.

"Fara humor, spunea Brunea Fox, nu se poate face nimic. Viata insasi nu e posibila fara humor".

Daca pana in 1989 foiletonul romanesc aborda mai ales probleme sociale (comert, servicii, transporturi etc.) si etice (referitoare la relatiile familiale, colegiale etc.), in ultimii ani el a capatat un pronuntat caracter politic, dar realizarile de pana acum nu se ridica la nivelul celor anterioare. O exceptie - foiletonistul Ananie Gagniuc (a publicat in "Cuget liber", "Constanta 2000", "Romanul", "Urzica", "Metafora", "Viata armatei", "Politia" etc. si a scos de sub tipar cartile "Memoriile unui sugar", "Mai mare rasul", "Umor cu polonicul."), autor spontan, pus mereu pe sotii, capabil sa creeze situatii comice din lucruri si fenomene grave si care se apropie in valoare de predecesorii sai. Ne-o dovedeste si extrasul din foiletonul "Voi fi un bun primar!": "Daca primarii de pana acum ne-au cam facut de ras, macar sa fie ales un specialist in domeniu, respectiv un umorist! Este si motivul pentru care candidez la postul de primar al orasului. Va prezint cateva din punctele forte ale programului de perspectiva (care sa rimeaze cu directiva, invectiva, inactiva, etc).

Deviza mea este 'VOI FACE!', cu variantele: totul, apoi, ca trenul, dupa care, spume la gura, iar in final, pe dracu-n patru! Asadar:

- Vom munci, de sa va treaca naduselile!

- Voi asigura populatiei cele necesare unui nivel de trai ridicat, cu orice pret! (Ridicat si el!)

- Voi reduce saptamana de lucru la una pe luna, iar programul zilnic va fi de opt ore pe saptamana.

- Voi dezvolta pe plan local turismul, organizand excursii pe versantii mormanelor de gunoi din oras, concursuri de orientare pe strazile cu nume cand, vechi, cand noi, precum si de maiestrie in drumetie, pentru evitarea gropilor.

- Pentru marinarii de cursa lunga voi cauta sa se scurteze timpul de deplasare cu vapoarele in porturile lumii in asa fel incat, dupa amiaza, acestia sa fie acasa, in sanul familiei

- Voi duce o singura politica, politica demografica, fapt pentru care invit electoratul feminin, cu drept de vot, sa-mi acorde sprijinul necesar. Puteti sa ma votati de cate ori vreti dumneavoastra!" (Volumul "Memoriile unui sugar", Editura Leda, 1996, p-12)

Daca in alte tari foiletonul este practicat mai ales in primul concept, la noi el este cunoscut si cultivat intr-o masura mai mare sau mai mica in ambele lui ipostaze, contribuind pe de o parte la promovarea literaturii iar pe de alta parte la eradicarea tarelor societatii noastre, aflate in plin proces de restructurare.

Si pentru a ramane in atmosfera vorbelor de duh sa redam vorbele umoristului american Bennet Cerf: "Un ziarist strabate prima jumatate a carierei sale scriind despre lucruri pe care nu le intelege si a doua jumatate ascunzand cu grija faptul ca le intelege prea bine".