De la Renascentism la Baroc - intre vis si pseudo- realitate

Pentru a intelege visul ca motiv literar trebuie mai intai sa itelegem acceptiunile lui. Astfel visele pot fi intelese in acceptiune metafizica atunci cand acestea au o realitate ontologica si sunt o poarta de comunicare cu suprarealitatea, fie o latura psihologica ca manifestare psihica ce deschide o usa spre incostient. Ultima este acceptiunea estetica sic ea care ne intereseaza care declara ca visul ca o tema literara si artistica cu o larga raspandire pe parcursul diferitelor epoci si spatii literare.

Renasterea nu a reprezentat doar o intoarcere catre modelele Greco-latine ci si o resurgenta a practicilor magice, care fusesera interzise de catre crestinism. O societate cu visele blocate gaseste in Renastere o modelitate de a se elibera si de a comunica cu sine insesi prin intermediul retelei onirice. Unele metode ar fi astrologia, chiromantia si aniromantia. Visul recapata latura sa metafizica reusind sa redevina o metoda de investigare a unei realitati invizibile. La aceasta ide s-au alaturat si numerosi scriitori prinstre care si William Shakespeare cate in "Visul unei nopti de vara" si in "Furtuna", asimiland magia artei a reusit sa transpuna o imagine feerica asupra visului. Puck si Arici sunt sipirite elementare controlate de zei (Oberon) sau magi (Prospero), care utilizeaza visul ca metoda de a induce unor personaje experiente initiatice.

Biserica considera inca ca toate aceste practice ar fi pacate, nascandu-se doar din avaritia persoanelor de a se lega de lucrurile materiale.

In aceasta perioada Teutilan a dat o diferentiere a viselor in functie de latura lor crestina.Avem vise trimise de demoni, cosmaruri care sunt vane, frustrante si scarboase, vise trimise de divinitate care sunt cele adevarate si care te pot influenta in bine si vise trimise de suflet celui care doarme. Acestea din urma nu aveau vreo influenta supranaturala si ar fi fost intelese ca o supapa prin care incostientul se elibera in mintea celui care visa.

In 1538 visele au fost impartite in noi categorii in functie de cauzele care le produceau. Avem vise din cauze naturale care puteau aparea din cauza tulburarii corpului, cum ar fi o boala sau tempeatura ridicata, vise din cu cauza morala care apreau la oamenii de litere sau de afaceri pe baza framantarilor din acea zi. Se credea ca acestia isi folosesc cel mai mult mintea in timpul zilei. Si in cele din urma avem vise supranaturale cre vin prin revelatie. Acestea puteau fi impartite in bune sau rele in functie de cel de care erau trimise.

In aceasta peridoada avem de a face cu o conceptie fatalista asupra visului, caci oamenii care gusta din placerile acestei lumi sunt doar niste cadavre vii.

In opera lui Calderon de la Barca, Segismundo, protagonistul "Vietii e vis" se poate raporta la sine insusi atata vreme cat se afla in turn ca fiind un "esqueleto vivo" si un "animado muerto". Vom vedea ca insusi turnul este o metafora care a fost interpretata de dieriti critici ca fiind conditia omului lipsit de gratia divinitatii.

Si Shakespeare spune la sfarsitul operei "Visul unei nopti de vara" ca : "We are such stuff/ As dreams are made of, and our life/ is rounded in sleep." Prin acest lucru intelegem ca in acceptiunea dramaturgului visul nu este un mijloc al imaginarului, ci insasi viata personajelor, realitatea acestora.

Comparandu-l pe de la Barca cu Shakespeare, Miguel de Unamuno comenteaza in "Sentimentul tragic al vietii" ca ; " Aceasta ultima afirmatie este chiar mai tragica decat a spaniolului, deoarece aceasta declara vis doar viata noastra, dar nu sip e noi cei care visam; englezul in schimb, ne declara sip e noi visuri, niste visuri care viseaza".

Conflictul omului baroc se poarta in planul metafizicii intre bucuria de atria si tentatii carnii, a lumii terestre, oe de-o parte, si intre tentatia motificarii pe de alta. In planul istoriei mentalitatii avem de-a face cu o confruntare intre doua paradigme, dintre viziunea renascentista despre lume, bazata pe teoriile hermeneutice despre un mare organism cosmic si viziunea scolastica promovata de Contrareforma.

Drama "Viata e vis" este poate cea mai potrivita si cea mai potrivita parabola care demonstreaza efectele psihologice ale conflictului baroc, precum si a efectelor provocate de acesta.

Cele doua viziuni, renascentista si baroca isi au fiecare un correspondent spatial in cadrul operei. Destinul protagonistului are loc intre doua spatii paradigmatice. Primul este inchisoarea din turn unde fusese inchis de tatal sau, regele si cel de-al doilea este palatul und ear fi trebuit sa traiasca in calitate de principe legitim. Aceste spatii sunt doua simboluri care se afla in acelasi plan, pe aceeasi axa vertical alumina-intuneric. Temnita este scufundata in intuneric, este subterana, in timp ce palatul este plin de lumina cerului, un spatiu suprateran. Un argument pentru a sustine aceasta ide este faptul ca Rosaura, la inceputul piesei, urca spre "inaltimile unui munte" pentru a ajunge la curtea regelui Basilio. Pentru a ajunge la turnul lui Segismundo insa, ea se precipita intr-o prapastie.

Exista o opozitie bine definite intre inchisoare si palat, dar aceasta nu poate exista fara o a doua care o dubleaza, opozitia optic lumina-intuneric.

Atat temnita cat si palatul sunt niste simboluri, spatii alegorice, care au anumiti corespondeti de natura optica. Metafora temnitei a fost indelung comentata de critici. Datorita faptul ca inchisorii ii corespunde noaptea, intunericul, s-a considerat ca acest spatiu este un smbol al omului neinitiat, care nu a ajuns sa primeasca lumina divina, al omului care se afla dupa pacatul original si care insa nu a reusit sa atinga lumina dumnezeiasca. Palatul inseamna lumina omului rascumparat, intors la divinitate, unde soarele straluceste. Lumina aceasta este un izvor de vitalitate, in spatele ei se afla Dumnezeu aratand ca acest spatiu si-a castigat echilibrul universal.

O alta modalitate de a interpreta cele doua simboluri lumina-intuneric ar si prin alegoria Paradis - Infern. Sigismundo, datorita unui conflit intern, creeaza dezechilibru in planul spatial. El nu este constient de realitate deoaece nu are niciun reper pentru a o cunoaste, iar necunoasterea starii de sine nu poate fi atribuita decat Infernului. Acolo unde este Dumnezeu este si cunoastere.

Din punct de vedere psihologic temnita si palatul sunt corelativi simbolici ai constientului si inconstientului, fiecaruia ii corespunde un etaj al psihicului autorului. Temnita este subteranul, locul amorf ai frustarilor, pe cand palatul reprezinta eul moral.

In aceasta opera avem de a face cu patru etape ale destinului interior si exterior al protagonistului.

Refularea se produce in momentul in care horoscopul ii prevesteste lui Basilio ca fiul care urmeaza sa I se nasca va fi un adevarat tiran si ca acesta isi va indeparta tatal de la tron in mod violent. Acest fapt duce ca tatal sa-si arunce fiul in turn. Insa acesta nu se naste acolo, fapt care arata ca locul lui este in lumina. De asemenea insa el poata inca de dinainte de nastere semnul criminalului, a celui rau. Segismundo nu este o fiara, ci a fost transformat de tatal sau ; " Tatal meu, ce printer noi e,/ de prezisa-mi fire neagra/ vrand sa scape, pan` la urma/ m-a facut sin om o fiara". Cu toate ca acesta era insemnat dinainte de nastere, actiunile tatalui nu au facut decat sa amplifice firea neagra a protagosnistului.

Defularea, sau impulsul de distrugere, are loc atunci cand Basilio il aduce pe Segismundo adormit in palat. Insa de-a lungul timpului acesta a adunat o imensa forta negative, sentimente de razbunare. Basilio il numeste pe Segismundo rege pentru o zi, dar acesta se comporta intr-un mod ingrozitor. Pentru personajele care apartin planului palatului asta nu demonstraza decat ca are o fire ingrozitoare.

Catharsis-ul este atins atunci cand Basilio decide ca Segismundo este cu adevarat un tiran si il duce inapoii in turn. Regele ii spune lui Clotaldo sa ii zica printului ca totul a fost doar un vis.

Sublimarea este ultima faza si corespunde celei de-a doua iesiri ale printului din temnita si il face pe acesta sa actioneze cu prudenta.

In cazul lui Shakespeare in "Visul unei nopti de vara" avem de a face cu puternice elemente fantastice: alaturi de oameni reali, avem de a face si cu duhuri care fac vraji. Aceasta imbinare intre real si fantastic face ca in piesa sa avem introsuse numeroase simboluri. Trebuie sa remarcam ceea ce a spus Belinski despre fantastical lui Shakespeare : " nu se volatilizeaza in cine stie ce forma fara continut sau intr-un continut fara forma, ci apare in forme si figure viu conturate si strict delimitate"

Personajele lui Shakespeare au trasaturi proprii si nu putem sa ii confundam unul cu celalalt desi acestea o fac uneori. Personajele dramaturgului insa nu reprezinta tipologii e caractere, ci traiesc cu multe pasiuni si cu multe vicii.

In "Visul unei nopti de vara" avem mai multe cupluri de personaje care vad dragostea in mod diferit. Practic acestea sunt definite de stagiile iubirii. Tezeu si Hipolita sunt buni prieteni, Lysander-Hermia, Demetrius-Elena traiesc cu pasiune iubirea, iar Oberon si Titania sunt in stadiul dragostei mature, ei reprezentand cuplul bine sudat.

Oberon o pedepseste pe Titania cu scopul de ai creste libidoul si ii aduce in fata diverse animale care sunt cunoscute ca avand conotatii sexuale in demonologia Evului Mediu. Aceasta il vede si se indragosteste de Bottom care fusese transformat in magar.

Personaje supranaturale sunt Oberon si Titania, regele si regina tinutului fantastic si Puck. Acesta din urma este cel ce intervine si schimba cursul piesei.

Faptul ca Demetrius o respinge pe Elena il face pe Oberon sa ii fie mila de ea si il trimite pe Puck sa ii puna acestuia o potiune magina in ochi astfel incat atunci cand se va trezi si o va vedea pe Elena se va indragosti de ea. Insa Puck greseste si ii pune picatura magica lui Lysander. Acesta o va abandona pe Hermina si se va indragosti pe loc de Elena creand un dezechilibru in planul realului.

De remarcat este faptul ca doar in vis Puck poate actiona asupra acestor personaje. Visul este deci legatura dintre real si imaginar, atunci cand constientul este adormit. Este o stare de amorteala care le permite personajelor supranaturale sa actioneze in voie, deoarece oamenii nu mai sunt constienti de sine. Interesant de asemenea este locul unde Puck trebuie sa puna picatura magica. Acest loc este ochiul care reprezinta o poarta spre suflet. Se face o legatura intre fizic si spirit prin intermediul acestuia.

Spatiul actiunii este padurea, spatiu recunoscut ca fiind mitic. Este un spatiu inchis, o poarta spre o alta lume. Doar aici cuplurile pot fi initiate si pot petrece aventuri.

Acest lucru este posibil deoarece ca spatiu, padurea este un tot organic, deopotriva real cat si fantastic pentru ca in ea regasim reminiscente ale celor doua planuri.

Ca si coordinate temporale avem noaptea. Spiritele nu pot action ape timpul zilei, deoarece ora spiritelor este pe timpul noptii, in intuneric. Acest lucru denota faptul ca ele sunt protejate , dar pot si manipula un timp si spatiu propriu.

Shakespeare introduce de asemenea motivul piesei in piesa, unde lumea Atenei este reprezentata de o piesa in care joaca Nick Botton.

In piesa "Visul unei nopti de vara" vom observa 3 nivele ilogice ale unu univers coerent : curtea de la Atena, lumea reala, indragostitii care se afla inafara coordonatelor spatio-temporale si taramul spiritelor. Shakespeare se foloseste se motive din varii lucrari clasice pentru a putea crea aceste nivele si personajele.

In cele doua opere ale lui Shakespeare si Calderon de la Barca remarcam cum visul influenteaza realitatea personajelor sau modul in care acestea o percep.

Ceea ce este interesant este faptul ca in "Viata e vis" , autorul propune o perspectiva a unei pseudo-realitati spre deosebire de Shakespeare care ne prezinta o lume feerica, onirica.

Turnul este temnita in care pracrticile magice il tin prizonier pe omul renascentist, palatul este statul catolic in care traieste deziluzionat si prudent omul baroc. Metafora viata e vis rezuma uriasul colaps al lumii terestre si orientarea spiritualitatii si a artei baroce dinspre concret spre simboluri ai alegorii

Omul baroc are impresia ca nu poate distinge intre iluzie si adevar, artifact si natura, cele doua substituindu-se reciproc.

Segismundo este un personaj chinuit care nu are reperul unei realitati. El este transportat noaptea din temnita in palat si astfel isi creeaza anumite coordinate care vor fi spulberate o data ce I se spune ca totul a fost doar un vis.

Acesta insa nu are o perspective a visului in adevaratul sens al cuvantului, pentru ca toata viata si-o petrecuse intr-o lume a intunericului. Astfel pentru el palatul devine o pseudo-realitate unde este liber, unde isi castiga puterea de a fi.

La Shakespeare visul are conotatii magice. Faptul ca autorul a introdus in opera personaje supranaturale dovedeste faptul ca cititorul trebuie sa faca inca de la incput un pact fictional . Autorul introduce imaginarul, frizeaza aceast spatiu care se afla intre vis si fantastic. Pentru ca toata actiunea se petrece undeva acolo, la limita dintre spatiul oniric, favorabil incursiunii fantasticului, si mitic.

Remarcam functiile diverse ale visului in cele doua opera. La Calderon visul reprezinta o alternativa pentru realitate, pe cand la Shakespeare, visul este supapa, mecanismul prin care supranaturalul poate actiona asupra naturalului.

Bibliografie:

Moceanu, Ovidiu, Visul si literatura, Ed. Paralela 45, Pitesti, 2000

Braga, Corin, 10 studii de arhetipologie, ed. Dacia

Papu, Edgar, Barocul ca tip de existenta, ed. Minerva, 1977

Harold,Bloom, Shakespeare:the invention of the human, Riverhead, 1999

Al. Cioranescu, Barocul sau descoperirea dramei, ed. Dacia, 1980, Cluj-Napoca