Diversitate tematica, stilistica si de viziune in poezia interbelica

Diversitate tematica, stilistica si de viziune in poezia interbelica

Lirica interbelica se constituie intr-o perioada de mare diversitate, atat in ceea ce priveste temele si motivele poetice abordate,cat si in privinta limbajului si a noutatii unor formule estetice.

In lirica interbelica cele mai bine conturate directii si tendinte literare au fost:traditionalism,modernism si avangardism.

Traditionalismul este o orientare literara conservatoare care cunoaste la inceputul secolului XX doua orientari,samanatorismul si poporanismul,si care se manifesta in perioada interbelica prin gandirism.

Traditionalismul se raporteaza la traditie,presupune o atitudine de recuperare si valorificare a traditiei,darn u este sinonim cu traditia.Cautand conotatii purificatoare in trecut,poetii traditionalisti respingeau cotidianul citadin,experimentele,inovatiile in domeniul sintaxei poetice.Acestia adoptau o atitudine de incheiere,de izolare si se complaceau cu seninatate contemplative in aria unui etnicism conceptual.

Traditionalismul are in vedere satul,peisajul sempitern,regasirea trecutului,reintoarcerea la originile primordiale,resurectia spiritului religios si metafizic.

Teme si motive traditionaliste:

autohtonizarea rezumata la peisajul locurilor natale

solidaritatea ancestrala cu satul copilariei

cultul stramosilor,al istoriei,al sentimentelor religioase,folclorul si etnicitatea

refuzul civilizatiei citadine(din care se inalta lamentatia dezradacinatului si inadaptatului)

Cat priveste traditionalismul,chiar daca ramane si in perioada interbelica "mai degraba un program decat o sensibilitate reala"(Nicolae Manolescu), il putem totusi identifica in opera unor poeti precum Ion Pilat ori Vasile Voiculescu.

"Traditionalismul este mai degraba un program decat o sensibilitate reala: sensibilitatea este una singura,poezia insasi nu este altfel decat moderna; unii poeti insa,cu buna stiinta,se opun schimbarii,cultivand o atitudine ostila fata de nou,redescoperind traditia.Daca modernismul e un mod de a simti,traditionalismul e aproape in intregime un stil".

(Nicolae Manolescu, "Metamorfozele poeziei")

Vazut ca expresie a unei nevoi creatoare de valori autohtone,traditionalismul poetic polemizeaza,in fond,cu ideea imitatiei lovinesciene a formelor poeziei franceze.Concretizat mai ales in miscarea ivita in jurul revistei "Gandirea",traditionalismul a revitalizat teme romantice mai vechi,precum folclorul,mitul sau latura ortodoxiei in spatial romanesc,ecourile lor gasindu-se nu numai in opera acelor poeti acceptati ca traditionalisti,avand ei insisi aceasta constiinta a apartenentei,ci si la alti reprezentanti ai liricii interbelice,precum Tudor Argezi ori Lucian Blaga.

Revista "Gandirea" apare la Cluj,in 1921,sub directia lui Cezar Petrescu si D.I. Cucu,se muta la Bucuresti in 1922,sub conducerea lui Nichifor Crainic si isi inceteaza activitatea in 1944.

Revista are printre colaboratori nume de prestigiu:Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Adrian Maniu, Ion Pillat ,Vasile Voiculescu, Cezar Petrescu,Tudor Vianu, Gib Mihaiescu,Mateiu Caragiale,cuprinzand fenomenul literar in toate aspectele sale:poezie,proza,teatru,cronici.

In primul numar al revistei,Cezar Petrescu afirma,in linie traditionala,ca revista isi propune sa apere "romanismul",adice ceea ce e specific "sufletului national", in fata "spiritului internationalist".Din samanatorism,veche orientare traditionalista,ideologii gandiristi preiau ideea ca istoria si folclorul sunt domeniile relevante ale specificului unui popor,la care adauga componenta spirituala a sufletului taranesc: "constiinta religioasa ortodoxa".

"Ortodoxismul lui Vasile Voiculescu este anterior aceluia al Gandirii,dar poetul a luat cunostinta de sine si s-a sistematizat acolo".

"Numai prin Poeme cu ingeri Vasile Voiculescu izbeste cu acea nota care-i da originalitate[.]Acum poetul este ortodoxist,traditionalist si continua alaturi de Blaga cantarea jalei metafizice".(George Calinescu "Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent")

Incepand cu volumul "Parga"(1921),urmat de volumele "Poeme cu ingeri", "Urcus" si "Intrezariri",poetul isi construieste universul poetic specific,inclusive prin accentuarea caracterului religios al liricii.Poet authentic religios,Vasile Voiculescu nu cunoaste indoiala sau revolta psalmistului arghezian.

"Abia cu volumul "Parga" iese la iveala adevarata alcatuire interna a poetului,natura telurica,infiorata de puternice aspiratii spirituale.Motivele traditionaliste revin,dar salvate oarecum de idilismul lor initial printr-o cufundare organica si in elementaritate.Sentimentul religios se interiorizeaza si incepe sa nu mai fie exprimat discursive,ci sub forme alegorice sau simbolice.Adancimea si amploarea castigate de el treptat in sufletul frust al scriitorului creeaza o tensiune lirica autentica si fac din Vasile Voiculescu un poet original.Pasta sa verbala e grasa si musteste de cuvinte de iz rustic:"namestii","pive","undis","bahne","suhaturi","starte","covrag","grunji", "lata","strelici","lefti",etc.Totul capata un aer rudimentar ,vanjos,salbatic si se infatiseaza pictat cu apasari tari si decise de penel."(Ovid S.Crohmalniceanu "Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale",vol II)

"In gradina Ghetsimani" este un poem-icoana inchinat patimilor lui Iisus, omenescului,suferintelor sale,in patru catrene,cu verbe la imperfect,imresie plastica,culori sumbre.Vasile Voiculescu este cdel mai mare poet religios din literature romana,de la Dosoftei la I.Alexandru.

Poemul este o alegorie avand la baza opozitia sacru-profan si infatiseaza un eveniment dramatic(matiriul psihic),care s-a desfasurat in gradina Ghetsimani,pe muntele Maslinilor.Acolo astepta Iisus sa fie crucificat,stiind ca prin suferintele lui poate mantiu lumea.Exegetii au identificat trei motive biblice:motivul rugaciunii,motivul culpei si motivul tradarii.

Trasaturile liricii lui Vasile Voiculescu :

elogiul creatiei

puritatea cautatorului de ingeri

este marcat de necontenit de mitologia montana

sacrul este apropiat basmului,imaginatiei elementare

mitul androginului,senzualitatea

moduri de invocare imnica sau alegorica

Dupa primul razboi mondial ziare cu pagina literara si reviste literare sporesc la numar. Asa avem "Viata romaneasca". Apare la 6 martie 1906 la Iasi sub conducerea lui Constantin Stere, si Paul Bujor, director stiintific devine profesorul dr. Ion Cantacuzino, iar proprietarii revistei sunt Constantin Stere, Ion Botez, Garabet Ibraileanu. Din 1915 directorul unic al revistei ramane Garabet Ibraileanu. In timpul primului razboi mondial revista isi inceteaza aparitia pana in 1920 cand reapare sub conducerea lui Ibraileanu. Din 1930 revista se muta la Bucuresti, conducerea fiind preluata de Mihail Relea si George Calinescu. Din 1948 va apare seria care continua si astazi.

In "Viata romaneasca" accentul se pune pe :

• autenticitate si specificul national inteles ca dimensiune sociala
• europenizarea ca asimilare a spiritului national
• repudierea decadentismului si simpatia pentru tarani

Lupta dintre modernism si traditionalism a fost o confruntare intre timp si spatiu; traditionalistilor le este frica sa nu fie pierdut,in valtoarea timpului,spatiul cel din suflet.(dupa D.Micu,1985)

Modernismul interbelic reprezinta o sinteza despre un current literar important, un context national si european.

Opus traditionalismului, modernismul in literatura si arta reprezinta un nou spirit si noi experimente privind forma. Eugen Lovinescu vedea in modernism "un principiu de progres" si-l asocia cu sincronismul diferentiind "modernismul teoretic" de la Sburatorul de modernismul de avangarda si experimental.

"Fiecare epoca spirituala are modernismul sau.Orientarile moderniste desemneaza miscarile ideologice,artistice si literare,care tind spre ruperea legaturilor de traditie prin atitudini anticlasice,antitraditionale,anticonservatoare. Modernismul presupune refuzul,antiteza trecutului si introduce discontinuitatea"

(Adrian Marino,1969).

Modernistii romani considera esteticul o valoare in sine si pentru sine, valorifica spiritul creatiei autohtone, dezlantuie actiuni in favoarea autonomiei esteticului.

Modernismul este un concept fondat, explicat, aplicat de Eugen Lovinescu in "Istoria civilizatiei romana moderne" si in "Istoria literaturii romane contemporane", in care a sustinut sincronizarea literaturii romane cu cea europeana prin imprumut si imitatie,autonomia esteticului,teoria diferentierii si cea a mutatiei valorilor estetice.

In literatura romana Eugen Lavinescu teoretizeaza asupra modernismului in revista "Sburatorul" si in cenaclul cu acelasi titlu. Revista "Sburatorul" apare la Bucuresti intre anii 1919-1922 si apoi intre 1926-1927. Il are ca si conducator pe Eugen Lovinescu. Cenaclul "Sburatorul" are o existenta mai indelungata intre 1919-1947.

Obiectivele gruparii erau:

promovarea tinerilor scriitori

imprimarea unei tendinte moderniste in evolutia literaturii romane.

Primul obiectiv s-a realizat prin lansarea unor nume ca Ion Barbu, Camil Petrescu, Ilarie Voronca, George Calinescu, Pompiliu Constantinescu.

Al doilea obiectiv a cunoscut un proces mai indelungat de constituire. Eugen Lovinescu isi dezvolta conceptiile sale moderniste in lucrarile Istoria civilizatiei romane moderne si Istoria literaturii romane contemporane. In aceste lucrari modernismul lovinescian porneste de la ideea ca exista:

• un spirit al veacului explicat prin factori materiali si morali, care imprima un proces de o modernizare a civilizatiilor de integrare intr-un ritm de dezvoltare sincronica
• teoria imitatiei care explica viata sociala prin interactiunea reactiilor sufletesti
• principiul sincronismului care in literatura inseamna acceptarea schimbului de valori a elementelor care confera noutate si modernitate fenomenului literar.

Dintre colaboratorii la revista "Sburatorul" amintim Ion Barbu, Ilarie Vorunca, Tristan Tzara si altii.

Ion Barbu este reprezentant al poeziei interbelice, care alaturi de Lucian Blaga si Tudor Arghezi da noi valori conceptului de poezie, impunand o viziune poetica originala.

Notiunea de poezie in viziunea lui Ion Barbu se apropie mai mult de modul de a intelege lirica poetilor S.Mallarme si Paul Verlaine.Poetul a fost dublat de un matematician de exceptie,iar expresia sintetica si abstracta, caracteristica studiilor matematice,a fost transferata in campul poeziei.

In acest mod Ion Barbu si-a propus si a realizat o reinnoire a mijloacelor poeziei,obtinand o materie lirica purificata de elemente occidentale, de o incontestabila noutate.

Ion Barbu a inceput sa scrie in urma unui pariu cu Tudor Vianu,critic literar care identifica cele trei etape ale scrierii barbiliene:

etapa parnasiana(1919-1920):

-cuprinde poezii precum:"Muntii", "Copacul", "Umanizare", "Banchizele", "Panteism"

-poeziile din aceasta perioada descriu peisaje mineralizate,evoca zeitati mitologice sau surprind procese de constiinta;

ciclul baladic-oriental(1920-1924)

-cuprinde poezii precum:"Nastratin Hogea la Isarlik","Dupa melci", "Domnisoara Huss","Riga Crypto si lapona Enigel";

-aceste creatii au fie caracter narativ(baladele),fie sunt adesea descriptive;

-evoca o lume pitoreasca, o lume de inspiratie autohtona sau balcanica, o lume a descantecelor; acest univers seamana cu cel descris de rapsodul Anton Pann

etapa ermetica(dupa 1924):

-reprezentata de poezii precum: "Timbru", "Ritmuri pentru nuntile necesare", "Uvedenrode", "Oul dogmatic", "Joc secund"

-aceste poezii se caracterizeaza prin:ermetism,limbaj incifrat si faptul ca poetul creeaza un tip original de ermetism numit barbism.

Poezia esentializeaza intr-un limbaj ermetic definitia poeziei si a poetului. Poezia este lumea purificata prin oglinda,o reflectare a figurii spiritului.

Caracteristici ale poeziei barbiene:

ermetismul limbajului(Hermes-limbaj incifrat)

orfismul(puterea poeziei de a transcede)

muzica sferelor(metafora care se refera la tendinta spre absolute generate de cunoasterea intelectuala)

cunoasterea extatica

pitagorism poetic(relatia dintre poezie si matematica).

Volumul "Joc secund" publicat in 1930 se deschide cu poezia "Din ceas, dedus.", al carui titlu este inlocuit de editori in 1964 cu titlul volumului.Poezia are character de arta poetica si apartine modernismului barbican.

"Din ceas,dedus."("Joc secund")este o poezie ermetica,o arta poetica prin valorificarea unor simboluri dificile,printre care "oglinda" si "cantecul". Transfigurand lumea prin arta, universal este spiritualizat, esentializat, purificat, dupa modelul arhetipal.Rasfrangerea prin oglinda inseamna moarte in universal real si renastere in universal simbolic, al esentelor pure, unde frumosul este transformat in joc secund.

"Din ceas dedus." reliefeaza poezia ca act intelectual, expresie a gandiri si a chemarii spre abstract. Pornind de la conceptia lui Platon, potrivit careia lumea e o copie a ideilor de gradul al doilea, poezia e o reflectare a realitatii, facuta indirect prin oglindirea ideilor despre realitate; este un "joc secund", o reflectare de gradul al doilea. Un act poetic presupune sublimarea realitatii si un transfer in absolutul spiritual.

Lucian Blaga era un    "modernist" dupa cum afirma Eugen Lovinescu, un traditionalist modern, un creator al traditionalitatii, fiind modern in valorile expressive si traditionalism prin ideatie. Poetul este un traditionalist de structura expresionista.Ca si la Eminescu, in lirica lui Blaga exista un plan filozofic secundar. Creatia sa este un spatiu al experientelor esentiale.

Poet si filozof, Lucian Blaga transpune in lirica cele doua concepte filozofice originale: cunoasterea luciferica si cunoasterea paradisiaca.

Cunoasterea paradisiaca, de tip logic, rational, se revarsa asupra obiectului cunoasterii si nu-l depaseste; cunoasterea paradisiacal isi este siesi suficienta deoarece este conceptuala, se caracterizeaza prin fixarea asupra obiectului pe care il considera dat sau cu posibilitatea de a fid at, fie in intuitie, sfie in abstractiune, fie in imaginatie; de asemenea este specifica oamenilor de stiinta si sortita esecului deoarece nu imbogateste fiinta, ci o saraceste.

Cunoasterea luciferica nu are drept scop lamurirea misterului, ci sporirea lui. In ceea ce priveste etimologia cuvantului "luciferica", George Clainescu considera ca termenul provine de la "luceafar"- astru care sugereaza misteriozitatea noptii; pe de alta parte, N. Steinhardt considera ca provine de la "Lucifer", in faza lui ingereasca. Lucian Blaga afirma despre cunoasterea luciferica: "O vedem detasandu-se in chip aparte de obiect, fara a depasi insa obiectul". Pentru Blaga obiectul este despicat in doua:

• fanic (partea care se arata)
• criptic (partea care se ascunde) - manifestarea zeului in absenta lui

Treptele cunoasterii luciferice sunt:

• atenuarea misterului
• permanentizarea, cunoasterea misterului
• sporirea sau "minus cunoasterea"

Pe dualitatea fanic si criptic este construit intreg universul: Cunoasterea luciferica "introduce problematicul, tatonarea teoretica, nelinistea si aventura, tot atatea norme care repugna cadrelor cunoasterii paradisiace".

Marele Anonim instituie cenzura transcendenta care limiteaza cunoasterea umana. Optiunea filozofului merge in sensul cunoasterii luciferice, cu apologia intelectului extatic. Poetul susine aceeasi cale in arta poetica "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii". "Obiectul cunoasterii luciferice este totdeauna <<un mister>> care pe de o parte se arata prin semnele sale si pe de alta parte se ascunde dupa semnele sale. [.] Cunoasterea luciferica provoaca o criza in obiect, <<criza>> in sensul unei despicari care rapeste obiectului echilibrul launtric."("Trilogia cunoasterii", "Cunoasterea luciferica", L. Blaga)

Traind in orizontul misterului, omul doreste sa lamureasca tainele universului, ceea ce se realizeaza prin revelatie. Creatia apare ca o posibilitate de revelare a misterului, iar forma ei superioara este mitul. Poetul va integra structura mitului in procesul de creatie. Se cunoaste preferinta lui Blaga pentru valorificarea substratului mitic autohton. Poezia poseda ceva din forta cuvantului creator, prim emanarea energiilor cosmice, originare, poetul fiind capabil de revelatie, in contact cu ilimitatul si absolutul.

Etape ale creatiei si particularitati artistice

In evolutia liricii lui Lucian Blaga, succesiunea ipostazelor eului reflecta raportul dintre sine si lume, se asociaza cu o anumita geografie simbolica si se transpune in limbajul aplecat asupra tainelor lumii.

Inceputul poetic sta sub semnul expresionismului mitic si spiritualist. "De cate ori un lucru e astfel redat, incat puterea, tensiunea sa interioara il intrece, il transcedenteaza, tradand relatiuni cu cosmicul, cu absolutul, cu ilimitatul, avem de-a face cu un produs artistic expresionist."(L. Blaga - "Filosofia stilului")

Marin Mincu afirma in stiudiul "Introducere in poezia lui Lucian Blaga" ca "<<Poemele luminii>> contin toate elementele programului expresionist: sentimentul absolutului, isteria vitalista, exacerbarea neitzscheeana a eului creator, retrairea autentica a fondului mitic primitive, interiorizarea si spiritualizarea peisajului, tensiunea vizionara maxima, etc [.] Dinamismul discursului liric este dat in primul rand de imperativul categoric al manifestarii eului poetic: un eu stihial, dictatorial, care comanda totul si se impune ca factor decisive in raportul interrelational stabilit cu cosmosul intreg."