Elegia

Elegia

Elegia este (in acceptia moderna a termenului) o specie lirica in care poetul isi exprima sentimentele de tristete intr-o gama mergind de la melancolie la durere.

In lirica secolului al XX-lea, elegia se departeaza adesea de exprimarea unui sentiment, tinzind sa dobindeasca un caracter filozofic, ca in creatia poetului austriac R.M.Rilke sau a poetului roman Nichita Stanescu.

Opere reprezentative din literatura universala:

Ovidiu, "Tristele"

F.Petrarca, "Cantonierul"

J.W.Goethe, "Elegia de la Marienbad"

A.de Lamartine, "Lacul"

G.Leopardi, "Amintirile"

A.S.Puskin, "Elegie"

R.M.Rilke, "Elegiile din Duino"

Referiri critice despre elegie:

"Elegia este un poem destinat plinsului si lamentatiilor cu caracter dureros. Dar poetii s-au servit de el ulterior in subiectele de dragoste Astazi, numele de elegie a ajuns sa se dea la orice.

E, intradevar, genul cu limitele cele mai nesigure, in fata caruia ametesc doctrinele, caci intregul lor merit consta in dulceata expresiei - despre care nici o regula nu poate oferi sfaturi, in "modul delicat al zugravirii sentimentelor", ceea ce e o problema de har personal, si in sinceritate, care exclude aproape orice regula".

(Ph.Van Tieghem, "Marile doctrine")

Opere reprezentative din literatura romana:

Ienachita Vacarescu, "Amarita turturea"

Gr.Alexandrescu, "Adio", "La Tirgoviste"

D.Bolintineanu, "O fata tinara pe patul mortii"

V.Alecsandri, "Steluta"

M.Eminescu, "Melancolie", "O mama", "Despartire"

G.Cosbuc, "Mama"

D.Angel, "Melancolie"

T.Arghezi, "Cenusa visarilor"

G.Bacovia, "Elegie"

L.Blaga, "Elegie"

V.Voiculesccu, "Elegie"

Nichita Stanescu, "11 elegii"