Prezinta trasaturile prozei romantice, prin referire la o opera literara studiata

Prezinta trasaturile prozei romantice, prin referire la o opera literara studiata.

Romantismul este un curent literar ce apare ca reactie impotriva regulilor stricte ale clasicismului, opunand dominatiei ratiunii promovate de acesta avantul imaginatiei, posibilitatea evaziunii dintr-un prezent care este cel mai adesea nemultumitor, atractia fata de extreme si ignorarea puritatii genurilor si speciilor literare.

In literatura romana, romantismul se impune mai ales incepand cu anul 1840, un rol determinant avandu-l revista Dacia literara, aparuta la 1 marite 1840 la Iasi, a carei Introductiune, scrisa de Mihail Kogalniceanu, poate fi considerata un program al romantismului romanesc. Intalnim aici temele de inspiratie specifice operelor care apartin acestui curent literar - istoria, natura, folclorul, pe deasupra, revista publica in primul ei numar si cateva texte care pot fi considerate reprezentative si exemplare pentru evolutia romantismului romanesc, dintre acestea, un model inca nedepasit al genului ramane nuvela lui Costache Negruzzi - Alexandru Lapusneanul.

Inspirandu-se din cronica lui Grigore Ureche, scriitorul respecta doar partial adevarul istoric in prezentarea celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul, este insa interesat de expresia de autenticitate a faptului istoric, pe care o intareste prin citarea unor pasaje din cronica, ce dau parfumul arhaic al vorbirii personajelor, unele din aceste pasaje servind si ca motto pentru cele patru capitole ale nuvelei.

Interesul pentru istorie este specific romantic, nu prin cautarea unor modele, ci prin felul in care scriitorul cauta excesul, neobisnuitul, personajul principal fiind specific romantic si el. Alexandru Lapusneanul este o personalitate de exceptie, chiar daca aceasta exceptie nu este in sensul bun al cuvantului. El evolueaza intr-un fel surprinzator, oferind la inceput imaginea unui domnitor interesat de binele poporului, dispretuitor fata de marea boierime, cea care urmareste doar propriul interes.

Aceasta prezentare la inceput favorabila domnitorului se continua insa cu o schimbare accentuata a acestuia, Lapusneanul devine crud pana la sadism, de un egoism extrem, urmarind anihilarea oricarei impotriviri din partea boierilor.

Secventa memorabila a nuvelei este macelul celor 47 de boieri, ademeniti la palat sub pretextul unui ospat de impacare, secventa ce reprezinta o culme a sadismului domnitorului, care priveste surazand la macelarirea boierilor, alaturi de unealta sa, boierul tradator Motoc.

Aceasta evolutie a personajului dincolo de limitele obisnuite, ca si felul in care este realizat, apartin romantismului. Intalnim in constructia personajelor un procedeu specific acestui curent literar - antiteza - care are tocmai rolul de a sublinia extremele. Lui Lapusneanu, crud, egoist, mohorat, i se opune doamna Ruxanda, sotia sa, o fire blanda, cu aspect angelic, sfioasa si preocupata de soarta celorlalti.

Constructia nuvelei contine si ea evidente elemente romantice:coincidentele; actiunea adeseori atinge acea intensitate dramatica pe care o denumim suspans.

Tot la nivelul compozitiei, felul in care scriitorul a realizat constructia subiectului in patru capitole, a carui alcatuire este foarte asemanatoare cu cea a unui text dramatic, situata in jurul unor conflicte puternice, prezinta acea tendinta de amestec al genurilor literare(epic si dramatic) pe care autorul romantic o prefera, deoarece creeaza impresia de complexitate si ii da mai multa libertate in abordare.

Nu in ultimul rand, varietatea registrelor limbajului, in care gasim numeroase arhaisme, dar si utilizarea unor neologisme, este si ea romantica.

In concluzie, nuvela lui Costache Negruzzi ramane pentru literatura noastra o reusita a prozei romantice.