Harap-Alb si Spanul din Povestea lui Harap-Alb

Harap-Alb si Spanul

din Povestea lui Harap-Alb

Considerat o sinteza a basmului romanesc, Povestea lui Harap-Alb are un loc deosebit in specia basmului cult, pentru ca - dupa cum spune Nicolae Manolescu -, desi autorul nu iese din schema narativa a basmului popular, nici nu inventeaza nimic esential, el are o capacitate extraordinara "de a-si lua in serios eroii, de a le trai aventurile, de a pune cu voluptate, in fiecare din propriile aspiratii nerostite, slabiciuni, tulburari si uimiri, adica de a crea viata", retraind cu ingenuitate intamplarile povestite.

H-A, mezinul, este protagonistul care se va confrunta cu un adversar, antagonistul,Spanul. Protagonistul cunoaste trei ipostaze: "fiul craiului", mezinul, naivul; este etapa initiala de pregatire pentru drum, la curtea imparatului; "Harap-Alb", novicele, neofitul, cel supus initierii; "imparatul", initiatul in final cand isi primeste rasplata.

Caracterul de bildungsroman al basmului presupune parcurgerea unui traseu al devenirii spirituale, concretizat in trecerea probelor si modificarea statutului social al protagonistului. H-A nu are atributele cunoscutului Fat-Frumos: el este un tanar obisnuit, dar harnic si omenos, ce se maturizeaza prin aventurile sale la care este supus. Momentul-cheie este cel al intalnirii cu Sfanta Duminica, deghizata in cersetoare: acum isi demonstreaza altruismul. Eroina il va rasplati dezvaluindu-i destinul exceptional: " putin mai este si ai sa ajungi si tu imparat, cum n-a mai fost altul pe fata pamantului". A doua recompensa este in indemnul de a solicita hainele, calul si armele tatalui sau, semn al unei noi investituri eroice. Acum este un copil, uita repede povetele, respinge calul si pe cersetoare pentru ca sunt urati, iar increderea excesiva in fortele proparii ii vine din lipsa de experienta. La inceput va fi boboc (este posibila interpretarea dublei semnificatii a termenului: boboc de floare - cu sensul de "nedeschis", inca, spre viata - sau boboc de pasare - cu sensul de neputincios, nestiutor), dar va ajunge "imparat, care n-a mai stat altul pe fata pamantului, asa de iubit, de slavit si de puternic", o data cu sfarsitul calatoriei. Intre aceste doua "coordonate" se va desfasura devenirea eroului, el va dobandi o intreita maretie, caci va fi iubit (el insusi descoperind sensul iubirii), va fi slavit datorita binelui savarsit, va fi puternic fiindca de-a lungul calatoriei a fost nevoit sa dovedeasca putere.

Trecerea podului semnifica momentul intrarii intr-o alta lume, este un act de curaj care presupune sa ai cutezanta de a te afunda in necunoscut.

Trecerea podului este urmata de ratacirea prin padurea-labirintica, o proba prin care eroul si-ar dovedi maturitatea. Dar protagonistul se rataceste, demonstrand ca mai are mult de invatat. Padurea-labirintica este un simbol al mortii si al regenerarii, caci penttru tanar se va incheia o etapa si alta va incepe. Resimte acut apasarea singuratatii si nevoia de comunicare, are nevoie de un initiator (mistagogul). De trei ori este intampinat de omul span, care se travesteste de fiecare data sub o noua infatisare. Abil, fatarnic, simuland prietenia, el il inseala de fiecare data, inchizandu-l in fantana si,sub amenintarea cu moartea, preschimbandu-i identitatea. Lipsa de experienta este evidenta. Fantana aflata in interiorul labirintului simbolizeaza locul misterios al nasterii sau al renasterii eroului. In fantana intra fiul imparatului si iese harap-alb, rob al Spanului. Numele capatat este un oximoron si reflecta pozitia duala: rob, sluga, de origine nobila. Critica arhetipala a vazut in intreg basmul lui Creanga "un pelerinaj spre Unitate" (Vasile Lovinescu). Protagonistul parcurge o adevarata ucenicie alaturi de Span (in ipostaza de guru), avand in ajutor doua forte providentiale (Sfanta Duminica si calul, ambii de natura solara).

Spanul este omul de conditie ionferioara, dar plin de ambitia parvenirii. El este agresiv cu H-A, lovindu-l si umilindu-l in fata curtii. H-A, dimpotriva isi tine cuvantul dat, este loial, are credinta in triumful binelui. In economia basmului, Spanul este "raul necesar" care echilibreaza fortele binelsui si le obliga sa se dezvolte si sa se perfectioneze. In acest sens memorabile sunt replica calului - " si unii ca acestia sunt trebuitori pe lume cateodata, pentru ca fac pe oameni sa prinda la minte"

Trecerea la maturitate, formarea caracterului se bazeaza pe doua principii: valorificarea experientei generatiilor anterioare si legaturile de prietenie. H-A are acum initiativa faptelor sale. Salveaza furnicile, riscandu-si viata, face adapost albinelor. Mila este acum prima calitate dobandita. Incepe sa priceapa ca aparentele inseala, devine constient de inferioritatea fizica si, fara a mai fi sfatuit de cineva, asi ia tovarasi in ajutor, chiar daca acestia sunt caraghiosi la prima vedere. Este prima initiativa personala, iar ceilalti ii accepta rolul de lider.

Evenimentele ce vor urma - calatoria pana la imparatul Verde, dobandirea salatilor din Gradina Ursului, a pieii cu nestemate din Padurea Cerbului, aducerea fetei imparatului Ros (cu cele sase incercari) - sunt episoadele unui scenariu de initiere, in cursul caruia Harap-Alb " prinde la minte", adica isi dobandeste fortele spirituale. Prin urmare, celelalte personaje care se alatura craisorului (Regina furnicilor, Craiasa albinelor, Ochila, Gerila, Flamanzila, Setila, Pasari-Lati-Lungila) trebuie interpretate ca ,,personificari ale trasaturilor morale si spirituale ale eroului" (Andrei Oisteanu).

Viitoarea sotie si-o cucereste dovedindu-si destoinicia, dar ajutat si de cei cinci nazdravani si calul sau. Fata il demasca pe Span, care il acuza pe H-A ca a divulgat secretul si-i taie capul. Omorandu-l, il dezleaga de juramant"pana vei muri si iar vei invia". Cand trasaturile eroul s-au conturat, H-A poate deveni liber, semn ca initierea s-a incheiat, iar rolul Spanului ia sfarsit. Calul este acela care distruge intruchiparea raului. Contactul cu moartea este punctul culminant al drumului, si, pmlicit, al initierii. Eroul s-a schimbat mult, caracterul i s-a modelat, a inteles ce inseamna mila, onoarea, a cunoscut iubirea. Lipseste totusi o experienta: Mircea Eliade considera ca acea coborare in Infern, echivalenta in basm cu decapitarea, inseamna a cunoaste o moarte initiatica, o experienta capabila de a intemeia un nou mod de viata.

Eroul reintra in posesia palosului si primeste recompensa: pe fata Imparatului Ros si imparatia. Nunta si schimbarea statutului social confrma maturizarea eroului.

De-a lungul calatoriei savarsite, Harap-Alb a fost "supus" unui proces de initiere, "formatorii" lui fiind: Sfanta Duminica (ce poate fi considerata o "batrana a timpurilor"), pentru ca aceasta, cunoscandu-i destinul, ii spune ce sa faca si cum sa procedeze pentru a reusi sa plece in calatorie si pentru a trece de primele doua probe la care este supus de catre Span; calul este alt initiator, rolul sau fiind de a-l ajuta cu vorba, dandu-i tot felul de pilde, de a-l conduce unde este necesar si de a actiona la momentul oportun; cand considera ca procesul de initiere s-a incheiat si ca feciorul craiului trebuie "sa invie", recapatandu-si identitatea, il "insfaca cu dintii de cap pe Span, zboara cu dansul in inaltul cerului, si apoi, dandu-i drumul de-acolo, se face Spanul pana jos praf si pulbere"; in sfarsit, cel mai drastic, dar si cel mai eficient dintre initiatori este Spanul, care, punandu-l la cele mai grele munci, il obliga sa-si caleasca vointa si caracterul, dupa cum se exprimase calul, "sa prinda la minte". Feciorasul de crai, ocrotit la curtea tatalui sau, "orb si surd" la ce se petrecea in jurul sau, cu statut de "novice", invata sa cunoasca lumea, privind cu atentie, ascultandu-i pe cei din jur, mici si mari, puternici sau neajutorati, si devine om intreg, capabil sa conduca o imparatie, asa cum ii prezisese Sfanta Duminica; superlativul "asa de iubit, de slavit si de puternic, cum n-a mai stat altul pe fata pamantului" il plaseaza in varful ierarhiei, in sine intalnindu-se vitejia, intelepciunea si iubirea, tot in sine impacandu-se contrariile sugerate de negru (harap) si alb altfel spus, lumina si intunericul, ceea ce ne poate duce cu gandul la yin si yang, inchise in cercul perfectiunii. Harap-Alb (robul cu piele alba sau cu inima pura) devine imparatul care a mostenit vitejia razboinicului sau tata, dar si placerea contemplatiei si a meditatiei de la unchiul lui, imparatul Verde, intru implinirea unicului sau destin, in plan faptic si spiritual.