ION BARBU ( 1895 - 1961)
I. OPERA - 2 vol de poezii
1. Dupa melci, Editura Luceafarul,
2. Joc secund, Editura Cultura Nationala,
+ Introdin N. Manolescu - Poeti
moderni +
II. ETAPELE CREATIEI
a) ETAPA
PARNASIANA- cuprinde versuri publicate intre 1919- 1920 in Sburatorul:
Lava, Muntii, Copacul, Banchizele, Panteism, Arca, Raul, Umanizare,
etc.
Copacul
- Poezia exprima ideea ca tot ce e
materie are suflet si
aspira la inaltare, dincolo de trupul sau.
- "Copacul", o abstractizare a fiintei
plasmuite din materie, atrase de Soare, pare obsedat de ideea de a
bea "licoarea opalina", fluid vital, echivalent al cunoasterii,
elixirul de viata lunga:
"Hipnotizat de-adanca si
limpedea lumina
A boltilor destinse deasupra
lui, ar vrea
Sa sfarame zenitul
si-nnebunit sa bea,
Prin mii de crengi crispate,
licoarea opalina."
- Aflat in relatie de mediere
pamant-cer, copacul are menirea de a readuce pamantului
substanta infinitului cosmic, a unei alte realitati,
matricea luminii, a sacrului. Acestei clipe de implinire i se adauga
aceea a "rodului imbelsugat', dupa care copacul reintra
in Pamantul-Mama, locul tuturor creatiilor. Albastrul
si ,,licoarea opalina" reprezinta, simbolic, eternitatea,
inchipuita material sub forma bauturii sacre.
Lava
- Lava" sugereaza o geneza miraculoasa, cu viziuni cosmogonice, pamantul fiind cristalizarea acesteia.
- Primul catren evoca imaginea haosului, zbuciumul materiei spre
a-si croi existenta:
Te-inabusai in pacla
incinsei atmosfere
O ! tu., noian de lava
ce-aveai sa fii pamantul :
Faptura nu sunase din
trambiti de cratere,
Nu fulgerase inca, in
noaptea ta, cuvantul
- Lava apare ca o forma minerala care pastreaza
amintirea inaltarii spre spatiul revelatiei
divine ,, tu presimteai un
cer!"
- Spiritul indeparteaza negura si se produce reunirea
materiei cu cerul: "Te-a
infratit de-a pururi cu sferele senine'. "Fluida
forma', adica fluidul cosmic, cel provenit din
contemplarea luminii interioare universale, oglinda absoluta,
sugereaza legatura pamantului cu alte elemente.
De-atunci, spre-o alta lume
fluida-ti forma tinde
Cu slava-intrevazuta,
un dor fara de satiu
Ar vrea sa te-mpreune
si, ca s-o poti cuprinde,
Tentacule lichide iti
adancesti in spatiu.
b) ETAPA BALADICA SI ORIENTALA
- se caracterizeaza prin structuri narative si descriptive
ample, valorificarea folclorului balcanic, a sugestiilor muzicale
baladesti, cuprinzand poemele publicate intre anii 1922 si 1925 (Dupa
melci, Riga Crypto si lapona Enigel, Domnisoara Hus, Isarlak,
Nastratin Hogea la Isarlak).
- poemele au caracter narativ pentru ca in ele ,, se zice" o
poveste, personajeledevenind simboluri
Dupa melci
Poemul Dupa melci surprinde tragismul cunoasterii:
copilul, simbol al creatorului insusi, traieste o
experienta tragica, descoperind consecintele provocate de
forta magica a cuvantului.
Copilaria, stare a desavarsitei
puritati, e raportata la misterul existentei:
-melcul e simbolul increatului,
starea sa de somnolenta, izolarea de lumea reala reprezinta
metafore ale virtualitatii;
-,, invierea" devine,
prin iesirea din esenta sa, din starea de virtualitate, moarte,
provocata de magia cuvantului, descantecul declansand abandonarea
starii initiale. Bocetul final, un autorepros, nu mai poate
reface starea initiala. Gestul ireparabil a fost produs, actul
cunoasterii s-a realizat, dar cu pretul unui sacrificiu.
c) ETAPA ERMETICA
- -include poeme
scrise intre 1925-1926: Oul dogmatic, Ritmuri pentru nuntile
necesare, ciclul Uvedenrode.
- -versurile cuprind
simboluri ermetice, incifrate sau se remarca printr-o sintaxa
poetica dificila;
Oul
dogmatic
- Oul dogmatic ilustreaza preocuparea pentru geneza,
pentru miracolul creatiei. In structura lui duala se
reprezinta creatia dinaintea genezei. Albusul, elementul
feminin, pasiv, se intalneste cu galbenusul, "plodul'
activ, la "polul plus'. Oul imita in micul univers
geneza, viata si moartea, el este "palat de nunta
si cavou', este "sterp', fara rod sau
"viul ou', imagine a increatului, a vietii latente pure,
pentru ca "vinovat e tot facutul si sfant, doar nunta,
inceputul'.
Din ceas, dedus
- Poezia Din ceas, dedus ,ce deschide volumul Joc
secund, publicat in 1930, este o arta poetica care propune o
conceptie moderna despre poezie, un limbaj poetic cu incifrare
sporita, specific poetului- matematician, o sintaxa
poetica dificila.
- Poetul cauta in real, in temporal (Din ceas), frumosul ca
obiect al creatiei, al meditatiei lirice ("adancul acestei
calme creste'), pe care il rasfrange, il oglindeste
in intimitatea sa, transpunandu-l in "joc secund' pur,
intelectual, iesind astfel din temporalitate "in mantuit azur',
forma de acces la idee, la nivelul cosmic. Sugestiile filosofiei lui Platon
sunt preluate difuz in textul poetic: arta este o copie a lumilor reale,
care, la randul lor, sunt copii ale ideilor eterne, deci arta este o
reflectare la puterea a doua a realitatii.
- Doua simboluri centrale organizeaza discursul -zenitul
si nadirul -, termeni antinomici ai spatiului astral. Daca
realitatea se constituie sub semnul zenitului, in lumina solara,
sustinuta prin imaginile "calmei creste', a "cirezilor
agreste' si a "ceasului' omenesc, poezia, arta
apartin nadirului, un spatiu simetric, opus, inlantuit
in misterul asfintitului. Prin oglinda se intra in "mantuit
azur', poezia este "nadir latent', cantec al
marii prins in clopotele meduzelor.
- Apa - un alt simbol dens al poeziei - apare
in ambele strofe, dar are conotatii diferite. Ea inseamna
oglindire, reflectare prin care se transcende lumea reala,
obiectiva spre un univers posibil, ipotetic, imaginar.
- In
partea a doua, marea este asociata cu geneza poetica a
creatiei, locul de unde se naste universul secund, mai pur, al
poeziei.
