Scrisoarea de dragoste

Scrisoarea de dragoste

* compozitie in stil familial, cu implicatii ale stilului beletristic, prin care autorul isi exprima cat mai convingator sentimentele de dragoste fata de alta o persoana. Apelul la mijloace de expresie literare are ca efect sugestia unor stari care nu pot fi definite la adevarata lor calitate valorificand calitatea tranzitiva a limbajului.

Compozitia nu comporta, insa, nuante semantice greu receptabile pentru a evita o intelegere dificila a mesajului.

Scrisoarea de dragoste cuprinde :

- locul, data, uneori chiar ora redactarii

- formula de adresare cu incarcatura simbolica a sentimentelor ( diminutivarea numelui, apelative particulare, insotirea numelui cu determinantul : draga, iubite, scumpule s.a.)

- introducere scurta ; in unele scrisori autorul intra direct in continut dovedind nerabdarea marturisirii sentimentelor fata de persoana iubita

- exprimarea plastica, directa sau sugerata a sentimentelor de dragoste, uneori impletite cu reprosuri tandre

- formula de incheiere specifica, sintetizand intr-o formula mai mult sau mai putin consacrata sentimentele autorului

- semnatura

- multe scrisori de acest tip au si P.S. ( post-scriptum) pentru a reveni cu precizari sau insistand asupra prezentarii sentimentelor descrise in scrisoare.

Prezentam, mai jos, una din scrisorile Veronicai Micle adresata lui Mihai Eminescu

23 martie, 6 ore seara (1882)

Eminul meu cel dulce,

Cu cat iubeste cineva mai mult cu atat e mai nebun si mai nedrept in judecata ce si-o face de fiinta lui draga.

Mimi, singurul lucru adorat ce am pe acest pamant ticalos esti tu ; iarta-ma dar daca iti fac asa de des nedreptate si te acuz cand de indiferenta, cand de cine stie cate mai trec prin mintea mea nebuna, minte turburata in mare parte de multe greutati si nevoi.

In scrisoarea din 22 sunt iarasi sarcastica si rea; te rog cu procente sa ma pedepsesti cand ne vom vedea; insa pana atunci fii gentil si nu-mi baga in seama toate rautatile, care au unul si acelasi izvor : "dragostea mea nemarginita si o gelozie pe care adesea mi-e rusine sa ti-o marturisesc" - si sunt geloasa de sufletul tau, iar ca petreci nu m-as prea supara si totusi m-as supara foc !

Mitule, tare am plans dupa ce am primit scrisoarea ta; mi s-a facut jale de tine ca suferi singur, fara ca o mana de durere sa-ti atinga fruntea ta, care plateste cat o imparatie, fara sa ai suflet cu mila langa capataiul tau. Ce faci tu in astfel de momente ?

Mimi, nu mai scriu ca ma ineaca plansul si e un plans care pleaca din adancul sufletului si ma gandesc cu drag la tine si la pudra mea de arsenic; sunt atat de aproape de ea si ce ma leaga de pamant esti poate tu si numai tu.

Iarta-ma, dar imi cade condeiul din mana, nu mai pot scrie. Vina-mi de Pasti, mi s-ar parea ca gasesc o comoara vazandu-te. Mit iubit, iubit si iubit cum nu mai poate fi om pe lume.

Te sarut din tot sufletul meu zdrobit de tine,

Veronica