ION BARBU

ION BARBU

Modern in conceptie,tinzand spre o contemplare a lumii in totalitatea ei,Ion Barbu respinge 'poezia lenesa,refuzata de Idee ,poezia de tip confesiv,autobiografica,nesemnificativa pentru Om,ca fiinta a cunoasterii."

Aspiratia lui tinde spre o poezie de comunicare cu Universul , in ce are el ca esenta,spre "o poezie ca instrument de cunoastere."

Poet si matematician,Ion Barbu (Dan Barbilian) frecventeaza cenaclul "Sburatorul"

publica poezii in paginile revistei,Eugen Lovinescu incadrandu-l pe poet in capitolul 'poezia cu tendinta spre ermetism'.

Critica vremii observa lipsa sentimentului si a emotiei ;Ion Barbu fiind considerat 'poet al formei glaciale'.Doar Eugen Lovinescu,a incercat sa explice fuziunea stiintei cu poezia,

aratand diferenta specifica intre crezul poetului si al matematicianului

Insusi poetul Barbu avansa ipoteza interferentei intre poezie si matematica:'ca si in geometrie,inteleg prin poezie o anumita simbolistica pentru reprezentarea formelor posibile de existenta.Pentru mine poezia este o prelungire a geometriei,asa ca,ramanand poet,n-am parasit niciodata domeniul divin al geometriei'.

Din acest mod specific de a concepe poezia deriva si originalitatea formei ei.

Intr-un interviu acordat lui Felix Aderca (1927)creatia lui Ion Barbu era impartita in

4 etape:parnasiana,antonpannesca,expresionista si 'saradista'.

In studiul din 1935 'Introducere in poezia lui Ion Barbu',Tudor Vianu propune 3 etape:

parnasiana,baladic-orientala si ermetica.

Prima etapa cuprinde poeziile publicate intre 1919 si 1920 in 'Sburatorul'; printre acestea: "Lava","Muntii","Copacul","Banchizele","Umanizare".

Eugen Lovinescu a caracterizat aceasta perioada ca fiind 'de factura larga,cu strofe ca arcuri puternice de granit,cu un vocabular dur,nou,cu ton grav de gong masiv,intr-un cuvant,o muzica impietrita'.

In poeziile acestei etape,Ion Barbu descrie peisaje mineralizate,forme ale geologicului si ale florei,evoca zeitati mitologice sau surprinde procese de constiinta.

Tot Eugen Lovinescu enumera materialul intrebuintat,de natura cosmica:lava,muntii,

copacii,banchizele,bazaltul,granitul.

Poezia parnasiana franceza era fundamental decorativa si antiromantica in continut,pe cand la Barbu sub raceala versului se ascunde 'un suflet frenetic'.

Daca in aceasta prima etapa,Ion Barbu nu a reusit sa se departeze de romantism,sa tinda 'spre un lirism omogen ',acest lucru se va realiza in urmatoarele etape ale creatiei sale.

Etapa a doua a creatiei lui Ion Barbu este cea denumita 'baladica si orientala',care atesta preocuparea poetului pentru lumea concreta.

De aceasta data E. Lovinescu aprecia ca 'filonul inspiratiei a pornit din stratul unui anumit folclor,a carui expresie caracteristica a fost Anton Pann'.

Poetul nu se va intoarce la poezia populara decat intr-o mica masura si mai ales 'la stratul balcanic al Campiei dunarene,la muza de mahala bucuresteana si de folclor urban'.

In aceasta etapa se pot incadra poeme cum sunt:"Dupa melci ", "Riga Crypto si lapona Enigel" "Domnisoara Hus" , " Isarlak" , "Nastratin Hogea la Isarlak ",toate fiind publicate in perioada 1921-1925.

Majoritatea poeziilor sunt lungi,datorita pasajelor descriptive;au un caracter narativ 'baladic', pentru ca in ele 'se zice'o poveste.De asemenea in ele se evoca o lume pitoreasca, ideala,scapata de sub tirania timpului.

Expresia este proaspata dezvaluind in Ion Barbu un poet al cuvantului,nu numai al ideii si viziunii cum ne aparuse in creatiile din prima etapa.

Substratul simbolic al elementelor narative si discriptive din creatiile etapei a doua pot fi gasite in 'Riga Crypto si lapona Enigel'.Aceasta poezie integrata in ciclul 'Uvedenrode' din volumul 'Joc secund' si subintitulata 'balada' a fost scrisa si publicata in 1924.

Poezia are un fir epic,care ne dezvaluie o interesanta poveste de dragoste dintre doua personaje ce apartin unor lumi diferite:un reprezentant al lumii vegetale:Riga Crypto si o reprezentanta a regnului uman:lapona Enigel.

'Riga Crypto si lapona Enigel' este o poezie de cunoastere, pe deplin caracteristica lui Ion Barbu.

Tehnica copozitionala a poeziei este cea a povestirii in rama.'La spartul nuntii,in camara' un menestrel este rugat sa spuna un cantec batranesc despre o nunta, care nu s-a putut implini intre rgele Crypto si lapona Enigel.

Balada se propune programatic precum o cantare initiatica la 'spartul nuntii', ne aflam asadar pe acel 'prag' de trecere de unde totul este posibil.Fabula este o poveste din lumea vegetala,o alegorie simbolica.

Eroii apar in doua scurte tablouri.Ryga Crypto este stapanul unei lumi vegetale, dar conditia lui este tragica,aspiratiile lui nu sunt intelese este 'inima ascunsa'.

Crypto ,'regele ciuperca','imparatea peste bureti'.Verbul 'imparatea' are o rezonanata arhaica,sugerand si prin forma lui de imperfect lipsa timpului;totul pare asezat intr-un timp etern.

Celalalt personaj al povestii este Enigel 'lapona mica,linistita/Cu piei'.Ea coborand din nord,deci fiind mesagera ideii, pentru unii critici este patronata de restrictia astrului Mercur.Totul este doar aparenta,deoarece dupa cum spune poetul ea este 'In tari de gheata urgisita'.Ea este deci o fiinta solara , care tinde sa revina in sud.

Povestea propriu-zisa este fantastica si se desfasoara in visul fetei,ca si-n "Luceafarul" eminescian;doar rolurile sunt inversate:fiinta superioara este feminina,cea inferioara-

masculina.Aceste elemente au determinat critica literara sa vorbeasca despre poem ca despre 'un Luceafar intors'.

Intalnirea laponei cu Crypto are loc intr-un punct al drumului ei repetabil,ce semnifica transhumata 'De la iernat,la pasunat,

In noul an sa-si duca renii,

Prin are ud,tot mai la sud,

Chemarile rigai Crypto sunt comparabile cu cele ale Catalinei din 'Luceafarul' lui Eminescu: '-Enigel,Enigel

Ti-am adus dulceata,iaca,

Uite fragi,tie dragi

Ia-i si toarna-i in puiaca!'

Crypto imbie pe Enigel oferindu-i 'fragi',adica lumea peste care el domneste.

Refuzul laponei il pune intr-o situatie dilematica,dar optiunea lui e ferma,mergand pana la sacrificiu. Din nou refuzat,cu ultimele puteri Crypto ii spune de valorile supreme ale lumii lui:'somnul fraged' si 'uitarea'.

Explicatia este mai degraba pentru sine,decat pentru Crypto,prin ea isi desluseste mai bine natura si responsibilitatea fata de propriul ei destin.

Pentru Crypto trecerea 'de partea umbrei noi' inseamna o mutatie dintr-un regn intr-altul,deci moartea.Aspirand sa-si depaseasca prin iubire,conditia,Crypto intra in spatiul ucigator al soarelui.

Comuniunea nu poate avea loc,Riga Crypto,neputand sa-si depaseasca conditia devine o ciuperca otravitoare,asemenea unei fiinte 'nebune',infrante de imposibilitatea atingerii scopului.

Crypto se va insoti de acum incolo:

Cu Laurul-Balaurul []

Cu masalarita-mireasa

Sa-i fie de imparateasa'

Enigel il va ucide si deplange pe Crypto,ea ajungand sa inteleaga natura duala a fiintei umane,aflate intr-o continua oscilatie intre ideal si material,intre rational si instinctual,

intre viata si moarte.'

Balada lui Ion Barbu este ceea ce si-a dorit el 'un cantec larg',cuprinzand in sine povestea eterna a omului.

Ultima etapa a poeziei lui Ion Barbu este una de incifrare a semnificatiilor,numita din aceasta cauza : ermetica.

Mai intai exista un moment de traditie reprezentat de 'Oul dogmatic';'Ritmuri pentru nuntile necesare' sau 'Uvedenrode' publicate intre 1925-1926.In acestea se pastreaza inca legatura cu etapa anterioara prin pasajele narative si descriptive, care fac poezia mai usor de descifrat.

Nicolae Manolescu considera ca 'poetul incearca un lirism de cunoastere,nu abstracta,ci prin simboluri';in 'Uvedenrode'.

Un astfel de simbol este cel al oului.In poezia 'Oul dogmatic' oul are intelesul ,pe care il dadeau vechii egipteni cand isi inchipuiau nasterea universului din ou.Oul,ca obiect de contemplatie ,n-are utilitate practica;el este un simbol cosmogonic.

In poezia sus amintita este reprezentat oul cu structura lui duala;faptul ca lumea mare-macrocosmosul se repeta prin lumea mica,microcosmosul:'marunte lumi pastreaza dogma'.

Vazut in soare,oul releva esenta universului,imaginea eterna a increatului.   

Din volumul 'Joc secund'(1930) sunt considerate doua poezii arte poetice: 'Joc secund' (Din ceas,dedus) si" Timbru".

'Joc secund' impresioneaza mai intai printr-o sonoritate deosebita,adevarata 'muzica a formelor in zbor'.

Din poezia de numai doua strofe trebuie retinute trei idei.Anume ca poezia e lumea purificata in oglinda,reflectare a figurii spiritului nostru.De asemenea poezia este act clar de narcisism,de autoiubire si autocunoastere,dar si semn al mintii,act intelectual,nu sentiment.

Ideea poeziei este aceea ca arta este joc secund,realitatea sublimata,care desi isi are

originea in viata,nu se confunda ca aceasta.

Daca lumea reala exista sub zenit in obiectivitate,poezia traieste sub semnul nadirului,in reflectare .Poetul transpune oglindirea din constiinta sa in melodia cuvintelor ascunzand creatia,asemenea marii, care isi ascunde cantecul sub clopotele verzi ale meduzelor Tudor Vianu identifica unele teme si motive reprezentative pentru aceasta a treia etapa.El remaraca mitul oglinzii ("Joc second") spiritualismul ("Ritmuri pentru nuntile necesare") treptele viziunii ("Timbru",poezia este viata in spirit) poezia ca joc ("Uvedenrode") poezia ca limbaj ("Poarta","Desen pentru cont"," Dioptria ").

Tudor Vianu definea liricul si epicul lui Barbu 'Fara indoiala,Barbu nu este un liric,deopotriva cu Eminescu si Arghezi.Manifestarea sentimentelor sale nu ia decat foarte rar forma exprimarii la persoana intai'.