Iapa lui Voda de Mihail Sadoveanu

Iapa lui Voda

de Mihail Sadoveanu

In cadrul creatiei sadoveniene un loc aparte il ocupa opera "Hanu Ancutei". Acest volum cu o structura aparte in care se intersecteaza mai multe planuri narative, prin intermediul povestirilor istorisite de drumetii popositi la han, creeaza o atmosfera unica, in care vraja cuvantului ne dezvaluie oameni si intamplari din timpuri indepartate.

Din acest volum face parte si povestirea "Iapa lui Voda", care cuprinde o intamplare istorisita de comisul Ionita si petrecuta in tineretea sa, cand Voda Mihalache Sturza i-a facut dreptate.

Opera literara "Iapa lui Voda" este o povestire in rama sau insertie, deoarece contine doua planuri narative, care se intrepatrund.

Naratiunea cadru , care poate fi socotita o expozitiune, fixeaza vag cateva repere temporale si spatiale ale povestirii. Actiunea este plasata intr-un timp indepartat si imprecis localizat: "intr-o toamna aurie", cu rod bogat in podgorii. Spatiul este mult mai precis delimitat, la Hanul Ancutei, in Tara - de - Jos a Moldovei, han care impresiona prin aspectul sau de cetate, dar si prin atmosfera de ospitalitate creata de frumoasa hangita. Dupa ce il introduce pe cititor in atmosfera locului, naratorul - autor aduce in prim - plan un personaj care, prin placerea de a povesti, devine sufletul grupului format din cei noua drumeti popositi la han. Este vorba de comisul Ionita, razas de la Draganesti, gata oricand de drum, desi farmecul povestilor il tinea pe loc. El este naratorul unei intamplari, petrecute demult, pe vremea tineretii sale, care se leaga de iapa sa, mostenire din iapa lui Voda. Intamplarea s-a petrecut la acelasi han, dar pe vremea celeilalte Ancute.

In al doilea plan narativ este conturat Voda Mihalache Sturza, personaj real din istoria Moldovei.

Sosirea lui la han in ipostaza unui mare boier constituie intriga intamplarii narate de comisul Ionita. El este bucuros de inchinarea comisului, apropiat de oameni, carora le asculta pasurile, are simtul umorului fiindca nu se supara de gluma razesului. Comisul Ionita ii povesteste nedreptatea pe care o suporta din pricina unor pamanturi care i-au fost luate pe nedrept, aratand ca ultima speranta este domnitorul la care merge sa i se faca dreptate. Dupa plecarea boierului, razesul mai poposeste putin la han, iar a doua zi pleaca spre Iasi la Curtea Domneasca, unde este primit de Voda. Aceste momente constituie desfasurarea actiunii. Punctul culminant al actiunii il constituie constatarea ca domnitorul este chiar boierul de la han. Speriat pe moment, razasul isi revine repede, vazand bunavointa domnitorului, care cerceteaza toate inscrisurile acestuia si trimite cu el un slujbas ca sa-i faca dreptate. Comisul nu se sfieste sa-i repete domnitorului cele spuse la han:

"Eu vorba nu mi-o iau inapoi. Iapa-i peste drum!"Aceste momente constituie deznodamantul celei de-a doua povestiri. Se revine la primul plan narativ, comisul indemnandu-i pe ascultatori sa se uite la calul lui "ca la un lucru rar", deoarece este mostenire din "iapa lui Voda.

In final, ascultatorii se pregatesc sa asculte o noua poveste.

Scriitorul utilizeaza procedeul povestirii in rama, inserand o povestire in interiorul alteia. CELE DOUA PLANURI NARATIVE ALTERNEAZA, IAR IN INTERIORUL FIECARUI PLAN SE FOLOSESTE INLANTUIREA, DEOARECE INTAMPLARILE SUNT NARATE IN ORDINE CRONOLOGICA.

In text pot fi identificati doi naratori. Primul PLAN apartine autorului; al doilea narator este comisul Ionita, care povesteste la persoana I, SPORIND ASTFEL AUTENTICITATEA FAPTULUI TRAIT.

Relatia dintre narator si ascultatori este stransa, creandu-se un gen de atmosfera a povestirii in care este captivat si mentinut interesul ascultatorului.