NOAPTEA DE DECEMVRIE

NOAPTEA DE DECEMVRIE

Context literar. Poemul a fost elaborat in 1901 si este o concretizare a faptului ca Macedonski este un poet romantic in creatiile caruia apar si elemente simboliste. Noaptea de decemvrie incheie ciclul Noptilor, creatii care contin teme diverse si care au ca model Noptile poetului francez Alfred de Musset.

Specificul speciei. Macedonski a publicat in 1890 un poem in proza Meka si Meka, poem care este punctul de plecare al Noptii de decemvrie. In Meka si Meka se povesteste despre printul Ali-ben-Mahomet-ben-Hassan care primeste o mare avere obtinuta pe cai necinstite din partea tatalui si, o data cu ea, indemnul de a urma in viata numai calea dreapta. Printul porneste intr-un pelerinaj la Meka, cetatea sfanta a musulmanilor, si strabate desertul pustiul in line dreapta. Tot spre Meka se indreapta si Pocitan-ben-Pehlivan, un cersetor care nu se alatura alaiului princiar, ci merge spre cetate pe cai ocolite. Printul este rapus de caldura pustiului, iar Pocitan trece pragul cetatii Meka.

Titlul este semnificativ pentru continutul romantic al poemului: noaptea este spatiul visarii si al creatiei si permite intrarea in fantastic, imaginar.

In titlul poemului termenul decembre are si el o semnificatie deosebita: el desemneaza incheierea anului, dar si ultimul text al ciclului de 12 Nopti. Decembre contine, asadar, si ideea de ciclicitate, ca si cum totul este repetabil, ca si lunile anului. "Decembre' se opune lui "Ianuarie', dar se si completeaza: in primul poem apare, de asemenea, chipul poetului de geniu, sarac, in opozitie cu societatea, iar in cel final acelasi poet, in dezacord cu lumea, da frau imaginatiei prezentand soarta geniului care se sacrifica pentru un ideal.

Teme - motive. Tematica centrala a poemului este conditia tragica a omului de geniu. Acesteia i se alatura etica geniului care nu admite decat "calea cea dreapta' si faptul ca omul superior devine victima propriului sau ideal.

Motivul romantic al noptii creeaza cadrul meditatiei, visarii, contemplarii, dar este si o posibilitate de evadare dintr-o realitate dura. Visul are pentru romantici valoare compensatorie, pentru ca, prin rupere de realitate, creatorul isi poate indeplini idealurile. Noaptea apare in poem si ca un pretext de a evada intr-un cadru exotic.

Culorile sunt motive care tin mai mult de inclinatia lui Macedonski spre simbolism. Albul, galbenul, rozul, rosul, negrul au alte semnificatii decat cele cunoscute la romantici: albul este culoarea spatiului de creatie, dar si a pustiei, element natural ostil; galbenul-rozul reprezinta existenta fericita in Bagdad, iar ros ui este semnul patimii devoratoare, al sacrificiului si al mortii, negrul sugerand un destin tragic.

Drumul este motiv, dar si simbol. El este calea spre aspiratie si pe parcursul lui se infaptuieste sacrificiul. Drumul Emirului este cel al onoarei, al eticii superioare, pe cand cel al drumetului pocit este o cale a compromisului si nesinceritatii.

Structura - compozitie. Poemul are un caracter simetric: in secventa initiala si in cea finala este prezenta descrierea camerei poetului damnat, a spatiului de creatie. Simetria poemului nu creeaza senzatia de ciclicitate, de repetabilitate a unui fenomen cum ar fi destinul Emirului, ci evidentiaza faptul ca poetul este capabil mereu sa recreeze un alt univers.

De la spatiul real, "alba odaie', se trece firesc la spatiul imaginar in care apare Bagdadul cu "Palatele sale'. Intrarea in imaginar se realizeaza si gratie albului (element simbolist): "Pustie si alba e camera moarta¹'', "Pustie si alba e-ntinsa campie'. Aceasta culoare uneste cele doua spatii, real si fantastic, relevand nu numai ideea de perfectiune, ci si ostilitatea naturii (a desertului).

Secventa urmatoare contine descrierea "rozului Bagdad' si a

Emirului. Orasul apare ca un "Rai de-aripi de vise, jj rai de gradini'. iar Emirul "E tanar, e farmec, e trasnet, e zeu.' Drama acestuia se contureaza treptat. Mai intai:

"zilnic se simte furat de-o visare

Spre Meka se duce cu gandul mereu, ' ca apoi aspiratia sa atinga cote maxime:

" Spre Meka-l rapeste credinta-vointa,

Cetatea presfanta il cheama in ea,

Ii cere simtirea, ii cere fiinta,

Ii vrea frumusetea - tot suf/etu-i vrea -

Din talpi pana-n crestet ii cere fiinta'

Emirul este stapanit de dorinta de a ajunge la Meka, stare care devine devoratoare, atotstapanitoare. Paraseste "rozul Bagdad' angajandu-se intr-o aventura care presupune implinirea unui ideal greu de atins.

Cea mai dramatica secventa cuprinde drumul Emirului spre Meka. Fiinta superioara, Emirul nu accepta nici un compromis, el alege sa strabata pustia in linie dreapta. Drumul tragic al Emirului sta acum sub semnul rosului, culoarea vietii, dar si a mortii, a patimii, si a incrancenarii de a-si atinge idealul: intrarea in Meka. In acelasi timp pleaca spre Meka si drumetul "zdrenturos si pocit, "hoit jalnic de bube - de drum prafuit,/ Viclean la privire, si searbad la fata'. Drumul acestuia "ocoleste mai mult - tot mai mult'. Alaiul Emirului se imputineaza, dispar pe rand, "Dragi tineri, cai ageri si mandre camile'.

Momentul culminant apare in secventa in care Emirul ramane singur "sub cer de otel', dominat inca de imaginea cetatii "din vise'. Meka este acum un miraj, "o naluca' spre care inainteaza, dar cade rapus, in timp ce drumetul pocit, iazma, "trece sub poarta'.

Moartea Emirului, ca si drumul sau drept au conotatii deosebite: Emirul devine victima propriului sau ideal, acela de a ajunge la Meka (simbolul absolutului), parcurgand o cale care nu admite compromisuri. Moartea Emirului devine simbolul sacrificiului pentru o idee, principiu sau ideal. De acest lucru nu poate fi capabil decat geniul, pentru ca numai el aspira spre ceva intangibil: perfectiunea. De fapt, prin moarte Emirul patrunde in "Meka cereasca', adica in absolut, in timp ce drumetul - reprezentantul lumii comune - intra in "Meka pamanteana' care reflecta idealurile obisnuite, usor de atins de catre oameni.

Analiza stilistica

Trasaturile stilistice ale poemului trebuie prezentate tot din perspectiva celor doua curente, romantism si simbolism, de care a fost atras Macedonski.

Motivele poetice: noaptea, visul, spatiul exotic tin de romantism si ele impun utilizarea frecventului procedeu romantic: antiteza. Aceasta apare intre Emir si drumetul pocit, intre drumurile acestora si intre idealurile lor: absolutul si aspiratia comuna, posibila de realizat.

Elementele simboliste ale textului sunt: folosirea culorilor, muzicalitatea textului, corespondentele.

Am vazut ca poetul da culorilor alte semnificatii decat romanticii si prezenta lor da conotatii deosebite temei conditiei tragice a geniului.

Muzicalitatea textului, realizata si datorita ritmului si rimei, devine remarcabila gratie utilizarii refrenului: "Si luna-l priveste cu ochi otelit, "Bagdadul! Bagdadul! Si el e emirul', "Si el e emirul si toate le are..:'

Corespondentele se realizeaza prin armonizarea imaginilor vizuale, auditive si olfactive: "Argint de izvoare si zare-aurita', "Havuzele canta voci limpezi soptesc', "Prin aer petale de roze plutesc:¹

Poemul Noaptea de decemvrie este o alegorie prezentand conotatia tragica a celui care tinde spre absolut. Astfel, Emirul este geniul, cu o etica superioara si capabil de sacrificiu suprem, drumetul este omul obisnuit care nu are aspiratii prea inalte si de aceea isi atinge scopurile sale existentiale, iar Meka reprezinta idealul inalt, absolutul, perfectiunea.

Simbolice sunt si drumurile celor doi: "calea cea dreapta'' este specifica geniului care alege intotdeauna un drum cu asperitatii care il va dirija chiar spre sacrificiu, in timp ce "drumul ocolit'' este specific omului'care se pliaza situatiilor, isi protejeaza existenta efemera avand bucurii momentane.

Epitetele calificative si cromatice metaforice sunt larg utilizate redand trasaturile emirului, creand atmosfera imaginara sau conturand vizualul si auditivul: " E farmec, e trasnet ', ,. Palatele sale sunt albe fantasme', "zare aurita', "Sub bolti lucitoare de-argint si de-azur', "vie lumina', "lotusu-albastru', -"voci limpezi soptesc'.

Metaforele sunt originale definind tragismul existentei geniului: "Pustia e-o mare aprinsa de soare', ochii sunt,, demoni cumpliti', sau moartea acestuia: "noaptea adanca'.

Enumeratia si repetitia accentueaza trasaturile remarcabile ale Emirului: ,,E tanar, e farmec, e trasnet, e zeu', ,,li cere simtirea, ii cere fiintai' li vrea frumusetea - tot sufleiu-i vrea-'.

Receptare critica

"O alegorie dramatica a soartei poetului este cunoscuta Noapte de decemvrie, unde nazuinta spre ideal fascineaza intreaga sa viata, subordonandu-si-o, dar fara a-i permite indepartarea de calea cea dreapta.''

(Mircea Anghelescu. Macedonski ,* Poemele Noptilor) (L.C.N.)