NUVELA PSIHOLOGICA - ION LUCA CARAGIALE - IN VREME DE RAZBOI

NUVELA PSIHOLOGICA ION LUCA CARAGIALE IN VREME DE RAZBOI

Context literar. Textul a aparut in 1898 si, alaturi de nuvelele O faclie de Paste, Pacat si de drama Napasta, ilustreaza universul tragic din opera scriitorului. Ca atmosfera, nuvela lui Caragiale poate fi comparata cu nuvelele lui Slavici Moara cu noroc si Comoara sau cu Hagi Tudose a lui Delavrancea, creatii care se axeaza pe problema dezumanizarii.

Specificul speciei. Fiind o nuvela psihologica, subiectul este inspirat din actualitatea imediata si se analizeaza evenimentele dramatice care influenteaza viata individului. Conflictul vizeaza situatia sociala a personajului, dar si nivelul sau existential sau sentimental, evidentiindu-se complexitatea sufleteasca a oamenilor obisnuiti (tarani, hangii, targoveti etc.).

Printre temele specifice analizate in nuvela psihologica se afla: frica, obsesia, alienarea, erosul.

in legatura cu aceasta nuvela s-a remarcat, in primul rand, caracterul ei naturalist. Altfel, textul are o structura clasica. Degradarea umana este un proces complex pe care scriitorul il analizeaza in cauzele si efectele sale. in al doilea rand, asa cum observa George Calinescu, autorul isi arata interesul pentru patologic si social, de unde decurge si preocuparea pentru metodele exacte.

Titlul nuvelei nu face trimitere la un anumit eveniment istoric (se aminteste vag despre Razboiul de Independenta), cat mai ales la o anumita stare confuza, greu de controlat, care are repercusiuni asupra constiintei personajului principal, Stavrache.

Tema o reprezinta evolutia obsesiei de inavutire de la criza de constiinta pana la nebunie.

Rezumat

Dupa doi ani de hotii, o ceata de talhari este prinsa. Popa Iancu din Podeni vine la fratele sau, carciumarul Stavrache, si se confeseaza: el este capetenia talharilor, pentru moment a scapat, dar se teme ca va fi prins. Pentru ca la han soseste o trupa de militari aflati in drum spre Dunare, hangiul isi strecoara fratele printre "volintirt' spre a i se pierde urma.

Dupa un timp carciumarul primeste o scrisoare de la fratele sau,

prin care era informat despre actele lui de eroism. Apoi, o alta scrisoare, "cu slova straina', il anunta ca fratele sau a murit eroic. Ca urmare, Stavrache face demersurile necesare pentru a mosteni averea celui disparut. Avocatul il previne ca numai popa ar putea sa-i ceara restituirea averii.

Din acest moment, Stavrache incepe sa fie chinuit de gandul ca fratele sau s-ar putea intoarce. incepe sa aiba cosmaruri. Figura fratelui ii apare de doua ori, in vis: o data imbracat in haine de ocnas, altadata in haine militare, venit sa-i ceara bani. A treia oara, intalnirea dintre cei doi frati este reala. Iancu Georgescu (asa se numea acum fugarul) vine insotit de un camarad sa-i ceara lui Stavrache bani, pentru ca delapidase banii regimentului. Ajuns in pragul nebuniei, carciumarul vrea sa-si omoare fratele, dar este imobilizat.

In final, autorul noteaza semnele nebuniei hangiului: "Stavrache ii scuipa' si ,, incepu sa cante popeste'.

Structura - compozitie. Nuvela este impartita in trei capitole, fiecare astfel alcatuit incat sa poata constitui o povestire de sine statatoare. Primul capitol cuprinde expozitia si intriga. La sfatul lui Stavrache, aparator al valorilor morale traditionale, fratele decazut trebuie sa dispara: "Sa piei, sa te ineci!'. In al doilea capitol, are loc prezentarea cosmarurilor lui Stavrache, care constituie desfasurarea actiunii. Chinuitoarea intrebare care il macina, ,.o veni, n-o veni'. arata o regresiune a principiilor sale morale. In capitolul al treilea se precizeaza punctul culminant si deznodamantul, confruntarea celor doi frati devenind reala si ducand la declansarea nebuniei hangiului.

Caracterizarea personajului

La inceputul nuvelei, Stavrache este "foarte multumit: om cu dare de mana'. Pentru a-l scapa pe fratele sau, carciumarul gaseste o solutie ingenioasa. Dupa plecarea acestuia pe front Stavrache trece insa prin stari contradictorii: " Cine ar fi vazut figura lui neica Stavrache ar fi ramas in mirare pricepand bine ca in sufletul fratelui mai mare nu se petrecea nimic analog cu bucuria la citirea vestilor despre succesul de bravura al raspopitului'.

Perspectiva de a intra in stapanirea averii fratelui ii da lui Stavrache cosmaruri. Obsesia devine continua, incertitudinea ii tulbura mintile, realul si irealul se amesteca, iar crizele de constiinta se transforma intr-o asteptare infrigurata. Venirea reala a fratelui, in final, dupa doua aparitii care ii dau ,, friguri', il gaseste pe carciumar epuizat nervos, la limita rezistentei psihice. Cand lancu ii cere bani, hangiul crede ca traieste din nou o halucinatie. Psihicul ii cedeaza si cosmarul se transforma in nebunie.

Particularitati stilistice. Nuvela are un caracter scenic. Naratiunea e intrerupta de dialog. Replicile sunt scurte, se insista pe descrierea

gesturilor si a detaliilor semnificative. Trecerea de la vorbirea directa la cea indirecta permite introspectia psihologica profunda. Utilizarea frecventa a verbelor sugereaza gradarea dinamica a actiunii spre deznodamant.

Receptare critica

"Iata, de pilda. in vreme de razboi. Caragiale introduce acum un element psihic pe care il va trata si separat: perceptia obscura a nevazutului, presimtirea.'

(George Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent)

"in nuvela in vreme de razboi, scriitorul ne infatiseaza meditatia solitara a hangiului''

(Tudor Vianu, Arta prozatorilor romani)

Fragment semnificativ comentat

"Dar intreba distras d. Stavrache, ce s-o mai fi facut cu talharii prinsi asta-vara?

Talharii fusesera osanditi la diferite pedepse si desigur acum erau si asezati la locurile de munca.

Care va sa zica, clipi gandul hangiului, nici vorba n-a fost la
judecata despre popa, despre capul si gazda talharilor Aoleu! ce mai
judecatori!

Dar o sa-ndrazneasca sa se mai intoarca?

Dar daca indrazneste si se-ntoarce? Atunci, ce-i de facut?

Da! dar sergentul se poate intoarce; popa, ba!

Dar daca-i vine asa o nebuneala sergentului sa spuie ca el e stapanul averii, intamp/e-se orice s-o-ntampla! ca odata a purtat barba si plete

Da, dar atunci procurorul il rade si-l tunde de-a binele. O veni'.' n-o veni?

Succesiunea de intrebari si raspunsuri indica nelinistea hangiului la aflarea vestii ca fratele sau, plecat voluntar pe front pentru a scapa de pedeapsa, se poate intoarce.

Monologul arata dedublarea lui Stavrache, care detaliaza fiecare ipoteza a revenirii fugarului. Fratele se poate intoarce numai ca sergent, pentru ca, altfel, ca popa Iancu, ar fi fost prins si judecat. Ca sergent, el nu poate intra insa in posesia averii decat daca spune ca odata a fost popa Iancu.

La nive! lexical, succesiunea de conjunctii adversative - dar -marcheaza framantarea carciumarului.

in aceste ganduri chinuitoare se afla sursa obsesiilor ulterioare ale lui Stavrache. (G.A.)