"O scrisoare pierduta" de I. L. Caragiale - comedie : analiza

"O scrisoare pierduta"

de I. L. Caragiale

- comedie -

Comedia este opera dramatica in care se prezinta pe toata durata situatii si personaje comice, avand, de asemenea, un final hazliu. Opera dramatica (piesa de teatru) este creatia literara, in proza sau in versuri, care este destinata jucarii pe scena de catre actori, in fata spectatorilor, deci construita preponderent cu ajutorul dialogului.

Ca orice opera dramatica "O scrisoare pierduta" este alcatuita din acte (si anume patru), avand un numar variabil de scene: primul are opt scene, al doilea paisprezece, al treilea sapte, iar ultimul paisprezece, precedate de lista personajelor.

Are subiect, deci actiune, cu toate cele cinci momente ale ei: expozitiunea ne introduce in lumea alegerilor de deputati dintr-un oras oarecare de munte, semn ca astfel de incidente pot aparea oriunde si oricand, daca alegerile nu se desfasoara corect, intr-un an neprecizat, dar considerat de critica literara a fi 1883.

Intriga este reprezentata de pierderea unei scrisori compromitatoare de catre Zoe, sotia lui Trahanache (cel mai important dintre personajele orasului) si amanta prefectului.

Actiunea este simpla, surprinzand mult comic de situatie, deoarece

aceasta scrisoare este gasita de cine nu trebuie, si anume de Cetateanul

turmentat, furata de Catavencu si folosita pentru a i se sustine candidatura;

pierduta si de acesta intr-o incaierare, ajunge in mainile aceluiasi Cetatean

turmentat, care, obsedat de constiinta lui de fost postas, o preda "andrisantului", fara nici o pretentie.

Punctul culminant este redat de sosirea trimisului de la centru, Agamemnon Dandanache, care strica planurile celor din oras. El ajunsese candidat tot prin santaj, deoarece detinea o scrisoare importanta pe care voia sa o foloseasca cat mai mult.

Ca in orice comedie, finalul este hazliu: dupa ce reprezentantii celor doua partide rivale s-au insultat, s-au amenintat si s-au luat la bataie, In final toti se impaca, se imbratiseaza in sunetele muzicii, ca si cum alegerea lui Dandanache ar fi fost o victorie, fara ca remarca lui Tipatescu "ce lume ce lume" sa o umbreasca.

Comedia este o piesa de teatru in care se critica defectele, de aceea toate personajele joaca roluri negative, producand, astfel, rasul cititorului sau spectatorului. Cu alte cuvinte, este vorba de prezenta comicului si diversitatea mijloacelor prin care I.L. Caragiale reuseste sa-l realizeze.

In primul rand, apare comicul de caracter. Personajele atrag atentia asupra caracterului lor: Tipatescu, prefectul, imoral, corupt, impulsiv, cu gesturi tragi-comice, si de parca toate acestea nu ar fi indeajuns, se lasa si influentat de catre Zoe.

De asemenea, Trahanache atrage atentia asupra lui: isi da seama ca este incornorat, dar accepta situatia. Dar nici Catavencu nu se lasa mai prejos, caci prin multimea de functii, ca si prin felul in care le obtine, dovedeste ca nu are caracter.

In al doilea rand, ar fi comicul de situatie, care se caracterizeaza prin

pierderea in mod repetat a scrisorii si gasirea ei de cine nu trebuie, ca si triunghiul conjugal imoral din care fac parte Zoe, Trahanache si Tipatescu. Comicul de limbaj este prezent permanent, in special in scena discursului: anacolutul, asocieri de termeni, neologisme gresit folosite: "bampir, renumeratie", repetari si confuzii: "lupte seculare care au durat 30 de ani (Catavencu)"; "O semnam si o dam anonima" (Farfuridi si Branzovenescu).

Comicul de moravuri este realizat prin infatisarea relatiei dintre Tipatescu si Zoe, prin felul in care se pregatesc si se desfasoara alegerile, sau se obtine victoria.

Este asadar, atat vorba despre moralitatea vietii de familie, cat si de cea politica, iar coruptia politicienilor imbraca o diversitate de forme.

Acestor forme de comic li se alatura comicul de nume. Spre exemplu

"Trahanache" sugereaza amanarea, tergiversarea, decrepitudinea, batranetea, iar "Catavencu" este cel care se agata cu disperare de orice pentru a-si atinge scopul, se agita si "cataie" (flecareste), fiind tipul demagogului latrator.

"Farfuridi" si "Branzovenescu", prin aluzia culinara a numelor sugereaza inferioritatea, vulgaritatea, pe cand "Dandanache" ne duce cu gandul la dandanaua pe care o produce prin aparitia lui.

Alaturat lui Agamemnon, nume ilustru din mitologia greaca, cu forma de diminutiv - Agamita - si pronuntat de Trahanache "Gagamita"; numele

Dandanache reliefeaza si ramolitia celui care il poarta.

"Pristanda" isi trage numele de la un joc moldovenesc, care sugereaza zbaterea permanenta si inutila, fara a ajunge undeva, la un rezultat, sau exprima ideea ca e capabil sa joace asa cum i se canta; numele lui "Tipatescu", derivat de la interjectia "tipa-tipa" reda longevitatea lui in functie, desi nu este potrivit pentru ea.

In concluzie, putem spune ca "O scrisoare pierduta" este o comedie, cea mai valoroasa din dramaturgia romaneasca, dupa unii critici literari, o comedie de moravuri care surprinde atmosfera alegerilor pentru Camera Deputatilor, "dintr-un judet de munte", dintr-o campanie oarecare, semn ca ea reflecta situatii tipice.