BALADA CULTA

BALADA CULTA

- creatie in versuri strofice;

apartine genului epic, autorul isi exprima indirect sentimentele si

gandurile, cu autorul actiunii si al personajelor,

nararea faptelor se face la persoana a III-a, dand impresia ca naratorul

nu se implica (desi prezenta lui este simtita, in atitudinea fata de personaje);

uneori, la inceput, se infiripa un scurt dialog intre solicitanti si cel ce va zice balada;

- actiune simpla, lineara;

are subiect, cu momentele lui;

- relateaza intamplari neobisnuite (apare fabulosul), atat din trecut, cat si

din prezent;

- contine elemente reale, atestate istoric;

personaje putine (chiar doua), prezentate in antiteza atat fizic cat si

moral, personaje-simbol;

- personajele sunt atat umane, cat si din regnul vegetal sau animal;

- accentul nu este pus pe actiune, ci pe eroul pozitiv, care seamana cu

cel din basmele populare/culte, avand trasaturi fantastice si luptand pentru

intronarea binelui;

- este prezenta natura, cu rol simbolic si participand la actiune;

- unele mai pastreaza o formula introductiva sau o invocare a menestrelului de a zice un cantec de demult, altele incep direct cu descrierea cadrului intamplarii;

- unele includ in titlu sau in subtitlu termenul de "balada", altele nu;

- finalul, fie ca reprezinta victoria, fie ca exprima infrangerea eroului, are

ceva simbolic, maret (in ciuda, uneori, a tonului elegiac);

- strofele sunt egale ca numar de versuri, sau inegale, ultimele dispuse

insa, ca un refren; apar simetria, paralelismul (antiteza), repetitia;

- degaja muzicalitate prin versificatie (rima, masura - un vers mai scurt

dispus simetric, prin asa-zisul refren, prin celelalte tehnici de compozitie;

- apar pasaje lirice, care dovedesc implicarea afectiva a naratorului;

- apartinand literaturii culte, poarta amprenta trasaturilor acesteia: scrisa,

originala, limbaj literar etc.