PLANURI ORIENTATIVE PENTRU ELABORAREA DE LUCRARI

PLANURI ORIENTATIVE PENTRU ELABORAREA DE LUCRARI

Tehnica de abordare a unui text literar

Prima etapǎ: analiza textului in mod gradat, prin descompunere. Se opereazǎ la mai multe niveluri:

Nivel semantic

-sensul propriu al cuvintelor; sensul figurat (figurile de stil)

Nivel lexical: rolul stilistic al regionalismelor, arhaismelor, neologismelor, oralitate, caracter popular,

derivare, compunere

Nivel sintactic: rolul stilistic al repetitiilor, al topicii in propozitie si in frazǎ, locuri cheie in vers/stro-

fǎ/poezie/propozitie; propozitii scurte.

Nivel morfologic: rolul stilistic al verbelor (abundenta lor = dinamism), al timpurilor si modurilor

verbale, al adjectivelor, al pluralului/singularului, al formelor articulate/nearticulate.

Nivel stilistic

- opere lirice: imagini artistice, figuri de stil

- opere epice: moduri de expunere, momentele subiectului, caracterizarea personajelor

Etapa a II-a - recompunerea elementelor capabile:

- sǎ refacǎ unitatea textului

-sǎ evidentieze mesajul operei

-sǎ releve principalele trǎsǎturi artistice

-sǎ sublinieze trǎsǎturile specifice ale unei specii literare

Elemente de compozitie: relatia dintre titlu/pǎrtile componente ale operei si modul lor de organizare/ideea operei.

Etapa a III-a - concluzii:

- valoarea artisticǎ a operei

- locul scriitorului in literatura romanǎ

Atentie

- limbajul compunerii sǎ aibǎ: claritate, concizie, fǎrǎ cuvinte repetate, fǎrǎ verbe la imperfect sau perfect simplu.

- respectarea textului literar, fǎrǎ divagatii si improvizatii

Demonstrare ca o opera literara este epica/apartine unei anumite specii literare

Introducere

- locul scriitorului in literatura romana

- locul operei de analizat in creatia scriitorului

Cuprins: in functie de cerinta formulata, se alege a) sau b);

a)- precizarea speciei literare; trasaturi ale speciei si argumente din opera;

b)- trasaturi ale operei epice, cu exemplificari din creatia respectiva la fiecare trasatura:

- caracter obiectiv; autorul isi transmite indirect, prin intermediul actiunii si al personajelor

sentimentele, gandurile;

- actiunea este organizata pe momente ale subiectului; conflicte; relatii temporale si spatiale;

- instantele comunicarii narative: raporturi intre autor, narator, personaje, cititor; naratorul

este purtator de cuvant al autorului;

- naratorul-personaj; relatare la pers.I; perspectiva subiectiva (ex. "Ultima noapte

de dragoste.." sau "Maitreyi")

- naratorul-martor; relatare la pers.I, pers. a III-a (ex. "Negustor lipscan")

- naratorul omniscient - pers.a III-a (ex."Enigma Otiliei")

- perspectiva narativa: obiectiva sau subiectiva;

- discurs narativ; planuri narative:

- alternanta planurilor sau inlantuirea acestora;

- incipit:

- exprima semnificatia intregului text (ex."Moara cu noroc")

- ex abrupto (direct in actiune, ca in "Doua loturi")

- final

- rolul modurilor de expunere;

- personaje:

- statutul social al personajului, in relatie cu ideea operei literare respective;

- felul personajului (principal/secundar, episodic, real, fantastic etc.)

- trasaturile personajului (cel putin 4), prin raportare la conflictul operei;

- mijloace de caracterizare (cel putin 4): modalitati, procedee de caracterizare, cu exemple,

secvente narative, citate;

- relatiile cu celelalte personaje, avand in vedere evolutia conflictului, cu referiri la textul

studiat;

- compozitia operei literare respective;

- limbaj artistic, trasaturi artistice specifice operei, scriitorului;

Incheiere: concluzia privind valoarea operei si ideea ca respectiva creatie este epica sau apartine unei anumite specii literare.

Caracterizarea unui personaj literar

- dupa introducere, se specifica tema si ideea operei literare;

- specia literara

- discurs narativ: planuri narative, incipit, final;

- actiunea pe scurt; relatii temporale si spatiale;

- se trec, pe rand, toate punctele de la "personaje", planul anterior.

Reguli de alcatuire a unui monolog

- se stabilesc mai mult de trei idei pe care sa le sustina autorul monologului;

- se aleg argumentele potrivite fiecarei idei;

- se ordoneaza argumentele, in functie de importanta lor;

Introducere

- captarea atentiei auditoriului; adaptarea la trasaturile caracteristice ale publicului, la scopul prezentarii, tipul monologului;

Cuprins

- expunerea ideilor sa fie nuantata, clara, coerenta, concisa;

Incheiere:

- concluzie convingatoare; sa socheze in mod pozitiv publicul;

Analiza unui text descriptiv

- cuvinte-cheie care denumesc obiectul descris sau trasaturile acestuia;

- tipul de imagine prin care se realizeaza descrierea: imagine auditiva, imagine vizuala etc.

- figurile de stil folosite in descriere;

- directia privirii celui care descrie: de jos in sus/de sus in jos/privire panoramica/focalizata;

- dinamica descrierii: acumularea de imagini apatinand aceluiasi plan; schimbarea rapida a planurilor sau a punctelor de vedere din care sunt descrise obiectele;

- atmosfera sugerata prin descriere: seninatate, tensiune etc.

- rolul timpurilor verbale folosite;

- lungimea frazelor, enunturi nominale etc.

- obiectivitatea/subiectivitatea descrierii; inregistrarea neutra a unor detalii referitoare la obiectele descrise/perceptia afectiva a unui peisaj;

- puterea imaginativa a autorului, valentele sugestive ale descrierii.

Analiza unui text dialogat

- cine are initiativa in declansarea dialogului;

- frecventa si lungimea replicilor, tipul acestora: intrebari, explicatii, solicitari, oferte, negocieri, amenintari etc.;

- rolul dialogului - cuvinte rostite, elemente nonverbale - in caracterizarea personajelor;

relatiile stabilite intre personaje prin dialog: egalitate, dominatie;

- tehnici conversationale: formule de adresare, strategii ale politetii, strategii de persuasiune, de intimidare etc.;

- semnificatiile ascunse dincolo de cuvintele rostite de personaje;

Analiza unui text narativ

- dinamica actiunii: planuri, acumulare de imagini;

- timpurile verbale:

- succesiunea de verbe la perfect simplu/perfect compus indica progresia actiunii;

- imperfectul = descrierea cadrului, a starilor, a proceselor durative;

- m.m.c.p. = recupereaza actiuni anterioare, asigurandu-se continuitatea temporala a textului

narativ, la care se adauga rolul complementelor circumstantiale de timp si a propozitiilor

temporale;

- schimbarea unghiurilor din care sunt privite evenimentele;

- evolutia personajelor - fapte, atitudini, sentimentele acestora; relatiile existente intre personaje;

- rolul descrierii in crearea tensiunii narative;

Analiza unui text la prima vedere

- intelegerea continutului de idei;

- particularitati compozitionale, stilistice, de exprimare artistica;

- identificarea conceptelor operationale; se noteaza capacitatea de a lucra cu acestea;

- stabilirea elementelor specifice de limba si comunicare in text;

Elaborarea de texte functionale

- utilizarea corecta a limbii romane:

- in producerea si in receptarea mesajelor;

- in diferite situatii de comunicare;

- la examenul oral:

- expunere/discurs argumentativ de tip disertatie;

- capacitatea de sustinere argumentata a unor puncte de vedere consacrate de uz cultural

asupra unor texte literare/nonliterare;

Exprimarea unei judecati de valoare

- locutorul va apela la diferite mijloace lingvistice, devenite indici ai subiectivitatii evaluative, pentru a exprima o judecata de valoare:

a)mijloace morfologice:

- verbe de opinie (a crede, a considera); verbe de judecata (a decide, a hotari); verbe dicendi (a zice, a spune); verbe reflexive impersonale (se poate, se intampla, se cade);

- adverbe de probabilitate (posibil, probabil), de certitudine(desigur, fara indoiala), de necesitate (obligatoriu, indispensabil);

- adjective cu valoare de epitet (imens, neasteptat, consacrat, incontestabil)

- termeni cu rol argumentativ: adverbe (chiar, astfel, numai), conjunctii si loc.conj. (deci, fiindca, pentru ca, desi, incat), interjectii (iata, haide);

- gerunzii (pornind, precizand);

- pronume si adjective pronominale demonstrative, mai rar posesive;

- expresii verbale impersonale: este clar, este posibil;

b) mijloace lexicale: cuvinte din aceeasi sfera lexico-semantica(text, context, strofa, vers); derivate (diminutive); compuse specifice (camilpetrescian, antonpanesc);

c) mijloace grafice: semnele citarii; scrierea cu majuscula; sublinieri grafice;

d) mijloace sintactice: repetitii; enumeratii; comparatii; constructii apozitive si incidente; antepunerea sau reluarea subordonatelor; subordonate specifice (cauzale, conditionale, consecutive); propozitii interogative; paralelisme sintactice, propozitii negative, coordonarea adversativa si conclusiva; paranteze explicative; subordonate izolate; constructii eliptice de predicat.