PROCEDEE DE EXPRESIVITATE ARTISTICA

PROCEDEE DE EXPRESIVITATE ARTISTICA

I FIGURILE DE STIL SAU TROPII (cuvintele sunt folosite cu sens figurat):

. Epitetul (figura de stil prin care se exprima insusirile deosebite, neasteptate ale obiectelor sau ale actiunilor prezentate intr-o lumina noua, impresionandu-l pe cititor; el determina un substantive sau un verb si poate fi exprimat prin adjective, substantive, verb sau adverb)

a) Dupa nr. de termeni epitetele pot fi:

- simple: "prin acele amenintatoare stanci"

- duble: "tara mandra si binecuvintata"

- triple: "campia Ialomitei, s-asterne tacuta, neteda, uscata"

b) Dupa ceea ce exprima:

- cromatice (exprima culoarea): "seninu-i albastru si limpede"

- cu rol personificator (atribuie si insusiri omenesti): "Codri se zvarcoleau neputinciosi"

- cu rol hiperbolizator (contribuie la realizarea unei hiperbole): "Gigantica poart-o cupola pe frunte"

- cu rol metaforic (implica o comparatie subinteleasa, ca si metafora): "Feti-Frumosi cu par de aur"

c) Dupa pozitie:

- postpus (asezat dupa cuvantul determinat): "Umplu aerul varatec de mireasma si racoare"

- antepus (asezat inaintea cuvantului determinat): "Priveam fara de tinta-n sus/ Intr-o salbatica splendoare"

2. Personificarea (figura de stil prin care se atribuie insusiri, manifestari si actiuni omenesti obiectelor, elementelor naturii, fiintelor necuvantatoare):

"Doar izvoarele suspina,

Pe cand codrul negru tace"

3. Comparatia (procedeul prin care se alatura doi termini - personaje, obiecte, actiuni, idei etc. - pe baza unor insusiri commune, cu scopul de a evidentia caracteristicile primului termen):

"Ca un glob de aur luna stralucea"

(cei doi termeni se leaga si prin cuvinte ca: asemenea, cat, aidoma, asemanator, cum, intocmai, cum etc.).

4. Metafora (figura de stil care are la baza o comparatie din care lipseste termenul comparat; un termen obisnuit - propriu - este inlocuit cu unul neobisnuit - figurat - realizandu-se un transfer de sens):

"Mircea insusi mana-n lupta vijelia-ngrozitoare"

"Regina noptii stapaneste cerul"

Uneori sunt prezenti ambii termeni ai comparatiei, dar nelegati prin cuvintele asemenea, ca, la fel cu etc.

Astfel de metafore sunt:

a)      explicite: "Voda-i un munte"

b)      apozitive: "Vedeam Ceahlaul la apus/ Un urias cu fruntea-n soare."

Metaforele pot avea si ele:

a)      rol personificator: "Pe-ai tarii umeri dalbi"

b)      rol hiperbolizator: "Si vorba-i e tunet."

Exista si metafore exprimate prin verb si acestea se numesc metafore verbale:

"Pe un deal rasare luna ca o vatra de jaratec/ Rumenind stravechii codrii."

5. Hiperbola (figura de stil prin care se exagereaza intentionat insusirile unei fiinte, ale unui personaj literar,

caracteristicile unuiobiect, ale unui fenomen sau ale unei intamplari pentru a impresiona pe cititor):

"Crapii-n ele-s cat berbecii

In plopi piersici cat dovlecii,

Pepenii de zahar rosu.

In grau spicul cat cocosu."

6. Alegoria (figura de stil alcatuita dintr-o insiruire de metafore, comparatii, personificari etc., prin care se substituie o imagine prin alta in baza unor asemanari sau corespondente si se exprima notiuni abstracte prin intermediul concretului):

"Sa le spui curat

Ca m-au insurat

Cu-o mandra craiasa

A lumii mireasa

Ca la nunta mea

A cazut o stea;

Soarele si luna

Mi-au tinut cununa

Brazi si paltinasi

I-am avut nuntasi,

Preoti, muntii mari,

Paseri, lautari

Pasarele mii

Si stele faclii."

7. Simbolul (procedeul artistic care consta in utilizarea unui obiect concret pentru a desemna un alt obiect sau, cel mai adesea, o idee abstracta):

- crinul - simbolizeaza puritatea;

- laurul - simbolizeaza victoria etc.

II. PROCEDEE DE SINTAXA POETICA (procedee artistice) - cuvintele nu sunt folosite cu sens figurat

Enumeratia (insiruire de mai multi termeni referitori la acelasi aspect, cu scopul de a atrage atentia asupra obiectelor sau faptelor infatisate

"Aici stejarii, brazii si fagii trufasi inalta capul lor spre cer".

Inversiunea (procedeul prin care se schimba ordinea - topica - obisnuita a cuvintelor in propozitii si a propozitiilor in fraze cu scopul de a obtine efecte poetice prin accentuarea aspectului sau caracteristicii infatisate):

"Plutea-ntr-acest imens senin"

In versuri contribuie la realizarea ritmului si a rimei.

Repetitia (folosirea succesiva, repetarea unui sunet, a unui cuvant sau a unui grup de cuvinte pentru a impune atentiei o imagine, un aspect din realitate, o ide, un sentiment, o actiune sau un obiect):

"Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara!"

"Care vine, vine, vine, calca totul in picioare".

Antiteza (procedeul artistic prin care scriitorul pune in contrast - in opozitie - personaje, situatii, idei, sentimente cu scopul de a reliefa unul din termeni prin celalalt):

"Caci voi murind in sange, ei pot sa fie mari."

Invocatia retorica (procedeul artistic care consta in adresarea directa catre o persoana absenta sau imaginara, de la care nu se asteapta, de fapt, nici o interventie, nici un raspuns):

"Priviti, marete umbre, Mihai, Stefan, Corvine."

Se realizeaza prin substantive in vocative, insotite sau nu de interjectii;

Poate fi adresata unor personalitati istorice, fiintei iubite, unor elemente din natura etc.;

Creeaza impresia de dialog imaginar cu interlocutorul.

Exclamatia retorica (procedeul artistic care pune in evidenta diferite stari emotionale, sentimente puternice ale vorbitorului prin intermediul unor interjectii, al adresarii directe si printr-o intonatie exclamativa):

"Aoleo! Ma arde focul

Ca sa-mi cerc si eu norocul.

Aoleo! De rau, de bine

Tipa sufletul in mine!"

Subliniaza idei si sentimente, confera vioiciune/energie dialogului si da relief personajelor (le

contureaza).

Interogatia retorica (consta in adresarea unei intrebari sau a unui sir de intrebari la care nu se asteapta raspuns sau care contin in ele raspunsul):

"Voi sunteti urmasii Romei? Niste rai si niste fameni.

I-e rusine omenirii sa va zica voua oameni."

III. PROCEDEE FONETICE (figuri de sunete)

1. Aliteratia sau armonia imitativa (procedeul artistic care consta in repetarea unor consoane, grupuri de consoane sau silabe initiale pentru obtinerea unui efect muzical sau onomatopeic):

"Vajaind ca vijelia si ca plesnetul de ploaie"

2. Asonanta (procedeul artistic care consta in repetarea aceleiasi vocale accentuate):

"Iata craiul, socru mare."

Acest termen (asonanta) denumeste si rima imperecheata.

ELEMENTE DE VERSIFICATIE

(PROZODIE)

I.     Versul (un rand dintr-o poezie)

II.          Strofa (grupul de unul, doua sau mai multe versuri):

1. Monostihul (monoversul) - un vers;

2. Distihul - doua versuri in strofa;

3. Tertetul (tertina) - trei versuri in strofa;

4. Catrenul - patru versuri in strofa.

- Unele poezii nu au versurile grupate in strofe si se numesc astrofice sau continuative.

III.       Refrenul (repetitia identica sau aproximativ asemanatoare a aceluiasi (acelorasi) vers (versuri) dupa fiecare strofa pentru a accentua o anumita idee):

"Cunosc o fantana pe calea umbrita;

Pe valea umbrita cunosc o fantana;

Pe valea umbrita cunosc o fantana."

IV.       Masura (numarul silabelor dintr-un vers):

"Doi-na doi-na can-tec dul-ce" - masura este de 8 silabe.

V.          Ritmul (succesiunea regulata a silabelor accentuate si neaccentuate dintr-un vers):

Troheul - picior metric bisilabic (format din doua silabe) - in care prima silaba este accentuata; ritmul se numeste trohaic ( / ):

"Doi-na doi-na can-tec dul-ce"

/ ; / _ ; / _ ; / _ .

Iambul - picior metric bisilabic (format din doua silabe) - in care accentul cade pe a doua silaba; ritmul se numeste iambic ( _ / ):

"Cand tre-mu-ran-du-si ja-lea si sfi-a-la"

Amfibrahul - picior metric trisilabic (format din trei silabe) - in care accentual cade pe a doua silaba; ritmul se numeste amfibrahic ( _ / _ )

"Cu-nosc o fan-ta-na pe va-lea um-bri-ta"

VI.       Rima (potrivirea sunetelor de la sfarsitul a doua sau mai multe versuri incepand cu o vocala accentuata).

Felul rimei:

Dupa versurile care rimeaza:

a.       Monorima

b.      Rima imperecheata

c.       Rima incrucisata

d.      Rima imbratisata

Dupa numarul de silabe din rima:

a.       Masculina (formata din sunetele ultimei silabe): drum / parfum;

b.      Feminina (formata din sunetele ultimelor doua silabe): zburatoare / floare.

Dupa gradul de potrivire a sunetelor din rima:

a.       Perfecta (toate sunetele sunt identice): otele / Pepele;

b.      Imperfecta sau asonanta (difera ultima vocala sau sunetele de dupa ultima vocala):

omat / tamaiet

argint / licurind

VII.    Versurile libere sau albe sunt lipsite de ritm, rima si masura; nu respecta reguli de prozodie.