Conceptia despre om. Baldassare Castiglione

Conceptia despre om. Baldassare Castiglione

Continuand opera umanistilor, secolul al XVI - lea cerceteaza natura omului, arata "demnitatea" lui si elaboreaza tratate privind posibilitatea desavarsirii lui. Converg in acest studiu problemele mari ale culturii italiene la acea data si omul perfect este definit in functie de rezolvarea pe care o da acestora.

Tratatul cel mai cuprinzator al epocii este Il Cortegiano ("Omul de curte", sau "Curteanul") al lui Baladassare Castiglione (1478 - 1529). Nascut langa Mantova, format la Milano, unde isi insuseste cultura umanista, om de curte pe langa familia Sforza, Gonzaga si Montefeltro, luptatori in razboiul dintre Franta si Spania rasplatit cu titlul de conte, ambasador al lui Clement al VII - lea in Spania, el moare la Toledo putin timp dupa "jaful Romei", invinuit de a nu fi siut sa-l prevada.

Castiglione este in primul rand un om politic profund angajat in evenimentele contemporane. Scrie putin: versuri latine si italiene, egloga Tirsi, reprezentata la curtea din Urbino (1506), prologul comediei La Calandria, al carei autor era cardinalul Bernardo Dovizi de Bibbiena, si ramane in istoria literaturii prin dialogul Il Cortegiano, scris intre 1514 si 1518, si publicat la Venetia zece ani mai tarziu, in 1528. Alcatuit din 4 carti si relatand convorbirile care ar fi avut loc in patru seri consecutive ale anului 1507 in palatul ducal de la Urbino, el are ca interlocutori personalitati ale timpului, pe Ludovico de Canossa, nuntiu papal, pe Giuliano de Medici, pe Pietro Bembo, scriitorul, pe cardinalul de Bibbiena, amintit mai sus, in fine pe Ottaviano si Federigo Fregoso, dintr-o mare familie genoveza amfitroana intalnirilor fiind ducesa Elisabetta Gonzaga. Dialogul primelor doua seri defineste personalitatea curteanului desavarsit, aratand insusirile fizice si morale pe care acesta trebuie sa le posede, de la sanatatea fizica la talentul de a compune versuri, de la arta conversatiei la "gratia" nu numai a miscarilor dar si a atitudinilor morale. In Cartea a III - a este definita personalitatea "femeii de curte" - la donna di Palazzo , - iar in Cartea a IV -a, revenindu-se la "curtean", se arata care este rolul sau politic pe langa curte; in sfarsit, partea finala a acestei ultime Carti este un scurt tratat despre iubire.

Centrul de greutate al operei se gaseste in expunerea asupra functiei politice a curteanului, in Cartea a IV - a, si insusirile cerute acestuia sunt destinate acestei functii esentiale: caci omul de curte, in conceptia lui Castiglione, acela care dirijeaza domnia principelui spre dreptate, marinimie si blandete, virtuti potrivite unui adevarat principe. Scopul "curteniei" (cortigiania) este de ordin politic asadar: moderatoarea tiraniei aristocratia de curte, formata din descendenti poporului gras si educata in spiritul unamismului, are menirea de a limita absolutismul principiilor, pastrand astfel idealurile civice ale Renasterii. Principii corupti, ignoranti si aroganti vor invata de la curtean dreptatea, cumpatarea, adevarata putere. Tratatul lui Castiglione corespunde deci unei necesitati a timpului; el nu defineste demnitatea omului in general, dar arata rolul curteanului in apararea acestei demnitati. Recunoscand realitatea politica a momentului, care nu ingaduie restaurarea republicilor, Castiglione vedea posibila domnia inteleapta a principiilor calauziti de o aristocratie de curte, purtatoare si pastratoare a mostenirii umaniste. Insusirile si atitudinile cerute curteanului corespund acestei meniri; ele sunt: cultul stiintei si al libertatii, iubirea lumii reale si aprecierea prezentului, condamnarea razboaielor de cucerire, critica moravurilor clerului, increderea in puterea educatiei, in ratiune si progres, iubirea artelor ca factori ai civilizatiei, in fine recunoasterea demnitatii umane a femeii.