Ploaie in luna lui Martie

Ploaie in luna lui Martie

Nichita Stanescu. Am auzit de el inca din copilarie. Invatatoarele si profesorii spuneau ca este cel mai important poet din a doua jumatate a secolului al XX - lea, un inventator al culturii, un poet care nu semana cu nimeni. La vremea aceea nu intelegeam mare lucru, dar acum cand am inceput sa ii citesc poeziile, sa le simt, inteleg totul. Ma descopar pe mine insami in poeziile sale, un fapt care ma duce cu gandul la un enunt din autoportretul sau: "Un poet este cu atat mai maret cu cat cei care il citesc nu pe el il descopera, ci pe ei insisi". Iar dupa afirmatiile criticilor, este un poet maret.

Primul volum pe care l-am citit a fost "Oase plangand", de altfel, ultimul volum antum al lui Nichita Stanescu si care s-a bucurat de un rasunator succes de public. Din cele treizeci si trei de poezii ale volumului, cateva m-au impresionat profund, dar adevarul este ca desi erau frumoase, autorul folosea cuvinte fara sens, punea intrebari ciudate si lega intre ele versuri care nu aveau vreo legatura unul cu altul. Poezia "Spirit de Haiku" m-a facut sa ma gandesc la insemnatatea intrebarii care alcatuieste poezia. M-a facut sa ma intreb de ce Dumnezeu apare, intr-adevar, in viata noastra, atunci cand, chinuiti de grijile vietii, ne punem mereu intrebarile: "De ce m-ai lasat oare pe pamant, Doamne? De ce mi-ai dat viata asta? Raspunsul vine, de multe ori, sub forma unui motiv serios si nu ca o mana de ajutor din ceruri. In poezia "De rerum" am descoperit niste adevaruri generale. Cateodata, simti nevoia sa te exprimi, sa dai totul afara sub forma cuvintelor, dar nu poti. Ca atunci cand ai o durere mare si trebuie sa vorbesti cu cineva, caci altfel risti sa te sufoci in suferinta, la fel cum pestele se sufoca in prezenta aerului, la fel cum cuplurile de o viata - mama si tata- ajung sa se sufoce unul in prezenta celuilalt, din cauza timpului indelungat petrecut impreuna. Niste adevaruri de viata cuprinse in patru versuri.

Oricat de frumoase si de neintelese ar fi poeziile din volumul "Oase plangand", m-am simtit "la mine acasa" in volumele "Sensul iubirii" si "O viziune a sentimentelor", volume insufletite de o miscare intima, fericita. Poezia "Mister de baieti" te duce cu gandul la padurile inverzite, prin coroanele carora se ma strecoara cate o raza nevinovata. Baietilor le place sa colinde prin padure, sa se urce in copaci, sa cante din frunza, sa se joace diferite jocuri. In aceasta poezie, Nichita a inchis exact mediul preferat de baieti, locul lor de joaca fara interdictii. Poezia "Cantec de dragoste la marginea marii" te face oarecum sa visezi. Plimbarile lungi pe plaja, la apusul sau rasaritul soarelui, sunetele scoase de pescarusi si valurile care se sparg de stanci creeaza mediul romantic perfect al indragostitilor. Din nou, se dovedeste ca Nichita cunoaste toate aceste preferinte si, de asemenea, este un adevarat cunoscator al naturii umane. "Pentru linistea somnului" infatiseaza gandurile autorului inainte de culcare. De altfel, fiecare om cand se asaza in asternut se gandeste la unele lucruri, se roaga pentru cei dragi si spera sa mai traiasca a doua zi. Aceasta poezie este intima, eul liric gandindu-se la chipul iubitei si duioasa in acelasi timp, eul liric neuitand sa se gandeasca la acea fiinta care i-a dat nastere, mama sa, si la casa lui din copilarie, cu zidurile rosii, cu un tei in poarta. O poezie minunata, care te face sa nu uiti nici inaintea somnului de persoanele dragi.

"Voi lua cu mine schelele si zidurile rosii

ca sa le cresc mai departe in vis,

si teiul din poarta - sa ma-mprejmuie

cu-nmiresmatele umbre -

si tigarile."

In volumul "O viziune a sentimentelor" autorul trateaza mai mult partea intima a dragostei, cea fata de persoana iubita, care poate sa-ti trezeasca sentimente profunde, puternice. In "Leoaica tanara, iubirea", eul liric aseamana dragostea cu o leoaica aramie, asemanare ce i se potriveste de minune. Imi confirma parerile: dragostea iti taie calea cand te astepti mai putin, cand esti mai sigur pe tine. Te loveste sau, ca in poezie: "Coltii albi mi i-a infipt in fata m-a muscat, leoaica, azi, de fata. " Iti fura simturile, ajungi sa nu mai vezi sau simti nimic in afara de persoana care ti-a furat inima. In "Visul unei nopti de iarna" am sesizat faptul ca eul liric incerca sa explice ca indiferent in ce mediu ostil, rece te-ai afla, daca ai dragoste in suflet, nu simti nici durere, nici frig. Din punctul meu de vedere, aici e folosit din nou un mediu romantic, noaptea in timpul iernii. Aceasta poezie m-a facut sa ma transpun in versuri. Eu stateam cufundata in zapada, privind la cerul plin de stele si stelele privindu-ma pe mine. Nu simteam frigul si umezeala, pentru ca in sufletul meu se afla un taram al vulcanilor, cu o lava numita "iubire". Nichita cunoaste sentimental acesta, de aceea poate sa il explice atat de bine. Nu cred ca sunt singura care se descopera in versurile sale, poeziile sale fiind scrise exact cu scopul de a te regasi in ele.

In volumul "Dreptul la timp" apar limitele fiintei umane, limitele concretului, cele spatiale si temporale, limitele interioare, cele ale sinelui si ale devenirii, si ultima limita, moartea. Din nou, in poeziile acestui volum mi-e greu sa prind un inteles, un mesaj, Nichita folosind cuvinte diferite, fara inteles pentru mine. La unele poezii adopta o tehnica de scriere bizara, fiind nevoie sa recitesti de mai multe ori pentru a intelege mesajul. Poate are legatura cu felul de a fi al fiecaruia, eu simtindu-ma mult mai aproape de volumele "Sensul iubirii", "O viziune a sentimentelor", "Un pamant numit Romania". Poezia "Cantec" m-a facut sa imi dau seama ca nu esti mai frumos atunci cand esti trist, cand ti-e foame sau cand privesti amurgul. Ca o completare nescrisa a poeziei, cred ca esti frumos atunci cand esti tu insuti si acesta este si mesajul pe care cred ca si autorul il transimte.

"Nu ma face frumos nici tristetea,

nici amurgul, nici foamea,

nici inima altuia, nici copacii altuia,"

Toate poeziile lui Nichita Stanescu sunt foarte frumoase, datorita modului controversat in care sunt alcatuite, datorita mesajului transmis si datorita faptului ca el a scris pentru ca cititorii sai sa se descopere in versurile sale. Si eu m-am descoperit, mai mult sau mai putin, in ciuda capacitatii sau incapacitatii mele de a-i intelege toate poeziile. Am poezii preferate scrise de el, cum sunt cele de mai sus, dar consider ca in fruntea lor se afla poezia "Ploaie in luna lui Marte", poezie transpusa si intr-un cantec. Aceasta poezie ofera un scenariu minunat, un decor format din mansarda cu ferestre ovale de unde se puteau vedea norii grosi din care curgeau picaturi grele de ploaie. Personajele principale: doi indragostiti care se iubeau in mansarda. Pur si simplu, aceasta poezie este fantastica, sugerand ceea ce vezi si azi in reclame si filme: doi indragostiti se iubesc in ploaia lunii martie, iar apoi se retrag in mansarda, alt mediu romantic. Cred ca fiecare persoana si-ar dori asa un scenariu minunat.

"Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca,

si noi ne iubeam prin mansarde.

N-as mai fi vrut sa se sfarseasca

niciodata-acea luna-a lui Marte"

Dupa cum am mai zis, Nichita Stanescu a fost cel mai important poet din a doua jumatate a secolului al XX - lea. Multa lume il prefera, ii citeste poeziile si majoritatea spun acelasi lucru: "Ce frumos scrie Nichita Stanescu!" Si eu sunt de aceasi parere. Unele poezii ale sale sunt pline de dramatism, durere, altele de dragoste, duiosie, dor - cu toate acestea plac lumii.

"Moartea lui Nichita Stanescu inchide un destin si o epoca. Vom spune de aici inainte: Asa ceva nu se mai poate! Moartea lui dateaza. Fara aceasta moarte si fara drama ce se cuprinde in ea, cu poezie cu tot, dosarul unei epoci nu se poate inchide. Si nu se inchide usor, geme, paginile si literele frig. Ca sa nu urlam, ne punem calus necuvintele lui Nichita Stanescu." ( Paul Anghel )