Postmodernismul fata in fata cu modernitatea

Postmodernismul fata in fata cu modernitatea

I. Postmodernismul - caracterizare generala. Concepte extrem de controversate, postmodernismul si postmodernitatea grupeaza o serie de fenomene din domenii variate: filosofie, societate, estetica, cultura. Intr-o acceptiune larga desemneaza o stare de spirit, un tip special de sensibilitate indreptat impotriva tuturor autoritatilor consacrate si a tipurilor de legitimare ale acestora, o suspiciune in fata metapovestirilor, cum o caracterizeaza Jean-Franois Lyotard.

Din moment ce s-a constatat ca nu mai exista nici un punct de observatie suficient de obiectiv sau tocmai pentru a sustine aceasta, teoreticienii postmodernismului vorbesc despre realizarea unei privari de centru care sa abandoneze ierarhia in favoarea plurarhiei. Exista o obsesie a sfarsiturilor care pare sa-i indemne pe teoreticienii postmodernismului sa desfiinteze toate distinctiile traditionale din domeniile cele mai diverse (obiectiv-subiectiv, universal-particular, economic-politic-cultural, public-privat, mase-elite etc.). Autoritatile impuse de modernitate sunt contestate si aduse la judecata sub invinuirea ca au legitimat opresiunea (simbolica si fizica). Modernitatea e blamata ca fiind totalitara, fie in mod explicit, prin regimurile politice pe care le-a generat, fie implicit, prin institutiile si valorile sale (individualism, tehnicism, secularizare, masculinitate). Atacul impotriva modernitatii este condus pe mai multe planuri: filosofic, politic, etic, estetic.

II. Conditia postmoderna in viziunea lui Lyotard. Lyotard in Conditia postmoderna respinge filosofia modernitatii lui Habermas (care, in Modernitate, un proiect neterminat intelege prin postmodernism pozitia neoconservatoare a celor ce cred ca modernitatea a esuat) considerand ca dupa modernitate valoarea esentiala devine dezacordul.

Lyotard distinge intre: "mari povestiri" (grands rcits) si "metanaratiuni" (metarcits). Primul tip de cunoastere este tipul traditional, mitic, in timp ce al doilea este tipul proiectiv sau modern. In timp ce tipul mitic se refera la origini, la trecut, cel proiectiv se refera la viitor. In schimb, spre deosebire de ambele, conform lui Lyotard, stiinta postmoderna "face teoria propriei sale evolutii discontinue, catastrofice, nerectificabile. Ea schimba sensul cuvantului cunoastere si expune modul in care poate avea loc aceasta schimbare. Ea produce nu cunoscutul, ci necunoscutul si sugereaza un model de legitimare care nu este nicidecum al celei mai bune performante, ci cel al diferentei inteleasa ca paralogie".

III. Postmodernismul si arhitectura. Cum se intampla si in cazul altor miscari culturale, cele mai vizibile idei si trasaturi ale postmodernismului se observa in arhitectura. Spatiile functionale si formalizate ale miscarii moderniste sunt inlocuite de diverse estetici; stilurile se ciocnesc, formele sunt adoptate pentru ele insele si apar noi modalitati de vizualizare a stilurilor familiare si a spatiului.

Exemplele clasice de arhitectura moderna sunt, in materie de spatii comerciale, Empire State Building sau cladirea Chrysler si, in materie de spatii private sau comunale, arhitectura lui Frank Lloyd Wright sau miscarea Bauhaus. Un exemplu de arhitectura postmoderna este sediul companiei ATT din New York, care, ca si arhitectura modernista e un zgarie-nori construit pe o structura metalica si avand foarte multe ferestre, dar care, spre deosebire de aceasta, imprumuta si elemente din stilul clasic grecesc. Un alt exemplu de arta postmoderna in domeniul arhitecturii il constituie Las Vegas Strip. Cladirile acesteia reflecta numeroase perioade ale artei sau referinte culturale sub forma de colaj.

Arhitectura postmoderna a fost descrisa ca fiind "neo-eclectica", astfel incat referinta si ornamentul au reaparut pe fatade, inlocuind stilurile fara ornamente, severe, ale modernismului. Acest eclectism este combinat cu utilizarea unghiurilor non-ortogonale si a suprafetelor ciudate, cele mai faimoase fiind Stuttgart State Gallery si Guggenheim Museum din Bilbao.

Diferentele estetice dintre abordarea modernista si cea postmodernista a arhitecturii privesc nivelul tectonicitatii arhitecturii, exprimand dorinta modernismului de a reduce cantitatea de material si costurile structurii si de a-i standardiza constructia. Postmodernismul nu are asemenea imperative si cauta exuberanta tehnicilor de constructie, unghiurilor, referintelor.

Promotorul postmodernitatii in arhitectura a fost arhitectul si criticul american Charles Jencks, care a definit, de altfel, trasaturile esentiale ale curentului. Arhitectii postmoderni au cautat un punct de conjunctie intre tehnologia secolului XX si stilurile traditionale din trecut, in special clasicismul. Ca reactie la austeritatea miscarii moderniste, arhitectii s-au intors la surse regionale si traditionale, reintroducind ornamente, culori si sculpturi, adesea intr-o maniera hibrida. Un exemplu arhetipal de arhitectura postmoderna este Portland Public Services Building din Portland, Oregon (1980-1982), avindu-l ca autor pe Michael Graves, o cladire uriasa ale carei suprafete sint insufletite de contrastul culorilor si de motivele ornamentale.

Bibliografie:

J.-F. Lyotard, Conditia postmoderna. Raport asupra cunoasterii, Editura Babel, Bucuresti1993; Steven Connor, Cultura postmoderna. O introducere in teoriile contemporane, Meridiane, Bucuresti, 1999.