Romanul

Romanul

Romanul reprezinta o constructie epica in proza, de mari dimensiuni, cu actiune complexa, desfaturata pe mai multe planuri cu intrigi paralele si cu numeroase personaje bine individualizate.

A.Tipuri de roman:

a) romanul psihologic

b) romanul mitic

c) romanul istoric

d) romanul fresca sociala

e) romanul satiric si parodic

f) romanul publicistic

e) romanul jurnal

f) romanul parabola

g) romanul eseu

h) romanul de aventuri

B.Romanul psihologic (de analiza psihologica).

Analiza psihologica este o modalitate de sondare a subiectului personajului pentru a evidentia tensiunile, cautarile, traumele vietii interioare.

I.Personajul in romanul de analiza:

a) traieste un conflict interior, provocat de ciocnirea a doua stari, scutimente

b) sufera o mutatie profunda

c) evolutia sa nu este previzibila nici pentru autor

d) el scapa de sub puterea determinismului mediului si se adinceste in propria constiinta

e) deseori preia functiile naratorului

f) isi analizeaza starile recurgind la introspectie (autoobservare) si monolog interior

II.Trasaturi ale romanului psihologic:

a) autorul isi propune sa absoarba lumea in interiorul constiintei, anulind epicul, descopera limitele conditiei umane

b) sunt alese evenimentele din planul constiintei

c) principiile cauzalitatii si coerentei in cele mai dese cazuri nu sunt respectate

d) analiza psihologica este facuta din perspectiva unei instante narative

e) sunt utilizate o serie de modalitati artistice de investigatie psihologica

f) personajul traieste un profund conflict psihologic

g) cititorul se identifica mai mult cu naratorul alaturi de care are acces la intimitatea personajului

III.Constructia prozei de analiza are ca aspecte caracteristice:

a) acronia (neconcordanta dintre timpul real al desfasurarii evenimentelor si cronologia liniara)

b) delatarea timpului real (includerea in timpul real un timp subiectiv al amintirilor)

c) desfasurarea lenta, intirziata a actiunii

IV.Tehnici narative in romanul de analiza:

a) relatarea, de regula, la persoana I

b) monologul interior

c) introspectia

d) retrospectia

e) fluxul constiintei

V.Modalitati de investigatie psihologica in romanul de analiza:

a) monologul interior

b) autoanaliza

c) obsesiile, invalmaselile de ginduri

d) repetarea unor cuvinte cu valoare de simbol

e) cuvintele personajului ce se constitue in marturisiri de proprii conceptii

f) caracterizarea facuta direct de catre autor

g) armonizarea naturii cu zbuciumul din constiinta personajului

C.Cracteristici ale romanului fresca sociala:

a) realizeaza o imagine asupra societatii dintr-o anumita perioada istorica

b) urmareste schimbarile din constiinta sociala si individuala

c) contine scene de masa in miscare

d) stabileste un raport dintre om si viata sociala

e) are un caracter monumental

f) are o constructie epica ampla

D.Tipuri de romane din punct de vedere ale formulei narative:

a) roman etejat (inlantuit):

1.orice intimplare, aventura include un alt cerc de personaje in cimpul de actiune    eroului sau este mai complicata, mai dificila decit cea precedenta

2.expunerea e succesiva, cronologica

b) romanul inelar:

1.intimplarea, povestirea de incadrare (initiala) se desface

2.expunerea ei se lungeste pe intregul roman si in ea sunt implicate, ca episoade interferente, celelalte intimplari

c) roman al constructiei paralele:

1.personajele sunt localizate in citeva grupe, fiecare avindu-si destinul (fabula, povestea) sau

2.naratiunea este purtata pe mai multe planuri.

E.Trasaturi ale romanului istoric:

a) documentul istoric - sursa de inspiratie

b) parasirea intr-un anumit moment a documentului istoric si recurgerea la fictiune

c) fictiunea este mereu intre limitele verosimilitatii

d) verosimilul sugereaza ambianta locala, vestimentatie de epoca, comportamente si gesturi tipice epocii

e) scenele, situatiile frizeaza autenticul

f) verosimilul are aparenta de fapt adevarat, real, autentic, deci acceptabil si creditabil din aceste puncte de vedere

g) limbaje cu savoare arhaica si regionala

h) vocea narativa e impersonala

F.Romanul traditional

Romanul traditional este o constructie masiva, cu o arhitectura laborioasa, cu o structura simetrica, bine echilibrata, cu un subiect coerent evaluind in episoade si secvente narative distincte, unitare, cu planuri compozitionale clar delimitate. Este o constructie rationalistica, deductiva, mizind pe obiectivitate, are un caracter liniar, inchis, finit, coerent. Naratorul este omniscient, relativ detasat de personaje si de actiune, povestirea se face la persoana a III-a, evolutia personajului este previzibila, perspectiva narativa este unilaterala, eroii sunt tipuri proiectate pe un anumit findal social si istoric. Corespude modelului doric. Doricul infatiseaza o lume omogena coerenta si plina de sens, eroii sunt energici si ambitiosi, au spirit intreprinzator si dorinta ascensiunii sociale, a parvenirii, sunt luptatori si realisti. Personajele sunt construite tipologic evaluind pe o trasatura de caracter dominanta. Epicul se bazeaza pe evolitia logica si cronologica a faptelor. Aici se incadreaza romanul fresca sociala si romanul istoric.

G.Romanul modern

Romanul modern este orientat spre eu, considerat singura realitate verificabila, autentica, reala. Acorda credit total intuitiei, incertitudinii, subiectivitatii, exprimarii directe, nemijlocite a trairilor, introduce personajul reflector, naratiunea la persoana I-a si monologul, perspectiva este realizata si multiplicata, ideea de tip este anulata de aceea a individualitatii. Exprima numai experiente autentice, traite de personajul narator. Subiectul este neliniar, contorsionat (rasucit) cu rasturnari temporale si evenimente implevizibile. Discursul este fragmentat, prolix (care foloseste cuvinte, constructii, fraze intortocheate si neclare), intrerupt de evenimente metatextuale. Structura, absolut eliberata de orice constringeri si reguli are aspectul unui "dosar de existente". La nivelul compozitiei si a tehnicii narative observam memoria involuntara, jurnalul, jocul planarilor narative, reportajul, tehnica detaliului, colajul (scrisori, articole), introspectia etc. Corespunde modelului ionic, ionicul corespunde constiintei de sine a romanului, lumea infatisata isi pierde omogenitatea. In locul tenacitatii si al luptei apar spiritul de finete si analiza, contemplatia, individualismul, dramele personale, viziunea relativa asupra lumei, spiritul reflexiv, problematica filozofica si psihologica, discontinuitatea epica, absenta unui subiect inchegat (legat). Compozitia este moderna (jurnal, scrisori), modul de expunere nominant este monologul, finalul este deschis, naratorul este si personaj.

Despre roman

"Mijlocul cel mai bun de a spune tot numai romanul il ofera, deoarece este singurul gen care e in stare sa puna stapinire pe toare celelalte."

(Pierre Mertens)

"Ca sa refuzi variantele de lume oferite de roman, ca sa refuzi romanul trebuie sa traiesti in cea mai buna dintre lumile posibile. Deocamdata nu e nici un pericol."

(Ioana Pirvulescu)

"Nu-mi amintesc, acum, cine a spus: "Romanul este epopeea timpurilor moderne". Iata de ce publicul crede mai mult in roman decit in proza scurta: fiindca considera ca viata este mai bine, mai pe larg surprinsa in roman".

(Marin Preda)

"Sint un inrait cititor dr romane. Nu pot renunta. E ca un drog usor, nu da dependenta, doar o placuta, nelinistitoare euforie. Un soi de masochism care imi incarca bateriile. Si asta cu cit tomul in chestiune este mai comun, mai incarcat astfel spus de viata imediata, triviala, comuna dar plina de cele mai crude si josnice adevaruri cotidiene."

(George Balaita)

"Actul de creatie este rezultatul vietii interioare sacrete a scriitorului. Nu se mai stie - si nu mai stie el exact - daca ceea ce povesteste i s-a intimplat lui cu adevarat, daca si-a imaginat numai, sau daca e vorba de un amestec de fapte reale cu cele inchipuite. Este imposibil de facut o delimitare dintre viata imaginara, creata si exprimata intr-o carte, si cea traita de scriitor."

(Marin Preda)

"Epopeea este eroica si supraindividuala, urmarind destinul colectiv, romanul este naratiunea destinului individual. Dar diferentele nu sint atit de pregnante: eposul homeric acorda si el atentie destinului individual, iar romanul aspira si el la monumentalitate, la reprezentarea destinului colectiv, in speciile romanului panoramic, fresca, cronica."

(Marcel Pop-Cornis)

"Romanul trebuie sa aiba mai multa dragoste decit lupte, poemul eroic - mai multe lupte decit dragoste."

(Le Moyne)

"Dupa 1989 se observa trecerea accentului de pe fictiune pe document. Ofensiva memorialisticii, a jurnalelor, a marturiilor directe a curmat brusc interesul pentru un gen care rezolvase in imaginatie problemele sociale. Publicul s-a orientat spre forme nemijlocit documentare, abandonind romanul. Presa a jucat un rol insemnat in aceasta deplasare psihologica. Romanului i-au fost rapite, unul cite unul, punctele de atractie. Istoria a inceput sa se scrie altfel. Politica s-a putut face pe o cale proprie. Dezvaluirile, unele senzationale, n-au mai intrat in atributiile romanului."

(Nicolae Manolescu, "De ce n-avem roman")

"Romanul sintetizeaza o lume, un univers pe care mai intii trebuie sa-l concepi si dupa aceea sa-l elaborezi. Sigur ca exista scriitori care de la inceput debuteaza direct cu un roman, chiar cu un roman reusit. Parerea mea este insa ca majoritatea incep, de fapt, tot cu nuvelele, aspirind doar sa scrie romane. Nuvela, nu ca formeaza prozatorul, pregatindu-l pentru viitorul roman, dar se impune tinarului scriitor prin momentele de soc pe care la contine si care nu se lasa exprimate intr-o lucrare scurta. Nuvela il obisnuieste pe prozator cu disciplina pe care o presupune romanul."

(Marin Preda)

Opere reprezentative din literatura universala:

M.Cervantes, "Don Quijote"

H.Fielding, "Tom Jones"

J.W.Goethe, "Suferintele tinarului Werther"

W.Scott, "Ivanhoe"

Stendhal, "Rosu si negru", "Manastirea din Parma"

H.Balzac, "Comedia umana" (ciclu de romane)

W.M.Thackeray, "Bilciul desertaciunilor"

Ch.Dickens, "David Copperfield"

G.Flaubert, "Doamna Bovary"

F.M.Dostoevski, "Crima si pedeapsa"

L.N.Tolstoi, "Razboi si pace", "Anna Karenina"

E.Zola, "Germinal"

Th.Mann, "Muntele vrajit"

E.Hemingway, "Pentru cine bat clopotele"

Opere reprezentative din literatura romana:

D.Bolintineanu, "Manoil", "Elena"

N.Filimon, "Ciocoii vechi si noi"

D.Zamfirescu, "Viata la tara", "Tanase Scatiu"

I.Slavici, "Mara"

L.Rebreanu, "Ion", "Padurea spinzuratilor", "Rascoala"

Cezar Petrescu, "Intunecare"

H.Papdat-Bengescu, "Concert din muzica de Bach"

Camil Petrescu, "Ultima noapte de dragoste, intiia noapte de razboi", "Patul lui Procust"

M.Sadoveanu, "Neamul Soimarestilor", "Baltagul", "Fratii Jderi", "Nicoara Potcoava"

Marin Preda, "Morometii"

Eugen Barbu, "Groapa"

A.Ivasiuc, "Pasarile"

D.R.Popescu, "Vinatoarea regala"

A.Buzura, "Orgolii"