TOMA ALIMOS (povestire)

TOMA ALIMOS

(povestire)

1.Argumentati ca Toma Alimos este o balada populara.

Toma Alimos este o balada populara deoarece o balada poate fi istorica, fantastica, pastoreasca , haiduceasca ingloband o mare varietate de teme si motive.

Unele motive prea maresc faptele eroice ale voinicilor care infrunta, ca si eroi basmelor, primejdi neasteptate dusmani inzestrati cu forte supranaturale.

In baladela haiducesti eroii lupta mai ales impotriva asupritorilor interni purtand cu ei dorul de dreptate si de libertate sociala.

Faceti portretul haiducului din balada in opozitie cu boierul Manea

Nucleul epic al baladei Toma Alimos aseaza pe idea dreptati eroul un Fat-Frumos viteaz si cu un spirit iscusitor traieste in mijlocul naturi; este intelept prietenos, si duios are toate calitatile in schib dusmanul sau Manea are toate defectele: este slab, artagos, las si asasin.

Autorul popular schiteaza apoi eroului un portret fizic si moral, inchizandul prin raportare la semeni sai.

El este inalt la stat, mare la sfat si viteaz cum na mai stat adica un a devarat adica un adevarat Fat-frumos curajos si intelegerea. Dupa aparitia personajului adica Manea portretul ii schiteaza portretul fizic si moral. Autorul populat retine faptele semnificative ca el este "stapanul mosiilor si domnul campiilor".

El este prezent in antiteza cu haiducul Toma prietenul poporului a suprit iar Manea stapanul mosiilor "slutul si uratul Manea grosul si artagosul.

Cei doi se deosebesc asadar prin felul specific de a reactiona in anumite imprejurari.

3. Povestiti balada precizand momentele subiectului.

In expozitiune poetul anonim prezinta cadrul natural in care va ca actiune si pe haiducul Toma, principalele motive fiind cel ale solitudini si al comuniunii cu natura.

Locul actiunii se afla in tabloul preludiu cu care delruleaza balada la confluenta unei campi cu muntele.

El se ospateaza dar este trist fiind este izolat de oameni, n-are cu cine inchina "vinul din burdusel". Acum este introdus monologul haiducului prin care se releva ideea singuratatii, firea deschisa, generoasa s sociala a protagonistului se dezvaluie in versurile care urmeaza din care reiese ideea ca ar inchina murgului dar n-o poate face caci acela-i "vita muta" si nu are gura sa-i raspunda. Tot in monolog se cuprinde ideea stransei comuniuni a omului cu natura TOMA stiind ca brazii si paltinii ar tot umbri dupa moarte.

Este impresionanta aceasta parte in care fratiorii haiducului: ulmii, brazii, fagii si paltinii,. Primind cu recunostinta inchinarea lui ii raspund sub o forma neasteptata se pleaca de-i racoresc fruntea si-i saruta mana. Gustul acesta la romani expresia "celui mai desavarsit respect izvorat din dragoste" el vorbind din armonia ce s-a stabilit intre natura falnica si haiduc. Actiunea baladei in desfasurarea ei cunoaste o gradatie ascendenta,. astfel ca dupa atmosfera linistita si senina a expresiei urmeaza o alta furtunoasa care marcheaza instalarea intrigii. In acel moment apare cel de-al doilea personaj al baladei, boierul MANEA. Aparitia acestuia este marcata de o interogatie retorica "si departe ce-mizarea " urmata de repetitia verbului de miscare "venea", in cadrul careia interjectia populara, "mare" are menirea de a exprima suprinderea, uimirea. In felul acesta, este subtil, sugereaza starea de tensiune ce se va crea intre cei doi protagonisti sosirea nevoilnica a celui din urmar semanand cu aparitia unei forte oarbe a naturii. Schitandu-i apoi portretul fizic si moral, autorul popular retine faptul, semnificativ ca el este "stapanul mosilor", bogatasul de prin portile acestui tinut posesor al tuturor bunurilor.

El este prezent in antiteza cu haiducul Toma prietenul poporului asuprit. Epitetele duble folosite de autor scot in evidenta trasaturile de caracterizare negative: Scurtul lor dialog evidentiaza doua moduri diferite de a reactiona: Toma e calm, prietenos si armonios; Dar NANEA e repezit si violent.

Salutul lui Nanea este conventional cumprinzand operativul"veriscane" ideea de dispret, de eronie, de razvala si superioriotate dar in acelasi timp Toma ii raspunde prietenos cu "multumescu-ti frate NANEA !"

Toma este acuzat de boier ca I-a calcat florile, I-a tulburat apele, ca i-a daramat padurile, dar toate astea a facut numai pentru a cauta scandal.

Stalanit profund de nobilele simtaminte ale omeniri si prieteniei, Toma nu ia in seama acuzatiile nedrepte ale dusmanului nostru boier, ci imeocand pacea ii intinde plasa, rugandul sa bea cu el ce ilustreaza ospitalitatea romaneasca dintotdeauna.

Inclinat mai mult spre prietenie si intelegere, decat spre cearta, Toma Alimos ii da plasca haiduceasca pe jumatate s-o goleasca". Dar in acest timp boierul il loveste miseleste apoi fuge ca un las.

O mare forta de sugestie, intre procedeele stilistice, capata acum enterogastia si exclamatia istorica. Ele scot in relief necurdeodanta dintre vorba si faptele boieruluihapsan; stimuland ca accepta oferta lui Toma.

Stapanul mosilor se intinde la stanga "sa ia plasca sa bea" iar cu dreapta il injunghie mortal. Nota de compasiune pentru soarta haiducului se implineste cu cea de condamnare a lasului asasin in sintagma iar cu dreapta ce-mi facea ?Iar dubla repetitie a verbului "a fugi " sublineaza nu numai viteza uluitoare cu care boierul fuge de raspunderea sa, ci si frica cu care e cuprins si lasitatea sa-ca trasaturi dominate de caracter.

Desfasurarea actiuni era marcata de diminutivul"foicica" plasat in versul !Foicica de rogoz". Aceasta expresie impreuna cu "foicica fagului"este foarte des intalnita in baladele si cantecele populare romanesti.

Noul episod se introduce prin repetarea formulei initiale, construita de numele eroului si din epitetele ornomentale fizice, care il insotesc pe aceste pretutindeni ca o umbra. Toma stapan pe sine, isi aduna ultimile puteri ca sa o poata pedepsi cum se cuvine cel care l-a luat miseleste.

Monologul lui Toma din aceasta parte a baladei dezvaluie despreturile haiducului fata de cel care refuza lupta dreapta si se sustrage raspunderi.

Apoi voinicul cu ochi negri sta de vorba cu murgul sau rugandu-l sa galopeze mai repede in acest moment de cumpana, sa-l ajunga pe ticalosul boier, ca sa-l poata pedepsi asa cum se cere dreptarea. In acest fel de procedee stilistice intalnite pana acum acumuleaza si personificarea; mirgul devenind o fiinta fantastica.

Murgul il sprijina pe haiduc, zburand, ca vantu si ca gandul; la rugamintea acestuia.

Mai intai prezenta lui, si a naratiuni prin intermediul caruia se transmite ideea de precipitare a actiunii: urmand apoi folosirea de catre poetul popular, a unui foarte fugestiv diminutiv, prezent in cadrul unui repartitii prin care se sugereaza magistral turnutul sufletesc al eroului. Cuvantul incrimator "fiara rea", asezat dupa dublul vocativ "MANEA,MANEA", ca o opozitie, tot o metafora foarte expresiva, o imbogateste pe ce-a dintai, cu o nuanta in plus: cu ideea de ferocitate, de dezumanizare totala a fugarului. Iar fiarele trebuie starpite. Folosind ca procede artistice repetitia si o sugestiva comparatie autorul popular obtine o imagine vizuala foarte plastica.

Punctul culminant al baladei este marcat de momentul urmator, cand eroul ucide barbateste pe lasul asasin. Starea cu care il loveste Toma pe boier , ca si energia de care-i cuprins atunci cand trebuie sa-si faca dreptate, nu exprima doar dorinta intineietoare a unui om ci a tuturor.

Haiducul este jelit nu numai de codru-frate si prieten, ci si de murgul, celalalt tovaras al sau nedespartiti la bine si la rau. Prin toate aceste fapte, balada Toma Alimos vorbeste despre comuniunea permanenta in viata si moartea dintre om si natura, motivul cel mai vechi al literaturi noastre populare.