Vasile Alecsandri: Pasteluri

prezentare generala

Vasile Alecsandri este cel mai mare poet pre-eminescian. Omul si creatorul Alecsandri a fost martorul unei epoci intinse din istoria Romaniei: Revolutia de la 1848, Unirea Principatelor din 1859, Razboiul de Independenta din 1877. Aceste evenimente si-au gasit reflectarea lor in lirica lui Alecsandri astfel incat ea poate fi considerata o cronica a epocii in care a trait poetul.

Alecsandri a fost un poet sensibil, care a stiut sa asculte si sa exprime durerile si aspiratiile neamului sau. Alecsandri este un poet cetatean implicat in vita culturala si politica contemporana. Contributia sa este deosebit de importanta in domeniul poeziei, al prozei, al dramaturgiei si al folcloristicii.

Alecsandri a insemnat o innoire in lirica romaneasca prin diversificarea continutului si prin rafinarea expresiei artistice.

Generalitati despre Pastelurile lui Alecsandri   

Vasile Alecsandri este creatorul pastelului in literatura romaneasca. Pastelurile au fost publicate in Convorbiri literare (1868-1869) si reprezinta in creatia poetului un moment de elevatie, de autodepasire prin rafinament si perfectiune. Dupa cum observa criticul literar Paul Cornea, pana la Alecsandri poetii au anexat natura omului, ea avand rolul unui decor. Natura nu a constituit subiectul discursului liric, ea servea drept cutie de rezonanta pentru starile sufletesti. Incepand cu Alecsandri, natura este cautata pentru ea insasi, devenind centrul, elementul esential al discursului liric.

Poetul nu este atras de peisaje grandioase, salbatice si nu isi exprima sentimentele intr-un mod zgomotos, grandilocvent. Natura lui Alecsandri este domestica, obisnuita, familiara, apropiata omului. Pastelurile sunt poezii descriptive, care prezinta in succesiunea anotimpurilor si a muncilor agricole: Plugurile, Secerisul, Semanatorii, Cositul. Din aceste pasteluri se desprinde o filozofie a seninatatii, a echilibrului si a moderatiei. Pastelistul stie sa valorifice fiecare detaliu, fiecare amanunt. Pastelul este rezultatul unui efort de esentializare. Folosind cuvinte obisnuite, chiar banale, poetul le imbina ingenios, incat acestea dobandesc o exceptionala capacitate de sugestie. Alecsandri nu este un colorist, el prefera contrasul alb-negru, fiind foarte atent la contraste.

Structura obisnuita a unui pastel la Alecsandri cuprinde:

o introducere rapida in peisaj

o detaliere a peisajului

exprimarea sentimentelor poetului in fata peisajului

introducerea unei vietati, care anima tabloul si da o nota umoristica

Compozitional pastelul are patru catrene, cu versuri de 14-16 silabe. Semnificativ in acest sens sunt Lunca Siretului, Miezul iernii, Dimineata, Iarna, Malul Siretului.

Tablourile lui Alecsandri sunt statice, incremenite in timp. Totusi se poate vorbi in unele cazuri de un dinamism care rezulta din multimea verbelor si din repetitie: ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara.

Figura de stil preferata este comparatia, care pune in paralel un element abstract cu unul concret sau invers: ca fantasme albe plopii insirati se pierd in zare, soarele rotund si palid se prevede printre nori / ca un vis de tinerete printre anii trecatori.

Poetul a reusit sa evite verbalismul asigurand o armonie desavarsita intre continutul poeziei si propria sa stare sufleteasca. Se remarca de asemenea mobilitatea privirii, care inventariaza toate detaliile semnificative ale tabloului.

Intemeietorul pastelului in literatura romana se defineste prin aceste creatii ca un poet discret si gratios, sensibil in fata frumusetilor naturii. Criticii literare au identificat o tehnica a miniaturizarii orientale specifica pastelurilor. In unele pasteluri, ca Serile la Mircesti, poetul stie sa creeze o ambianta sufleteasca potrivita rememorarii. Pentru tehnica detaliului semnificativ este poezia Pastel exotic.

Iarna

In prima strofa poetul ne introducea intr-un tablou de iarna. Culoarea dominanta este albul iar totul este linistit, solemn. Poetul foloseste personificari (cumplita iarna cerne norii de zapada), comparatii (.fulgii. plutesc in aer ca un rai de fluturi albi, /raspandind fiori de gheata pe ai tarii umeri albi), epitete (lungi troiene calatoare) pentru a reda imaginea naturii de iarna; totul e alb, zapada stapaneste intreaga natura.

In strofa urmatoare poetul detaliaza peisajul. Folosind repetitia verbelor si comparatii, poetul compara elementul concret (soarele) cu unul abstract (vis de tinerete): soarele rotund si palid se prevede printre nori / ca un vis de tinerete printre anii trecatori. Poetul repeta verbul "ninge" pentru sublinierea cantitatii de zapada. Foloseste imagini vizuale: cu o zale argintie se imbraca mandra tara.

In strofa a treia apar satele sub clabuci albi de fum. Poetul foloseste si aici enumerarea si comparatia (tot e alb, pe camp, pe dealuri, imprejur in departare / ca fantasme albe plopii insirati se pierd in zare), antiteza (imprejur in departare

In ultima strofa poetul aduce in scena o sanie, dand viata tabloului si apare doritul soare. Aceasta strofa este in antiteza cu primele trei, pentru ca fata de cumplita iarna, tot e alb, soarele rotund si palid in ultima strofa doritul soare / straluceste si dizmiarda oceanul de ninsoare (metafora si personificare). Poetul foloseste personificarea (norii fug), imagini vizuale (oceanul de ninsoare) si auditive (In vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai)

Malul Siretului

In acest pastel poetul descrie o dimineata de vara pe malul Siretului. Prima strofa ne introduce rapid in peisaj, poetul folosind doua comparatii sugestive:

Aburii usori a noptii ca fantasme se ridica

Si, plutand deasupra luncii, printre ramuri se despica.

Raul luciu se-ncovoaie sub copaci ca un balaur

Ce in raza diminetii misca solzii lui de aur.

In continuare asistam la o adevarata integrare a poetului in peisaj, paralel cu detalierea tabloului natural. Poetul contempla curgerea apei, ratele salbatice, care tulbura suprafata apei ca un nour trecator. Verbele sunt la prezent, suspendand orice idee de timp. Poetul foloseste si personificari: apa doarme sapand malul nasipos. Alecsandri foloseste epitete banale, lipsite de relief, dar care dobandesc semnificatie deosebita prin asocierea cu alte cuvinte: malul verde, prundis lunecos, apa intunecata, mal nasipos.

In catrenul urmator poetul pune in paralel imaginea apei, care in veci curge, cu curgerea gandurilor sale:

Si gandirea mea furata se tot duce-ncet la vale,

Cu cel rau ce-n veci curge, far-ar opri din cale.

Ca si in alte pasteluri, in ultimele doua versuri poetul introduce o vietate care da viata peisajului si o nota de umor:

Lunca-n giuru-mi clocoteste; o soparla de smarald

Cata tinta lung la mine, parasind nasipul cald.

Imagini mai deosebite din poezie: solzii de aur, soparla de smarald, raul care-n veci curge.