ABORDAREA GESTALTISTA

Parintele orientarii gestaltiste in consiliere si psihoterapie, Friederich Perls (1893 - 1970), se naste la Berlin, ca fiu al unui vanzator itinerant evreu, de vinuri palestiniene. Impreuna cu cele doua surori, creste intr-un climat familial caracterizat de conflicte frecvente si scene de violenta fizica, intre parinti. Ca un ecou al acestei situatii, mama obisnuia sa utilizeze batatorul de covoare ca instrument educational contondent pentru domolirea tanarului rebel, care nu intarzie sa devina, la adolescenta, oaia neagra a familiei, mandru de faptul ca spiritul sa a ramas nedomolit cu tot numarul mare al batatoarelor de covor distruse.

Studiaza la universitatile din Freiburg si Berlin, primeste de la ultima titlul de doctor in medicina in 1920 si aprofundeaza ulterior studiul psihologiei si psihanalizei la Institutul de Neurologie din Frankfurt si de Institutele de Psihanaliza din Viena si Berlin.

Dupa venirea la putere a lui Hitler in Germania, pleaca din aceasta tara si dupa o scurta trecere prin Olanda, ajunge in Africa de Sud, la Johannesburg, unde infiinteaza dupa un an Institutul Sud African de Psihanaliza (1935). In Africa de Sud ii apare si prima carte Ego, Hunger and Aggresion, in 1942. Cateva capitole ale acesteia sunt scrise de sotia sa, Laura, considerata de unii cofondatoare a abordarii gestaltiste.

In 1946 emigreaza in Statele Unite, unde infiinteaza un cabinet de practica privata, publica in 1951 Gestalt Therapy (impreuna cu Ralph Hefferline si Paul Goodman), infiinteaza institute de terapie gestaltista la New York si Cleveland.

In 1969 publica Gestalt Therapy Verbatim si un volum autobiografic cuprinzand fragmente de proza, poezie si psihologie.

Moare in 1970, la 76 ani, in timp ce lucra la doua carti, care vor fi publicate postum ca un singur volum.

Conceptia sa este influentata de conceptia psihanalitica freudiana dominanta in Germania tineretii sale, de ideile scolii psihologice gestaltiste, de psihologia umanista, de ideile lui Moreno asupra psihodramei, de religiile orientale si tehnicile de meditatie asociate acestora. Este interesant de subliniat faptul ca Perls si-a extras ideile gestaltiste nu din citirea volumelor de referinta ale intemeietorilor orientarii, ci din parcurgerea unor articole ale acestora. Probabil ca acest fapt poate explica atat neacceptarea lui Perls de establishmentul gestaltist, cat si pe acela ca nici el insusi nu se considera un gestaltist veritabil.

Perls pare a fi fost o persoana extrem de vitala si charismatica, cu o extrem de bogata experienta a relatiilor interpersonale, acumulata inclusiv prin intermediul a numeroase legaturi amoroase.

CONCEPTE FUNDAMENTALE

Fiind mai ales preocupat de actiune si de practica, Perls a apelat de multe ori la concepte si axiome ale sistemului gestaltist.

Gestalt

In limba germana, gestalt inseamna forma, structura, configuratie sau intreg structurat, iar verbul gestalten inseamna a forma, a fasona, a finisa, a organiza sau a structura.

Perls subliniaza ideea ca "Premisa fundamentala a psihologiei gestaltiste este aceea ca natura umana este organizata in configuratii integrale, ca este traita de oameni in aceiasi termeni si ca poate fi inteleasa doar in functie de configuratiile sau intregurile din care este compusa."

Ideea centrala a psihologiei gestaltiste a fost aceea ca oamenii nu percep realitatea ca pe o suma de elemente izolate, ci o organizeaza prin intermediul proceselor perceptive in intreguri cu sens - de exemplu, un sir de puncte va fi foarte probabil perceput ca o linie.

Campul vizual al indivizilor este organizat in termeni de fundal si figura centrala, unde aceasta din urma reprezinta punctul de focalizare a interesului, in timp ce primul desemneaza contextul, intre cele doua existand o situatie dinamica, in sensul ca un fundal contine o multime de figuri posibile, in functie de interesele observatorului, dupa cum o figura poate deveni fundal pentru un anumit detaliu al acesteia.

Principiul holistic

Perls citeaza formularea sintetica a lui Wertheimer, potrivit careia "Exista intreguri al caror comportament nu este determinat de comportamentul elementelor, ci dimpotriva, procesele partiale sunt determinate de natura intrinseca a intregului."

Fiintele umane fac parte din aceasta categorie de intreguri. In consecinta, Perls respinge dihotomiile clasice trup-suflet, infantil-matur, biologic-cultural, constient-inconstient, emotional-real, etc. De exemplu, in legatura cu dihotomia infantil-matur, el considera ca adesea lipsa unor caracteristici ce tin de copilarie conduce la devitalizarea adultului, dupa cum unele trasaturi considerate infantile pot fi efecte ale nevrozelor adultului.

Principiul homeostaziei

Tendinta fundamentala a organismului uman este cautarea starii de echilibru. Organismul este insa permanent confruntat cu o multitudine de factori, interni sau externi, de obicei concretizati in solicitari sau nevoi, care actioneaza in sensul perturbarii acestui echilibru. Procesul de restabilire a echilibrului temporar perturbat defineste autoreglarea organismului sau homeostazia.

In cadrul acestui proces, organismul creeaza fie o imagine, fie o situatie reala care sa satisfaca nevoia perturbatoare. El opereaza selectii si dezvolta o situatie de tip figura-fundal. Satisfacerea nevoii reduce tensiunea, restabileste echilibrul si completeaza sau inchide situatia.

Homeostazia poate deci fi definita ca procesul continuu prin care organismul isi satisface nevoile, fie ele fiziologice sau psihologice, cele doua neputand fi separate unele fata de altele.

Sanatatea este rezultatul functionarii optime a proceselor homeostatice, in timp ce boala este cauzata de functionarea indelungata a organismului in stare de dezechilibru.

In jargonul gestaltist, constientizarea unei nevoi devine o figura pe fundal, care, daca nu este satisfacuta, constituie un gestalt incomplet, care mobilizeaza organismul si care isi inceteaza actiunea motivatoare doar atunci cand devine complet, sau se inchide.

Constiinta este echivalenta cu problema sau cu dezechilibrul, respectiv cu constituirea nevoii dominante in figura si apoi organizarea functiilor de contact cu mediul pentru reducerea tensiunii.

Definitia vietii poate fi astfel reformulata, in termenii unui numar infinit de situatii sau gestalturi incomplete, in sensul ca deindata ce un gestal se inchide, un altul incomplet ii ia locul.

In final, se ajunge la considerarea gestaltului ca unitatea fundamentala de experienta, iar constituirea de gestalturi ca un impuls biologic fundamental, avand drept proprietati figura si fundalul, completitudinea si incompletitudinea.

Instinctele

Perls subliniaza un instinct care i se pare ca a fost neglijat de Freud, anume instinctul foamei. Intelegerea stadiilor de evolutie ale acestui instinct permite o intelegere a comportamentului uman superioara celei realizate prin prisma instinctului sexual.

Stadiile de evolutie ale instinctului foamei sunt stadiul prenatal, stadiul predental, stadiul incisiv si stadiul molar. Acestora le sunt asociate caractersitici psihologice. Astfel, stadiului predental ii este asociata nerabdarea, stadiului incisiv ii sunt asociate agresivitatea si distructivitatea, iar stadiului molar ii este asociata asimilarea.

Agresiune si aparare

Agresiunea este considerata de Perls, mai ales in etapele timpurii ale dezvoltarii conceptiei sale, ca o modalitate prin care organismul abordeaza mediul pentru a-si satisface nevoile si prin care trateaza rezistentele intalnite pe parcursul demersurilor de satisfacere a nevoilor sale.

Functia sa nu este atat aceea de a distruge, cat mai ales de a invinge rezistentele intalnite.

Se poate face o analogie intre agresivitate si muscatul sau mestecatul puse in functiune pe parcursul satisfacerii foamei. "Utilizarea dintilor este cea mai reprezentativa forma biologica de manifestare a agresivitatii." Astfel, hrana va fi mai intai destructurata si distrusa, pentru ca doar dupa aceea, ceea ce este util pentru organism sa poata fi retinut, iar ceea ce este inutil sau daunator sa poata fi eliminat.

Lumea, crede Perls, are de suferit din cauza reprimarii agresivitatii individuale, devenind executorul si victima unor enorme cantitati de agresivitate colectiva, motiv pentru care s-ar cuveni gasite modalitati de restabilire a functiilor biologice normale ale agresivitatii.

Sintagma aparare este utilizata in sensul unei activitati de protectie a sinelui. Apararea este vazuta de Perls ca avand un caracter fie mecanic (carapacele la unele animale, caracterele-carapace la oameni), fie dinamic, fie motor (fuga), fie secretor (ex. mirosul la sconcs).

Realitatea

In procesul cautarii permanente a echilibrului intre propriile nevoi si cerintele mediului, organismul percepe activ mediul si organizeaza propriile perceptii.

Realitatea obiectiva este in principal utilizata pentru edificarea propriei realitati subiective, prin selectia elementelor conform propriilor interese si mijloace perceptive, selectie limitata de inhibitii sociale sau nevrotice.

Realitatea cea mai importanta, cea care conteaza, este realitatea intereselor, deci realitatea interna.

Prin interesul intereselor si nevoilor, realitatea este organizata prin intermediul figurilor si fundalurilor. O consecinta a acestei pozitii de principiu este aceea ca individul nu poate percepe integral mediul sau realitatea si raspunde tuturor solicitarilor acesteia, ci doar unui aspect al acesteia, anume figura.

Zona de contact

Organismul si mediul se afla intr-o relatie dialectica. Mobilizat de necesitatea satisfacerii nevoilor, organismul contacteaza realitatea exterioara, prin intermediul procesului de orientare si manipulare motorie.

Punctul de interactiune dintre individ si mediu este denumit de Perls zona de contact. Evenimentele psihologice au loc in aceasta zona. Gandurile, actiunile, emotiile, reprezinta modalitati de traire si confruntare cu aceste evenimente de la zona de granita.

Obiectele sau persoanele din mediu care provoaca satisfacerea nevoilor dobandesc un cathexis pozitiv, pe cand cele ce ameninta satisfacerea nevoilor, dobandesc un cathexis negativ. Indivizii cauta contactul cu prima categorie de obiecte si evita contactul cu cele din a doua categorie. Cand obiectele din prima categorie sunt asimilate, gestaltul se inchide. El se poate de asemenea inchide in cazul in care sunt anihilate obiecte din cea de a doua categorie.

Ego

Eul este definit ca o functie a organismului, care nu este instinctiv si care nu este caracterizat de instincte. El poate fi cel mai bine asimilat cu zona de granita, in sensul ca atunci cand Sinele intalneste elemente straine, intra in functiune Eul, pentru a defini limitele dintre campul personal si cel impersonal. Eul indeplineste o functie integrativa sau administrativa, coreland actiunile organismului cu nevoile sale. El este cel care decide care functii ale organismului vor fi activate pentru satisfacerea celei mai urgente nevoi. Ulterior, el structureaza mediul in functie de nevoile organismului, astfel incat, de exemplu, daca organismul este flamand, hrana devine figura in gestalt.

Frustrare si manipulare

Frustrarea este vazuta de Perls ca un element valoros din punctul de vedere al dezvoltarii individuale, intrucat aceasta determina mobilizarea resurselor organismului, resurse care sunt mobilizate pentru manipularea mediului in sensul satisfacerii nevoilor.

Daca este confruntat cu o cantitate optima de frustrare, individul invata sa manipuleze mediul cu eficienta.

Dimpotriva, confruntat cu frustrari ce depasesc limitele tolerantei individuale, sau in absenta frustrarii, copilul si mai tarziu adultul nu va mai mobiliza propriile resurse, ci va tinde sa mobilizeze mediul, prin jocul unor roluri false, de exemplu a face pe prostul sau pe neajutoratul.

Strategii inadecvate de confruntare cu realitatea

In mod normal, asimilarea acelor obiecte din mediu, necesare pentru satisfacerea nevoilor, se realizeaza consecutiv destructurarii acestora, analog mestecatului, prin punerea in functiune a agresivitatii.

Introiectia, dimpotriva, desemneaza faptul ca unele obiecte au fost asimilate "pe nemestecate", pastrandu-si propria structura, motiv pentru care se comporta in organism ca niste corpuri straine. Introiectia ar fi, dupa Perls, caracteristica stadiilor preincisive, iar persistenta acesteia presupune blocarea agresivitatii orale normale, ceea ce are ca efect o deplasare a acesteia, de cele mai multe ori asupra propriei persoane. Din punct de vedere psihologic, introiectia presupune acceptarea necritica a unor standarde valorice si comportamentale provenite din exterior, iar persoana care introiecteaza frecvent nu isi dezvolta propria personalitate. Introiectarea unor concepte sau valori incompatibile poate conduce la dezintegrarea personalitatii.

Proiectia reprezinta, din punctul de vedere al lui Perls, expulzarea in lumea exterioara a acelor componente ale propriei personalitati cu care individul fie refuza, fie este incapabil sa se identifice. Cel care proiecteaza, nu reuseste sa opereze de o maniera sartisfacatoare distinctia dintre realitatea externa si realitatea interna, limitele dintre sine si realitate fiind deplasate mult catre exterior.

Confluenta se manifesta atunci cand individul nu mai percepe existenta unei zone de granita intre Sine si lumea exterioara. O asemenea conditie este prezenta de obicei la copilul nou nascut sau la adult in momentele de extaz religios, momente rituale sau meditatie cu utilizarea unor tehnici specifice. O continua stare de confluenta este considerata patologica.

Retroflexiunea desemneaza situatia directionarii catre Sine a unei functii care in mod normal este directionata catre exterior. Narcisismul si suicidul reprezinta exemple clasice de retroflexiune.

Intr-o incercare de sintetizare a inadecvarii acestor strategii deficitare de confruntare cu realitatea, se poate spune ca cel ce introiecteaza se comporta cu altii asa cum ar dori ca acestia sa se comporte cu el, cel ce proiecteaza face altora acele lucruri de care ii acuza, cel aflat in stare de confluenta nu stie ce face si cui face, iar cel ce retroflexeaza isi face siesi ceea ce ar dori sa faca altora.

OBIECTIVELE ABORDARII GESTALTISTE

Dupa Perls, problemele clientului sunt o consecinta a dificultatilor de constientizare a propriilor nevoi, a incapacitatii de ierarhizare a nevoilor, incapacitatii de satisfacere a nevoilor si recurgerii la strategiile inadecvate ale introiectiei, proiectiei, confluentei sau retroflexiunii.

Nesatisfacerea adecvata a nevoilor si functionarea indelungata in situatie de dezechilibru face pe individ sa evite angajamentul in evenimente, inclusiv in emotii proprii si trairi intense, sub influenta inhibitoare a rusinii.

Interactiunile dintre consilier si client urmaresc restabilirea procesului normal al dezvoltarii individuale, prin asistarea clientului in constientizarea propriilor nevoi nesatisfacute (gestalturi incomplete), astfel incat clientul sa le poata rezolva pe acestea inainte de a trece la satisfacrea nevoilor curente.

SPECIFICUL ACTIVITATII CONSILIERULUI

Perls crede ca, cel mai frecvent, clientul se adreseaza consilierului atunci cand se afla in situatie de criza existentiala, din cauza ca nevoile sale nu sunt intr-o masura sufiecienta satisfacute. In aceasta situatie, clientul are fata de consilier unele asteptari specifice, intre care, la loc de cinste, se gaseste aceea a mobilizarii mediului de catre cel din urma. In conformitate cu aceste asteptari, va incerca sa manipuleze pe consilier, oferind despre sine o anumita imagine, continand frecvent elemente precum bunatate, sinceritate, buna-credinta, vulnerabilitate.

Spre dezamagirea initiala a clientului, consilierul gestaltist nu se considera o sursa de sprijin pentru acesta, pornind de la premisa ca cererile de asistenta vor continua cu frecventa sporita, pana in momentul in care consilierul va putea fi pus in situatia inconfortabila de a nu mai putea furniza asistenta asteptata. Consilierul se va ghida dupa principiul in conformitate cu care "Cel mai mare rau pe care il poti face oamenilor, este sa ii ajuti". Acordand clientului unele dintre lucrurile dorite de acesta, de exemplu atentie exclusiva, consilierul va evita sa fie generos cu raspunsurile pe care clientul le asteapta, sau cu exprimarea admiratiei sau pretuirii fata de acesta.

Consilierul va considera ca sarcina sa este aceea de a frustra solicitarile de sprijin din partea clientului, pentru ca acesta sa ajunga sa constate ca resursele necesare pentru rezolvarea propriilor probleme se afla in el insusi.

Etapa intermediara semnificativa din acest punct de vedere este ceea ce Perls denumeste impas. La acesta se ajunge prin persistenta consilierului in frustrarea solicitarilor clientului, pana cand acesta se va afla fata in fata cu zonele instrainate ale propriei personalitati, cu blocajele, inhibitiile, evitarea perceperii unor zone ale realitatii. In momentul impasului, clientul realizeaza ca solutia rezolvarii problemelor prin manipularea mediului (adica a consilierului) este inutilizabila, simtindu-se in acelasi timp incapabil sa faca fata singur situatiei.

Ceea ce clientul urmeaza a descoperi in continuare, este faptul impasul este mai curand o reprezentare fantezista, decat o realitate, ca el dispune de fapt de toate resursele necesare pentru abordarea eficienta a situatiei.

CARACTERISTICILE PROCESULUI DE CONSILIERE

Fiind concentrata asupra prezentului, abordarea gestaltista este denumita si experentiala, in sensul ca urmareste sa determine clientul sa constientizeze portiuni tot mai extinse ale propriului sine, inclusiv elemente aparent mai putin importante, cum ar fi respiratia, vocea, gesturile, tonusul muscular etc.

Din punctul de vedere al lui Perls, materialele neconstientizate pot include abilitati, comportamente specifice, obisnuinte motorii sau verbale, goluri de memorie etc. De asemenea, un loc deosebit de important este detinut de situatiile nefinalizate, clientul urmand a se concentra asupra fiecarui aspect al situatiilor nefinalizate, urmand ca, pe rand, acestea sa fie constientizate si finalizate, pana in momentul in care clientul nu mai prezinta discontinuitati de personalitate, iar procesele de destructurare si asimilare a realitatii externe sunt restabilite in paramentri optimi.

Constientizarea Aici si Acum

Sloganul gestaltismului este "Eu si Tu, Aici si Acum". Nu exista probleme trecute, exista doar probleme prezente care, eventual, au existat si in trecut. Clientul urmeaza a fi ajutat sa devina constient de propriile actiuni la toate nivelele - inclusiv fizic, verbal sau imaginativ - sa realizeze modul in care produce situatiile dificile in care se gaseste, sa observe configuratia concreta a acestora si sa mobilizeze propriile resurse pentru rezolvarea acestora, in prezent.

Prezentul reprezinta esenta situatiei ce poate influenta evolutia favorabila a clientului. Acestuia i se solicita sa nu relateze problemele sale la timpul trecut, ci sa le retraiasca in prezent, in cadrul sesiunii de consiliere, find permanent dirijat in acest sens prin intrebari de genul "Ce simti acum?", "Unde te afli acum?", "Ce vezi?", "Iti dai seama ce faci in acest moment cu mainile?". Clientului i se cere de asemenea sa utilizeze in permanenta timpul prezent si cat mai frecvent formula "Imi dau seama ca "

Consilierul va actiona nu pentru a interpreta trairile afective si comportamentele clientului, ci pentru a directiona atentia lui asupra acestora. Obiectivul consilierului nu este de a descoperi "de ce ?" procedeaza clientul la blocarea constientizarii situatiilor nefinalizate si a golurilor ramase in propria personalitate prin proiectarea in exterior a unor portiuni ale acesteia, ci acela de a descoperi "cum ?" procedeaza clientul.

Reguli generale

Pentru mentinerea situatiei de consiliere in acesti paramentri, Perls recomanda respectarea unui set de reguli:

Utilizarea exclusiva a timpului prezent.

Utilizarea, in relatari, a persoanei a doua in locul persoanei a treia (ex. tu in loc de el).

Utilizarea persoanei intaia cu referire la parti ale propriului corp sau comportamente proprii.

Concentrarea asupra lui Cum? sau Ce?, in locul lui De ce?

Utilizarea adresarii directe in locul relatarii despre o persoana.

Convertirea intrebarilor in afirmatii.

Tehnici

Responsabilizarea clientului

De obicei, raspunsurile clientului la intrebarile formulate de consilier - in scopul de a favoriza constientizarea - sunt raspunsuri de evitare sau intrebari redirectionate catre consilier, in scopul evitarii asumarii responsabilitatii pentru propriile comportamente si dificultati. Perls aprecieaza ca aceasta situatie se datoreaza echivalarii asumarii responsabilitatii cu asumarea blamului, pe care de obicei clientul il proiecteaza asupra altora.

In consecinta, consilierul va solicita de fiecare data clientului sa reformuleze intrebarile ca afirmatii si sa inlocuiasca prin "Eu", orice alt pronume utilizat in legatura cu actiuni proprii sau parti ale corpului, reactionand de fiecare data cand sunt utilizate verbalizarii nereprezentative pentru sinele clientului.

Dramatizarea

Constientizarea poate fi aprofundata si accelerata prin incurajarea clientului sa se angajeze in activitati de inventare sau evocare creativa a unor situatii, situatii care pot fi relatate verbal, scrise sau jucate - in situatie de grup sau doar in prezenta consilierului. In acest din urma caz, clientul urmeaza sa interpreteze toate rolurile.

Perls apreciaza ca utilizarea de aceasta maniera a fanteziei poate conduce la evidentierea unor tendinte nevrotice, care vor putea fi apoi abordate.

Naveta

Tehnica presupune directionarea atentiei clientului, pe rand, catre doua experiente sau activitati. Frecvent, clientul este pus "sa faca naveta" intre a vorbi si a asculta, consilierul intervenind doar pentru a atrage atentia asupra a ceea ce s-a spus, sau asupra modului in care s-a spus (ex. "Ce semnificatie atribui ?"). Clientul mai poate de asemenea face naveta intre a relata o experienta trecuta prin intermediul dramatizarii, sau la timpul prezent.

Scaunul gol

Este una din tehnicile cel mai frecvent folosite in abordarea gestaltista, urmarind, in mod esential, sa faciliteze dialogul - in contextul jocului de rol - intre diferite componente ale personalitatii clientului.

Doua scaune goale sunt asezate fata in fata, unul reprezentand clientul, iar celalalt, o alta persoana sau un aspect al personalitatii clientului. Clientul schimba scaunul pe care se aseaza, in functie de rolul interpretat.

Tragerea cortinei

Majoritatea clientilor manifesa ezitari si nesiguranta in momentul optiunii intre contact si retragere, cea de a doua alternativa putand reprezenta o nevoie nevrotica reala. Intrucat starea de nesiguranta este neplacuta, clientul va cauta sa o mascheze prin verbalism excesiv, relatari fanteziste sau prin uitare.

Consilierul va incuraja clientul sa constientizeze si sa traiasca starea de confuzie si dezorientare, cu toate manifestarile asociate, fie ele verbale sau motorii. Apoi, clientul va fi incurajat sa depaseasca aceasta stare, includiv prin dramatizare, prin "tragerea cortinei" si descoperirea a ceea ce se ascunde dincolo de aceasta.

Utilizarea viselor

Spre deosebire de psihanaliza, care utilizeaza asociatia libera in legatura unele sau altele dintre elementele viselor, abordarea gestaltista urmareste retrairea viselor in prezent, inclusiv dramatizarea acestora. Visele sunt considerate ca mesaje al sinelui catre sine, ca una din cele mai spontane forme de exprimare ale fiintei umane. Ele ar contine tot cea ce este necesar pentru solutionarea problemelor clientului, cu conditia ca elementele componente sa fie intelese si asimilate.

Clientii care nu isi amintesc propriile vise, refuza constientizarea problemelor propriei existente. Clientul este deci incurajat sa se adreseze direct viselor (ex. "Vise, unde sunteti?"), sa joace partiturile personajelor si obiectelor din vise, identificandu-se astfel cu portiunile alienate ale sinelui si reintegrandu-le, pe aceasta cale.

Teme pentru acasa

Accelerarea obtinerii unor rezultate poate fi obtnuta prin alocarea unor teme de lucru, constand de obicei in reconstituirea derularii unei sesiuni de consiliere, cu concentrarea atentiei asupra blocajelor ce pot interveni la reconstituire - si asupra semnificiatiei acestor blocaje.

Jocuri

Pe parcursul sesiunilor de consiliere pot fi utilizate o serie de jocuri, functionale din perspectiva realizarii obiectivului constientizarii:

Jocul dialogului. Clientul interpreteaza partituri ale diferitelor aspecte ale personalitatii sale, de exemplu agresiv/pasiv, masculin/feminin, dominator/submisiv etc.

Turul de orizont. Clientul concretizeaza o tema sau o afirmatie cu caracter general (ex. "Nu pot suferi pe nimeni din aceasta camera"), pentru fiecare dintre cei de fata.

Asumarea responsabilitatii. Clientului i se cere sa incheie fiecare dintre afirmatiile pe care le face despre sine cu remarca " si imi asum responsabilitatea pentru asta".

Am un secret. Fiecare participant la o sesiune de grup se decide asupra unui secret personal, implicand culpabilitate si/sau rusine, dupa care, fara a-l face cunoscut partenerilor de joc, descrie cum crede ca a reactiona ceilalti la aflarea secretului.

Interpretarea proiectiei. Atunci cand clientul realateaza un episod care este probabl sa indice o proiectie, este directionat sa interpreteze rolul persoanei sau obiectului implicat, pentru clarificarea conflictelor in zona respectiva (ex. "Sunt o veche placa de inmatriculare, aruncata pe fundul unui lac. Sunt inutila si nu am nici o valoare - cu toate ca nu sunt ruginita - sunt demodata, nu pot fi folosita la nici un fel de autoturism sunt doar aruncata la gunoi. Asa sunt si eu ca o veche placa de inmatriculare aruncata la gunoi ").

Inversarea. Clientul este directionat sa interpreteze un rol opus unui comportament efectiv actualizat (de exemplu sa fie agresiv in loc de a fi pasiv) si sa intre astfel in contact cu un aspect latent al personalitatii sale.

Repetitia. Pornind de la premisa ca o portiune insemnata a proceselor de gandire este ocupata de repetarea, exersarea unor comportamente de rol ce urmeaza a fi utilizate in situatii viitoare ipotetice, clientii participanti la sedintele de grup sunt incurajati sa efectueze impreuna aceste repetitii.

Exagerarea. Atunci cand clientul formuleaza o afirmatie importanta, intr-o maniera care ii diminueaza importanta, este directionat sa repete afirmatia respectiva, cu gestuale si tonalitate sporita.

Probarea unei afirmatii. Consilierul poate sugera o afirmatie sau o propozitie pe care o considera semnificativa - din punctul de vedere al clientului - si cere acestuia sa o exploreze, ca si cum ar proba o pereche de pantofi (ex. "Sa incercam asta: sunt o cutie de chibrituri "