Abordari teoretice cu privire la imbatranire

Abordari teoretice cu privire la imbatranire

Imbatranirea este un fenomen complex reprezentand trecerea treptata si inevitabila a organismelor vii in starea de batranete si este unul din procesele fundamentale care caracterizeaza materia vie, de aceea nu poate fi explicata printr-o singura teorie. Totodata imbatranirea constituie un fenomen universal, care trebuie investigat nu numai ca o etapa terminala a ontogenezei, ci ca un proces dinamic si complex cu debut latent la varste fragede.

Marea responsabilitate a fenomenului rezulta din tipuri de intensitati diferite de imbatranire:

a)      imbatranirea fiziologica -unde varsta biologica este armonizata cu cea     cronologica

b)      imbatranirea nefiziologica ce incadreaza la randul ei doua subtitluri:

senescenta prematura in care varsta biologica depaseste varsta cronologica;

imbatranirea accelerata, unde ritmul imbatranirii biologice se intensifica, cu

un rezultat similar in depasirea varstei calendaristice;

c)      imbatranirea patologica care amplifica imbatranirile nefiziologice;

d)      patologia specifica senescentei care agraveaza imbatranirile "nefiziologice" si contribuie la imbatranirea patologica.

Cauzele senescentei trebuiesc diferentiate de efecte, iar aceasta ramane o problema actuala in cercetarea si terapia fenomenului involutiv, al gerontologiei, geriatriei si psihologiei.

Teoriile care incearca sa explice mecanismele prin care se produce imbatranirea sunt multiple si diverse datorita complexitatii acestui fenomen, care se instaleaza, in opinia lui Schneider&Finch, 1996; Cristescu, 1996 (apud Popa, 1999) ca urmare a:

modificarilor celulare produse de factorii genetici si de mediu;

transformarilor in mecanismul de control si reglare celulara;

alterarii degenerative la nivelul extracelular si vascular.

S-au conturat doua categorii principale de teorii centrate pe:

ipoteza imbatranirii programate- ea este inevitabila intrucat este    programata genetic, motiv pentru care apar modificari involutive in sistemul celular.

deteriorarea progresiva a organismului ca o consecinta a acumularii, in timp, a factorilor stesanti interni si externi, care actioneaza in baza principiului stres-uzura-imbatranire-moarte celulara.

Dintre aceste teorii cele mai reprezentative sustin ca imbatranirea ar fi efectul:

scaderii sistemului imunitar al organismului, care nu mai poate face fata    agentilor patogeni;

unei degradari hormonale prin scaderea ratei de sinteza si secretie a hormonilor;

acumularea toxinelor metabolice care "otravesc" treptat celulele, motiv pentru care nu mai sunt capabile sa functioneze (Rathus,1989);

sintezei defectuoase a colagenului, disparitiei elastinei si modificarilor proteinelor plasmatice   

productiei excesive a radicalilor liberi, care au efect nociv asupra proceselor de metabolizare, biosinteza, fagocitoza, imunitare, hematologice, metabolice provocand uzura biologica.

pierderii capacitatii celulelor de a se reproduce si de a se intretine din cauza unor stresori cumulativi in formarea ADN-ului;

existentei unui numar limitat de diviziuni celulare pe care organismul nostru le poate suporta;

transferului gresit de gene de la o celula mama la celulele fiice; aparitiei unor erori ale genelor de control al calitatii privind corectarea acestor greseli; esecului in legatura cu eliminarea celulelor "gresite".

Fiecare din aceste teorii fie ele genetice sau endocrine, biochimice, structurale, functionale explica un anumit aspect al naturii procesului de imbatranire, in realitate ele sunt complementare si contribuie la intelegerea procesului complex al imbatranirii, in care intervin foarte multe mecanisme.

Este important de adaugat ca, trebuie sa se faca distinctie intre imbatranire, care este un proces continuu, dinamic si batranete, care reprezinta o etapa distincta in cursul ontogenezei. Procesul de imbatranire trebuie privit ca o rezultanta a unor fenomene de o mare diversitate si de o rara complexitate.

In pofida numeroaselor cercetari esenta procesului de imbatranire ramane o necunoscuta pentru stadiul actual al cunostintelor noastre.