Asimetria in perceptia similitudinii si diferentei

Asimetria in perceptia similitudinii si diferentei

Am tratat pana acum problematica compararii eului cu un altul, conditii in care, celalalt este un fel de model cu care individul se compara. Vom analiza acum situati in care subiectul se ia pe sine drept punct de referinta, in functie de care ii va compara pe ceilalti. Logic-formal s-ar putea crede ca este acelasi lucru. Dupa cum mentioneaza Codol: " a spune ca A este mai mare decat B inseamna a stabili o comparatie a lui A cu un model B. Daca vrem sa-l luam model pe A, si sa-l comparam pe B, aceeasi realitate ar fi exprimata spunand ca B este mai mic decat A. se stabileste o identitate intre A>B si B<A."(1984, p.602, cit in Senkowska E. D., 1996, p.157). Dar, dupa cum remarca autorii, intr-o comparatie intre persoane, "nu este indiferent pentru subiect sa fie el insusi modelul comparatiei, cu care sunt comparate alte persoane, sau, dimpotriva, sa fie obiectul comparatiei cu un alt model. In primul caz, intr-adevar, comparatia afirma subiectul si il defineste pe celalalt in raport cu el. In al doilea caz, ea il afirma mai intai pe celalalt si nu defineste subiectul decat prin referinta la acest celalalt." Aceasta il va face pe Codol sa formuleze ipoteza unei asimetrii in perceperea relatiilor de similitudine si diferentiere. In general, un subiect ar accepta mai usor o relatie de similitudine intre el insusi si un altul daca aceasta relatie este definita in raport cu sine (celalalt imi este asemanator) decat cand ea este definita prin referinta la un altul (seman cu un altul). Lucrurile ar sta invers pentru relatia de diferenta (sunt mai diferit de altul decat altul de mine).

Mentionam ca asimetria relatiilor de similitudine fusese deja explorata in domeniul comparatiei intre obiectele sociale de Tversky (1977, cit in Senkowska E. D., 1996, p.158 ). In cateva cercetari, acest autor arata ca, dintre doua obiecte, cel mai putin salient va fi perceput ca fiind mai asemanator cu cel salient decat invers. In ce priveste cazul comparatiilor interpersonale, rezultatele unui experiment realizat de Codol (1984) permit sa se ilustreze fenomenul de "asimilare egocentrica". Acesta ilustreaza faptul ca, raportandu-i pe ceilalti la sine, fiecare subiect va avea tendinta da a se considera model de comparatie, in schimb, aceiasi indivizi ar avea tendinta de a se diferentia de modelul reprezentat de celalalt. Explicatia rezida in faptul ca, in privinta similitudinii, cand subiectul este luat ca punct de referinta, sentimentul identitatii sale este intr-un fel afirmat. Cand celalalt este referinta in functie de care se efectueaza comparatia, subiectul nu va fi luat in considerare decat in mod secundar si ar putea avea sentimentul ca identitatea ii este amenintata. Afirmarea diferentei trece printr-un proces invers: subiectii subliniaza diferenta fata de celalalt mai mult decat atesta diferenta celuilalt fata de ei.