TEORIA PERSONALITATII LA CARL ROGERS

TEORIA PERSONALITATII LA CARL ROGERS

Celebru pentru psihoterapia cunoscuta initial ca terapie nondirectiva si mai recent ca terapie centrata pe client sau pe persoana, Carl Rogers ( 1902- 1987), a fost pe rand psiholog practician, director al unui centru de indrumare a copiilor cu deficiente si profesor de psihologie (1940-1963). A fundamentat atat binecunoscuta tehnica psihoterapeutica " non- directiva",cat si "o conceptie filosifica a vietii, o maniera de a fi".

Formlarile sale cu privire la dinamica si structura personalitatii sunt in legatura directa cu concluziile desprinse din actul terapeutic. Demersul terapeutic include ca obiectiv adaptarea psihologica mai buna si dezvoltarea deplina a personalitatii prin maturizare. Adaptarea psihologica este in stansa co-evolutie cu imagina de sine ( self- concept); oamenii vor deveni din ce in ce mai securizati si congruenti, daca in relatiile lor cu ceilalti se simt acceptati si intelesi. Toul este ca sa fie reabilitata imaginea de sine si satisfacuta o mai inalta stima de sine. De fapt, terapeutul reprezinta o " cutie de rezonanta" (n.n. I. R-T) prin care " clientul"va evalua propriile experiente ca fiind conforme cu asteptarile sale si va dezvolta ceea ce Rogers denumeste imagine de sine conditionata pozitiv prin interiorizarea a ceea ce ii lipseste sau a pierdut : stima de sine si sentimentul demnitatii. In cursul terapiei, persoana se va simti demna de respect functie de valorile impuse din exterior, valori care nu au nici o legatura cu ce simte persoana cu adevarat. Vizata este bariera care s-a creat in calea evolutiei si devoltarii personalitatii ca urmare a experientelor care sunt in dezacord cu valorile introiectate ( " conditii ale demnitatii'') si care s-au soldat cu iflexibilitatea eului pentru a rezista acestor amenintari.

Dezintegrarea si dezorganizarea se manifesta cand persoana aflata in acesta stare de incongruenta se confrunta cu un eveniment important ( "momentul adevarului"). Rogers considera ca relatiile interpersonale sunt cheia dezvoltarii individului, dar si a dezorganizarii psihice. Terapia sa nu face decat sa ofere o relatie care este astfel structurata incat va permite actualizarea resurselor, facilitarea dezvoltarii si maturizarii. Pentru a realiza aceasta, terapia trebuie sa se conformeze unor principii sau conditii necesare si suficiente ( sase) peutru schimbarea personalitatii:

doua persoane ( clientul si terapeutul ) intra inr-o relatie semnificativa pentru ele;

clientul este intr-o stare de incongrueta, adica vulnerabil si anxios; trairea sa nu corespunde imaginii care o are despre sine;

terapeutul asigura clientului o relatie congruenta si integrata;

terapeutul acorda clientului o atentie pozitiva neconditionata si accepta toate experientele acestuia, ele fiind chiar persoana unica din fata sa;

terapeutul, prin empatie, retraieste universul interior al clientului si incearca sa returneze catre acesta experientele astfel receptate;

clientul are disponibilitatea de a accepta, cel putin din principiu, mesajul terapeutului in legatura cu atitudinea pozitiva neconditionata a acestuia fata de el si cu felul cum intelege situatia sa.

Cele mai importante sunt: pct. 3 ( congruenta), pct. 4 ( atentia / imaginea    pozitiva neconditionata) si pct. 5 ( empatia).

Rogers, spre deosebire de Freud, nu acorda si nu atribuie o influenta dominanta fortelor inconstiente pe care un individ nu le are sub control. Sentimentele si emotiile prezente au cea mai mare importanta in dinamica personalitatii; acelasi lucru se spune si despre constient si prezent. La limita, metoda sa terapeutica este de sorginte fenomenologica, ca si teoria sa. Scopul ultim al dezvoltarii personalitatii este actualizarea eului; a mentine si dezvolta eul, a deveni    o persoana complet functionala este scopul spre care tind toate fiintele umane.

Umanismul, optimismul si relativa sa simplitate au facut ca teoria si psihoterapia rogersiana sa fie adoptata cu entuziasm in psihologie, educatie si cercetarea vietii de familie.

Repere principale in teoria personalitatii la C. Rogers

actualizarea- este o tendinta innascuta si o nevoie fundamentala ca nevoia biologica de aer, apa sau hrana; ea este responsabila pentru toate aspectele cresterii sau "maturizarii"; este, deci, determinata genetic, dar progresul organismului nu este automat si fara efort; este comuna la toate vietuitoarele, dovada " tenacitatea vietii" si " tendinta de impingere inainte a vietii"; toate experientele vietii sunt evaluate in termeni de cat de bine servesc actualizarii; cele percepute ca facilitand dezvoltarea sunt evaluate pozitiv (si invers).

*lumea experientiala- include nu numai experientele directe si imediate, ci si amintirile experientelor trecute, toti stimuli inconstienti care influenteaza perceptiile actuale;

*dezvoltarea Eului- se produce prin experiente succesive, prin interactiuni cu alti oameni si implica distingerea dintre ceea ce este direct si nemijlocit o parte din noi si ceea ce este extern; conceptul de Eu implica la C.Rogers si ( auto)imaginea unei persoane despre ceea ce este, ar putea sau ar dori sa fie aceasta; este un pattern de trasaturi, un tot bine organizat; intregul comportament este in acord cu realitatea Eu-lui;

*evalurea pozitiva- este permanenta si persistenta si se gaseste in toate fiintele umane; include nevoia de acceptare, de dragoste si de aprobare din partea altor oameni, mai ales din partea mamei; comportamentul copilului este ghidat de cantitatea de afectiune primita; daca mama nu-i da o evaluare pozitiva, tendinta copilului spre actualizare si dezvoltarea eului este dificila; copilul percepe dezaprobarea unui comportament al sau ca o dezaprobare si negare a sa sub toate aspectele; copilul se impotriveste dezvoltarii si actalizarii eului si se straduieste sa-si asigure o evaluare pozitiva. La modul ideal, copilul ar trebui sa simta acceptare si aprobare in general, chiar daca unele compotamente specifice pot fi dezaprobate; aceasta stare sau conditie este numita evaluare pozitiva neconditionata si implica faptul ca dragostea mamei pentru copil nu depinde de modul cum se comporta acesta, ci este absolut gratuita si independenta de comportamentul copilului;

*auto-evaluarea- implica analiza aprobarii / dezaprobarii celorlalti si, prin acest feed-    back pe care il primim, ne dezvoltam conceptul cu privire la eul propriu, " filtrul" prin care analizam atitudinile altora; treptat se edifica o imagine pozitiva, ce incepe sa actioneze gradat, din interiorul persoanei, mai mult decat impusa de altii; C. Rogers a numit aceasta conditie auto- evaluare, care devine o nevoie la fel de puternica ca si nevoia de evaluare pozitiva ce vine de la altii; aceleasi conditii care produc evaluarea pozitiva generata de ceilalti conduc si la satisfacerea autoevaluarii.