Atractia interpersonala

Atractia interpersonala

Rolul recompenselor

In activitatile sociale se constata existenta unor nivele diferite de acceptare sau respingere a celor cu care venim in contact. Intalnim oameni de care ne simtim atrasi a caror companie o dorim si o cautam si evitam relatiile cu altii pentru ca ne displac fara sa putem identifica un motiv rational al acestei atitudini.

Atractia are la baza experiente de tipul recompenselor; recompensarea experientelor interpersonale genereaza raspunsuri emotionale pozitive si intensifica dorinta de a fi impreuna cu persoana care le-a provocat. Recompensele pot fi directe si indirecte.

Recompensa directa exista atunci cand individul beneficiaza de sprijin, intelegere, atentie, de informatii, bani, pozitie sociala ori de prezente unor insusiri dezirabile la cealalta persoana - frumusete, inteligenta, simtul umorului. Suntem deci, mai atrasi de persoanele de la care primim recompense mai directe: comportamente, avantaje reale, caracteristici personale.

Recompensa indirecta apare prin asocierea persoanelor cu diferite experiente pozitive: suntem mai atrasi de persoanele pe care le asociem unor experiente pozitive, unor ocazii fericite din viata noastra (succes la examen, victorie, sarbatoare, castig).

Teoria echilibrului - sustine ca oamenii isi doresc consistenta in ganduri, sentimente, relatii sociale.

placerea consistentei este un alt tip de recompensa pe care il putem obtine de la altii. Echilibrul relatiilor semnifica recompensa.

reciprocitatea presupune schimburi intre cel care primeste si cel care da. Suntem atrasi de cei despre care credem ca sunt atrasi de noi. Ne plac cei carora credem ca le suntem pe plac.

Exista mai multe categorii de factori care influenteaza atractia interpersonala: caracteristicile individului, caracteristicile celorlalte persoane, compatibilitatea, situatiile. Actiunea factorilor este unitara, dar noi nu-i putem prezenta decat succesiv.

Caracteristicile individului

Ce factori de personalitate sau ce insusiri ne fac sa cautam compania altora? De ce avem nevoie de prieteni, de cunostinte, de colegi? Ce factori ne impiedica sa ne apropiem de alti oameni?

Stima de sine: incredere vs. dorinta

Persoanele cu stima de sine inalta manifesta dorinte reduse de recompensa sociala. Ele sunt mai putin motivate sa-i abordeze pe cei de care se simt atrasi. Pe de alta parte acestea isi pastreaza increderea, se simt sigure in actiunile de urmarire a recompenselor sociale. Persoanele cu stima de sine scazuta sunt puternic motivate sa caute recompense sociale, dar nu au increderea necesara pentru a le urmariri sau pentru a le atinge. In concluzie, nivelul stimei de sine are efecte reduse asupra atractiei interpersonale.

Motivele sociale: afilierea si intimitatea

Nevoia de afiliere determina comportamente sociale active, cresterea frecventei contactelor sociale; accentul cade pe cantitatea contactelor sociale. Nevoia de intimitate determina un comportament social mai pasiv; accentul cade pe calitatea contactelor sociale. In timp, atractia bazata pe calitatea relatiilor are consecinte mai bune decat cea bazata pe cantitate. Nevoia de intimitate poate fi un predictor mai bun al adaptarii psihosociale de durata decat nevoia de afiliere.

Dificultati sociale - anxietate si singuratate

Anxietatea sociala si singuratatea sunt asociate cu interactiuni sociale nerecompensate; frica de respingere ii face pe indivizii anxiosi sa-i respinga pe ceilalti, sa se retraga, sa primeasca raspunsuri negative de la ceilalti si sa manifeste comportamente sociale ineficiente.

Cercul vicios - anxietate-respingere sau capcana interpersonala a anxietatii poate fi urmarit in figura 6.1. Persoanele cu anxietate sociala ridicata dezvolta interactiuni sociale negative. Anxietatea sociala este asociata cu reactii negative fata de altii, cu retragere sociala, comportament social ineficient si reactii negative venite din partea celorlalti. In consecinta din interactiunea acestor componente se alimenteaza in continuare anxietatea si insatisfactiile sociale. Acelasi cerc vicios apare si in cazul persoanelor care trec prin experiente depresive sau se simt singure.

Diminuarea anxietatii sociale ar fi posibila prin acordarea creditului pentru succes social si incurajarea comportamentului social sau prin modificarea atribuirii de la sursa adevarata spre o alta sursa care permite evitarea cercului vicios. In anumite conditii, atribuirea gresita poate creste performanta si abilitatile de coping.

Figura 6.1. Anxietatea sociala

Singuratatea persista mai mult timp daca este atribuita caracteristicilor personale; este efectul discrepantei dintre ceea ce avem sau suntem si ceea ce vrem. Singuratatea poate fi izolare sociala (fara prieteni, fara relatii) sau izolare emotionala (fara partener).

Singuratatea este astazi din ce in ce mai prezenta in randul adolescentilor si al adultilor tineri.

Singuratatea se asociaza cu anxietatea sociala si cu depresia (triada negativa: eu, viitor, lume sociala). Atribuirea cauzala a singuratatii are urmari asupra perioadei de singuratate (figura 6.2). Explicatia data singuratatii de catre subiect influenteaza perioada de singuratate. Atribuirea interna stabila se asociaza cu prelungirea singuratatii.

Figura 6.2. Atribuirea cauzala pentru singuratate (dupa Shaver si Rubinstein)

Expectantele si credintele indivizilor pot deveni adevarate, conform mecanismelor perceptiei care se autoimplineste. S-a verificat experimental ca subiectii masculini care au fost pregatiti pentru interactiuni cu persoane feminine atractive s-au asteptat ca acestea sa aiba trasaturi de personalitate mai atractive. In discutiile telefonice ei au fost mai deschisi, mai sociabili, mai increzatori comparativ cu subiectii care au fost pregatiti pentru interactiuni cu persoane feminine neatractive.

Caracteristicile altora

Din observatiile curente rezulta ca unii oameni sunt mai atractivi decat altii, mai solicitati, mai cautati. Ce insusiri personale prezinta acestia?

Atractivitatea fizica

Oamenii reactioneaza mai favorabil la persoanele atragatoare sub aspect fizic. Prin asociere cu persoane atractive ne crestem atractivitatea in proprii ochi si in ochii celorlalti.

Atractivitatea frumusetii fizice poate fi explicata prin stereotipul: ce este frumos este si bun. Indivizii mai atractivi au mai multe abilitati sociale. Dezvoltarea abilitatilor este stimulata de nivelul ridicat al increderii in propria eficienta. Starea psihologica de bine este experimentata intr-o mai mare masura de indivizii care se vad atractivi si mai putin de cei pe care altii ii vad atractivi.

Conform ipotezei schimbului de resurse:

barbatii cauta tinerete, atractivitate fizica la partenera, standarde mai reduse pentru relatii scurte;

femeile cauta succes economic;

selectia partenerilor este influentata de gen si de orientarea sexuala.

Asemanarile

Atractia interpersonala parcurge doua etape: evitarea persoanelor cu care subiectul nu are nimic comun, urmata de apropierea fata de cele cu care are similaritate inalta.

de obicei, oamenii sunt atrasi de cei cu care se aseamana (figura 6.3);

nediferentierea preferintelor poate fi interpretata ca lipsa de inteligenta?;

cei care sunt selectivi, moderati sunt de obicei preferati persoanelor neselective sau extrem de subiective.

Atractia este asociata cu similaritati de tipul:

caracteristici demografice;

insusiri de personalitate;

dispozitie;

atractivitate fizica;

atractivitate atitudinala.

Figura 6.3. Procesul de atractie pe baza asemanarilor (dupa Byrne)

Exista cercetari ce arata ca in timp ce similaritatea determina atractie, disimilaritatea determina respingere. Similaritatea creste increderea in sine si alimenteaza sentimente de protectie, intelegere, pe cand disimilaritatea se asociaza cu teama, cu dezacordul sau cu pericolul.

Oamenii reactioneaza in primul rand la disimilaritate, apoi la similaritate, ii evita sau ii resping pe cei cu care nu au elemente comune si apoi fac selectie intre cei cu care se aseamana, preferandu-i pe ci ce prezinta similaritate inalta. Efectul falsului consens duce la anticiparea reciprocitatii.

Influenta situatiilor

Situatiile sociale influenteaza procesul de atractie interpersonala in urmatoarele conditii:

Proximitatea

Efectele proximitatii nu sunt intotdeauna pozitive. Vecinii pot fi cei mai buni prieteni sau cei mai aprigi dusmani. Proximitatea ofera sanse pentru interactiuni sociale, dar nu determina calitatea lor. Preferintele pentru spatiul personal constituie un indicator subtil al fricii sau al prejudecatilor. Violarea spatiului personal intensifica reactiile negative fata de altii (de exemplu: membrii grupurilor in raport cu care avem prejudecati, persoanele infectate cu HIV, minoritatile sexuale)

Familiaritatea

Contactele mai frecvente sporesc de obicei atractia, mai ales atunci cand persoana nu constientizeaza legatura dintre prezenta si atractie. Daca cineva nu ne place, contactul repetat duce la cresterea ostilitatii.

Rolul dificultatilor

Dorinta de afiliere creste in situatii stresante, daca existenta altora este perceputa ca fiind utila in diminuarea stresului. In situatii ambigue, oamenii prefera sa reduca riscul de a fi respinsi de catre cei de care sunt atrasi. Barierele situationale pot spori atractia interpersonala. Exista explicatii asupra rolului opozitiei ca forta motivationala: fiecare om dispune de un set specific de libertati exprimate in actiuni, ganduri sau sentimente. Atunci cand una dintre libertati este amenintata, ea pare mai atractiva si in consecinta, creste motivatia restabilirii sale.

Intrebari de verificare

1. Ce tipuri de asemanari se asociaza cu atractia interperosnala?

2. De ce creste dorinta de afiliere in situatii stresante?