CAI DE ACCES LA STARILE DE CONSTIINTA MODIFICATA

CAI DE ACCES LA STARILE DE CONSTIINTA MODIFICATA

MEDITATIA

Meditatia a fost interpretata multa vreme ca o practica religioasa, nestiintifica. Abia din anii '60 a intrat in perimetrul cercetarii stiintifice.

Prin meditatie, o persoana achizitioneaza cu ajutorul unor exercitii si ritualuri specifice, o stare modificata de constiinta. Aceste exercitii includ controlul si reglarea respiratiei, concentrarea atentiei, eliminarea stimulilor externi, adoptarea pozitiilor yoga si formarea unor imagini mentale legate de un eveniment sau simbol. Rezultatul acestor practici este placut, aparand o stare usor modificata in care individul este relaxat fizic si mental. Ea poate fi descrisa ca o autoimpunere, chiar ca o forma de deprivare senzoriala, de aceea se si recomanda practicarea ei in conditii de izolare. Persoana care o practica va fi complet absorbita de obiectul meditatiei, dar si complet detasata de toate celelalte obiecte externe sau interne.

Meditatia vizeaza cresterea gradului de atentie. Aceasta poate fi concentrata pe evenimente sau pe anumite obiecte specifice (respiratie, sunete, imagini vizuale, anumite senzatii etc.). Pe masura ce gradul de concentrare al atentiei creste, conflictele psihologice nerezolvate tind sa iasa la suprafata. Spiritul individului neantrenat pana acum se elibereaza si intra intr-o stare de alerta. Starile vagi de excitatie si emotie incep sa alterneze rapid cu cele de bucurie si calmare. In literatura de specialitate se apreciaza ca sunt necesare cateva ore de meditatie pentru ca individul sa constientizeze unele limite ale sale, deformarea perceptiilor, insuficienta dezvoltare a capacitatii de autocontrol. Asadar, scopul meditatiei il reprezinta nu numai inducerea starilor modificate ale constiintei, deci a acelor stari in care el isi constientizeaza propriile limite, ci si ameliorarea dezvoltarii sale psihologice.

Formele meditatiei

Exista doua forme de meditatie mai raspandite:

meditatia prin concentrare - care consta in antrenarea capacitatii de concentrare a spiritului prin fixarea pe anumite obiecte particulare (fizice si psihice: un gand, un sentiment), astfel incat sa fie excluse alte obiecte, ganduri, sentimente;

meditatia prin perceptie interioara - vizeaza cultivarea constiintei, a atentiei, moment cu moment, in raport cu ceea ce constituie experienta prezenta, viata curenta.

Efectele meditatiei demonstreaza ca aceasta reprezinta unul din principalele mijloace de modificare a starilor de constiinta, cele mai frecvente efecte sunt: cresterea starii de bine, de satisfactie psihologica; corectarea perceptiilor deformate; reducerea anxietatii; amplificarea increderii in sine, a respectului de sine; suscitarea trebuintelor de autorealizare; diminuarea efectelor negative ale unor fenomene psihologice (stres, frustrare); vindecarea unor boli; marirea capacitatii de autocontrol si a celei de autoreceptare; sensibilizarea la schimbare si autoeducare; sporirea gradului de independenta.

Meditatia mai poate fi utila in obtinerea unor performante maxime la atleti. Practicarea ei ajuta la diminuarea stresului dinaintea unui eveniment sportiv, iar prin experienta atletul invata sa-si relaxeze diferite grupe musculare si sa aprecieze diferentele subtile de contractie musculara.

Aceste efecte sunt cu atat mai puternice cu cat meditatia este practicata un timp mai indelungat si in mod sistematic.

BIO-FEED-BACK-UL

Este o tehnica ce presupune controlul constient al functiilor vegetative. Este cunoscut faptul ca functiile vegetative sunt indeplinite de sistemul nervos autonom, numit astfel deoarece nu presupune interventia constienta, voluntara a individului in vederea realizarii sarcinilor ce-i revin.

Bio-feed-back-ul consta in folosirea unor instrumente de monitorizare al caror rol este de a oferi subiectului un flux continuu de informatii despre propria sa stare interna. Fiind informat in permanenta despre ceea ce se intampla in interiorul sau, individul poate sa verifice rezultatele functionarii organelor interne, sa le selecteze, sa le aleaga si sa le retina pe cele care sunt mai bune. Asadar, prin tatonare, prin incercare si eroare persoana invata sa-si controleze prin vointa propriile sale raspunsuri si reactii fiziologice.

Tipuri de bio-feed-back

Au fost studiate mai frecvent trei tipuri de bio-feed-back:

bio-feed-back-ul electromiografic;

bio-feed-back-ul cardiovascular;

bio-feed-back-ul electroencefalografic

Bio-feed-back-ul electromiografic a fost utilizat cu succes in combaterea durerilor de cap de tip tensional, a anxietatii, a insomniilor etc. Tehnica folosita presupune culegerea semnalelor bioelectrice ale muschilor prin intermediul unor electrozi implantati pe suprafata pielii, amplificarea lor de catre aparatura de bio-feed-back si semnalizarea lor vizuala si auditiva. Prin intermediul aparatului de bio-feed-back subiectul are permanent acces la informatia ce descrie starea tensionala a muschilor sai. Prin exercitii repetate se poate ajunge la relaxarea tensiunii musculare a fruntii, asociata cu tensiunea durerilor de cap.

Bio-feed-back-ul cardiovascular presupune conectarea subiectului la un aparat al carui rol este de a monitoriza ritmul cardiac. Cand se aprinde o lumina verde inseamna ca bataile inimii sunt prea lente, aprinderea unei lumini rosii arata ca bataile sunt prea accelerate, iar cand se aprinde o lumina galbena inseamna ca inima bate normal. Prin concentrarea pe o anumita idee, imaginarea unei stari sufletesti pacientul poate invata sa mentina semnalizarea pe lumina galbena.

Bio-feed-back-ul electroencefalografic - un aparat inregistreaza activitatea electrica a creierului cu ajutorul a doi electrozi; printr-un sistem de filtrare aparatul respectiv elimina toate frecventele superioare sau inferioare ritmului alfa; de fiecare data cand undele filtrate ating amplitudinea dorita, aparatul declanseaza un semnal sonor. Astfel informat, subiectul are sarcina de a gasi conditiile de mentinere un timp mai indelungat a ritmului sau alfa. Aceste conditii pe care subiectul trebuie sa le gaseasca nu sunt altceva decat o stare particulara a constiintei, numita starea alfa, ce consta intr-o detasare lucida. Se apreciaza ca aceasta stare cultivata permite ameliorarea functiilor mintale (perceptia, memoria), cresterea creativitatii, sporirea eficientei. Mai mult, ea vindeca: anxietatea, fobia, depresia, ticurile nervoase, cefaleea, insomnia, astmul, migrenele.

Spre deosebire de alte cai de acces la starile modificate ale constiintei, care presupun folosirea psihoterapeutului sau a substantelor psihoactive, soldate cu dependenta individului de acestea, bio-feed-back-ul se caracterizeaza printr-o mare autonomie a individului, ce devine capabil de a-si influenta prin sine insusi procesele fiziologice interne.

SUBSTANTELE PSIHOACTIVE

Omul a folosit, din cele mai vechi timpuri, diferite substante pentru a-si altera propria stare de constiinta - pentru a se stimula sau relaxa, pentru a-si induce somnul sau pentru a-l preveni, pentru a intensifica perceptiile obisnuite, ori pentru a-si produce halucinatii. Substantele care afecteaza comportamentul, constiinta si dispozitia psihica sunt denumite psihoactive.

Acestea includ nu numai drogurile cum sunt heroina si marijuana, ci si tranchilizantele, stimulantele si alte substante bine cunoscute precum alcoolul, tutunul si cafeaua.

Atkinson si colaboratorii sai clasifica substantele psihoactive care sunt folosite in mod curent si abuziv in cinci categorii:

sedative: alcoolul, barbiturice si tranchilizante minore;

narcotice (opiacee): opiul si derivatii sai (codeina, heroina, morfina) si metadona;

stimulante: amfetamine, cocaina, nicotina, cofeina;

halucinogene: LSD, mescalina;

cannabis: marijuana si hasis.

Se considera ca drogurile enumerate mai sus afecteaza comportamentul si constiinta, intrucat acestea actioneaza pe cai biochimice specifice asupra creierului. La consum repetat un individ poate deveni dependent fizic sau psihologic de oricare dintre aceste droguri.

Dependenta fizica, denumita si adictie, se caracterizeaza prin toleranta (ceea ce inseamna ca la consum continuu individul trebuie sa ia din ce in ce mai mult drog pentru a avea acelasi efect) si prin simptomul de intrerupere - sevraj (daca folosirea drogurilor este intrerupta, persoana prezinta reactii fizice si psihologice neplacute).

Dependenta psihologica se refera la nevoia care se dezvolta prin invatare. Persoanele care folosesc in mod obisnuit un drog pentru a reduce simptomele anxioase, pot deveni dependente de acesta, chiar daca nu dezvolta o nevoie fizica. De exemplu, fumatorii de marijuana nu par sa dezvolte toleranta fata de drog, acestia avand simptome minime de sevraj. Totusi, un individ care invata sa consume marijuana, atunci cand este pus in fata unor situatii stresante, va renunta cu greu la acest obicei.

Consumul anumitor droguri precum alcoolul, duce de la dependenta psihologica la dependenta fizica, din ce in ce mai mult, pe masura ce substanta este consumata. Toate drogurile care au fost amintite au efecte profunde asupra sistemului nervos central si orice individ poate deveni dependent fizic sau psihologic de oricare dintre acestea.

Exista si opinii care atesta rolul favorabil al drogurilor in creativitate. Ele induc procesele creative, faciliteaza asociatiile, relaxeaza si deschid psihicul, cresc capacitatile senzoriale de cunoastere, elibereaza fantezia de constrangeri. Asemenea efecte contradictorii ale drogurilor se datoreaza, probabil, modului de utilizare (dozare, frecventa). Oricum, utilitatea medicala si terapeutica a unor droguri nu poate fi pusa la indoiala. Problema este de a nu se ajunge la abuzul de droguri si la folosirea lor ilegala. Abuzul duce la dependenta fizica si psihica fata de drog, iar in cazuri mai grave, la toxicomanie.