COMPORTAMENTUL PROSOCIAL DIN PERSPECTIVA TEORIEI ACTIUNII SOCIALE

COMPORTAMENTUL PROSOCIAL DIN PERSPECTIVA TEORIEI ACTIUNII SOCIALE

Comportamentul prosocial din perspectiva teoriei actiunii sociale.

Dupa cum s-a aratat in capitolul referitor la construirea realitatii sociale, orice tip de comportament poate fi abordat din perspectiva teoriei generale a actiunii sociale, care are la randul sau o fundamentare tinand de teoria sistemelor sociale. In acest cadru teoretic se opereaza cu notiuni precum cele de actori sociali, scopuri, mijloace, costuri, factori cauzali, determinanti si de conditionare, feed-back-uri de evaluare, adecvare si corectie, decizie, strategii de optimizare a efectelor etc. Comportamentul prosocial, ca specie a comportamentului social, poate fi de asemenea abordat din aceasta perspectiva, ceea ce permite integrarea unitara a multora dintre teoriile particulare privind acest aspect al vietii sociale.

Teza de baza a acestui mod de abordare poate fi formulata astfel: prin implicarea intr-o situatie sociala, orice actor urmareste atingerea unor scopuri, prin utilizarea unor mijloace specifice si asumandu-si anumite costuri; cu alte cuvinte, comportamentul uman este rezultatul unui act de decizie, fundamentat subiectiv si/sau obiectiv, si care presupune o interactiune dinamica intre caracteristicile actorului, natura scopului urmarit, mijloacele de care dispune, costurile pe care le estimeaza, imprejurarile in care trebuie sa actioneze si caracteristicile obiectului asupra caruia este orientata actiunea.

Dupa cum se observa, aceasta conceptie este in mare poate convergenta cu teoria schimburilor sociale (Homans, Foa, Gergen, Morse s.a.), conform careia calitatea raporturile sociale este conditionata de echitatea schimburilor dintre partenerii implicati (v. cap. 4.1.3.).

Dupa cum rezulta din cele prezentate mai sus, aprecierea comportamentelor prosociale ca spontane si total dezinteresate necesita anumite nuantari: implicarea intr-o actiune altruista de ajutorare a cuiva aflat in dificultate presupune o suita de procese cognitive, afective si motivationale, care se finalizeaza intr-o decizie de interventie, luata in urma evaluarii costurilor si beneficiilor. Evident, de foarte multe ori este vorba de satisfactii morale, de speranta functionarii unor principii transcendente de recompensare a celor care fac bine, de castigarea stimei celor din jur, sau chiar de cresterea stimei fata de sine insusi. Insa, in poate cazurile, efectele sociale sunt intru totul pozitive.