CATEGORII DOCUMENTE |
Astronomie | Biofizica | Biologie | Botanica | Carti | Chimie | Copii |
Educatie civica | Fabule ghicitori | Fizica | Gramatica | Joc | Literatura romana | Logica |
Matematica | Poezii | Psihologie psihiatrie | Sociologie |
Termenul de caracter se refera, in general, la acele trasaturi ale personalitatii care semnifica modul de raportare a subiectului la lumea sa, la universul sau social si la propria fiinta. Avand in vedere ca problema trasaturilor, a existentei si a consistentei lor in timp si situatii, este destul de controversata, ne vom referi la atitudini, a caror cunoastere a facut mai multe progrese, comparativ cu cea a trasaturilor. Vom considera deci, caracterul ca ansamblul atitudinilor carora li se poate atasa o evaluare morala. In raport cu subiectul, valorile si normele morale exista in societate, urmand a fi interiorizate pe parcursul dezvoltarii. Valorile se vor dispune si la nivelul individului intr-o ierarhie unica.
Definirea atitudinilor se realizeaza in mai multe moduri. Ele sunt cunoscute ca modalitati de raportare la o clasa sau categorie de obiecte. Pentru a intra in structura personalitatii, atitudinile trebuie sa aiba o anumita consistenta, in imprejurari diferite si in timp. In aceasta acceptiune, atitudinea poate fi analizata sub aspectul orientarii axiologice - scopuri; nazuinte, idealuri, valori - si sub aspect energetic - capacitatea de efort voluntar a subiectului pusa in valoare pentru a realiza in comportament aceste componente motivationale.
In lucrarea consacrata Psihologia atitudinilor, publicata in 1993, Eagly si Chaiken retin doua orientari in definirea atitudinilor. Una sustine ca atitudinea este o combinatie a unor reactii afective, comportamentale si cognitive fata de un anumit obiect.
In acord cu aceasta abordare, atitudinea este: (a) o reactie afectiva consistenta (sentimente, emotii), pozitiva, negativa sau mixta, in legatura cu un obiect; (b) o predispozitie comportamentala sau o tendinta de a actiona intr-un anumit fel, in raport cu acel obiect; (c) o reactie cognitiva, o evaluare a obiectului pe baza unor elemente ale experientei anterioare, a credintelor, ideilor sau imaginilor relevante. |
Avand in vedere ca nu intotdeauna gandurile si sentimentele sunt asociate si nu in mod obligatoriu ele ghideaza comportamentul, o a doua abordare sustine ca aceasta inconsistenta a comportamentelor psihice si a reactiilor externe, permite utilizarea termenului de atitudine, numai pentru o singura componenta, cea afectiva. Atitudinea deci, reprezinta evaluarea pozitiva sau negativa a unui obiect, exprimata printr-un anumit nivel de intensitate. Imi place, imi displace, admir, detest, iubesc, urasc, sunt cuvinte prin care oamenii isi exprima atitudinile.
In functie de obiectul orientarii, atitudinile pot fi grupate in: (a) atitudini fata de propria fiinta (incredere, demnitate, orgoliu, modestie, autoapreciere); (b) fata de altii (acceptare, altruism, toleranta, incredere, generozitate, sinceritate, simpatie, prietenie, recunostinta, curaj, principialitate, empatie); (c) fata de activitate (exigenta, responsabilitate, constiinciozitate, seriozitate, harnicie, sarguinta, perseverenta); (d) fata de cultura (deschidere, pretuirea valorilor, promovarea valorilor, interes fata de creatia de valori); (e) fata de mediu (grija, responsabilitate, aparare si conservare); (f) fata de spatiul socio-cultural, de apartenenta (pretuire, mandrie, dragoste, etnocentrism, altercentrism).
s |
Intrebari de verificare
1. Care sunt componentele atitudinii?
2. Cum se clasifica atitudinile in functie de obiectul orientarii?
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 920
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved