DEFENSA SI AUTOPERCEPTIA - AUTOPREZENTAREA IN PERSPECTIVA TEORIILOR CONSTRUCTIVISTE ALE PERSONALITATII

DEFENSA SI AUTOPERCEPTIA - AUTOPREZENTAREA IN PERSPECTIVA TEORIILOR CONSTRUCTIVISTE ALE PERSONALITATII

I. TEORIILE CONSTRUCTIVISTE ALE PERSONALITATII

Personalitatea = o constructie psihosociala rezultat al interactiunii cu"celalalt" (Neculau, 1996).

S. Hampson (1982): personalitatea = intrepatrunderea a trei registre semantice:

1. comportamentul;

2. semnificatia comportamentelor asociate de actorul social insusi;

3. semnificatia comportamentelor asociate de "celalalt".

II. AUTOPERCEPTIA SI AUTOPREZENTAREA

Autoperceptia - impune prezenta "celuilat" (reala sau imaginara) si oglindirea reciproca.

Inteligenta sociala - subiectul manevreaza, in folos propriu, datele situatiei pentru obtinerea de beneficii maxime;

- combinarea optima a nativiului si efortului personal, cu o manipulare a impresiei si o gestiune simbolica a propriei reusite in fata "celuilat";

- cuprindre trei registre: biologic, efort intelectual, negociere simbolica.

STRATEGII DE AUTOPREZENTARE

A. Cautarea stimei de sine - obtinerea unei stari de echilibru psihologic si chiar neurofiziologic;

- o relatie intre eul real (ceea ce este subiectul) si eul ideal (ceea ce ar dori sa fie subiectul)

TEORIA DISCREPANTEI DE SINE

Operationalizeaza alaturi de eul ideal si un concept imaginar - eul revendicat (ceea ce crede subiectul ca i se cuvine).

Natura afectelor dintre:

1. Eul real si eul ideal - genereaza afecte negative dezangajante (deprimare, tristete, dezamagire);

2. Eul real si eul revendicat - genereaza afecte negative active (neliniste, framantare, tulburare uneori furie).

Solutionarea discrepantei se realizeaza prin tactici mascate:

- integrarea deficientei si contrabalansarea aspectului negativ (prin invatat);

- reconditionarea dimensiunii depreciate (fittnes).

N.B. In crize majore, subiectul isi asuma deficienta sau esecul grav = strategia a "ceea ce pare ca este" subiectul se dovedeste pierzatoare.

B. Autoprezentarea strategica prin cautarea coerentei.

Reprezinta efortul subiectului de a contura o imagine de sine acceptata de "celalalt" (pentru a atrage simpatie si aprobare in vederea castigarii de putere si influenta).

Are doua scopuri:

- flatarea "celuilalt";

- promovarea de sine.

Conduite specifice

- cunostinte multiple;

- realizari;

- explotarea propriului statut social.

N.B. In mod excesiv utilizata duce la respingere si dispret.

C. AUTOVERIFICAREA

Confirmarea propriului concept despre sine; subiectul isi corecteaza impresiile "celuilat" despre sine, cgiar daca sunt pozitive si generoase si contravin unor imagini negative autoreferentiale = subiectul persevereaza in adevarul sau chiar daca acesta ii este defavorabil.

D. CAUTAREA ADEVARULUI DESPRE SINE

Ceea ce este cu adevarat subiectul, in special in situatii vitale (sau de criza).

PORTRETUL ATITUDINAL INSTRUMENTAL, DESI GENERAL UMAN, SE DOVEDESTE ATOTPUTERNIC LA SUBIECTII CARACTERIZATI PRINTR-O STIMA DE SINE ALTERATA SI O EXPERIENTA FRECVENTA A ESECULUI IN SARCINI.

DUPLICITATEA RELATIONALA:

- efect al ciumatului;

- protejarea celor similari.

Mecanismul acestei cantariri simbolice = comparatie ce poate fi favorizanta (fata de sine) sau defavorizanta (a celuilat), totul realizat intr-un registru de autoaparare identitara (exemple in educatie si sanatate).

N.B. STILURILE DE AUTOPREZENTARE POT FI DISOCIATE IN MANIERE:

1. constiente si ofensive

- activat in situatii semnificative cu miza mare;

- valorifica oportunitati;

- deschidere catre celalalt;

- stima de sine ridicata;

- incredere in sine ridicata;

- controlul situatiei;

- personaj tonic.

2. inconstiente si defensive:

- in situatii obisnuite in mod automat si situational;

- retragere in fata esecurilor potentiale;

- inchidere fata de "celalalt";

- stima de sine scazuta;

- incredere in sine scauta;

- subiectul este depasit de situatie;

- personaj anxios.

CONCLUZII:

subiectii defensivi, cu stil protectiv, sunt cei mai nefericiti, interiorizand printr-un proces de conversiune o deficienta reala sau imaginara, convingandu-se ca au putine sanse sa reuseasca in viata;

strategia de autoprezentare simbolica, exersata in toate sarcinile cu care se confrunta subiectul determina degradarea severa a stimei de sine;

stilul defensiv, corelat cu neincrederea in fortele proprii conduce la o diminuare a performantei in timp ce stilul ofensiv, corelat cu incredrea in sine determina imbunatatirea sensibila a performantei in sarcina;

centrarea pe impresia creata asupra "celuilat" in stilul protectiv determina alterarea eficientei comportamentale in timp ce stilul ofensiv, sporeste eficienta comportamentala.

autoprezentarea automata = este mai egocentrica si mai favorizanta in conturarea unei imagini de sine pozitive in timp ce autoprezentarea constienta este mai rezervata in aprecieri nerealiste.

"celalalt"- rol de moderator in conturarea imaginii identitare adecvate contextului;

- genereaza activarea neurofiziologica a S.N. si imbunatateste intretinerea unei coerente cognitive determinand activarea paternurilor influente despre sine (copilul,profesorul-studentul)    - activeaza si paternuri de comportament influiente in contexte determinate( ex. La cognitivisti ,o femeie frumoasa-barbati).

BARIERE IN AUTOPREZENTAREA FAVORABILA

PATRU STRATEGII - scuzele;

- autoinfirmarea; - redefinirea situatiei (a normelor);

- exprimarea regretului (onesta).

N.B. In toate cele 4 strategii trebuie stabilita distinctia dintre problema si trairea problemei, intre ceea ce este si ceea ce subiectul resimte ca este bariera care se interpune intre afirmarea de sine si situatie, centrandu-se pe situatie.

Patologia relatiilor interpersonale cand S recurge mereu la tactici ascunse si duplicitare rezulta dezechilibrul psihologic si imputinarea identitara sunt inevitabile.

III. AUTODEZVALUIREA

Procesul prin care actorul social, de regula dupa initierea unei relatii, transmite audientei informatii consistente despre propria sa identitate

Este stadiul cel mai avansat al comunicarii cu "celalat", la confleunta dintre nivelul intrapersonal si cel interpersonal, urmand autopeceptiei si autoprezentarii

Dimensiunile autodezvaluirii:

intinderea (cantitatea de informatii despre sine vehiculata in comunicarea cu "celalalt");

adancimea (calitatea = sinceritate, deschidere, intimitate);   

durata (perioada schimbului de informatie).

N.B. Autodezvaluirea adanca si larga coreleaza puternic cu frecventa si calitatea relatiilor interpersonale construite de subiect.

Actorii in relatie = negustori simbolici care se evalueaza neincetat in termeni de costuri si beneficii.

Teoria penetrarii sociale - depenetrarea

Trasaturile importante ale autodezvaluirii.

Reciprocitatea (la acelasi nivel)

Momentul autodezvaluirii (dupa stabilizarea relatiei)

Socializarea diferita a autodezvaluirii ("femeia exteriorizeaza si barbatul interiorizeaza", "femeia se deschide cu usurinta, iar babatul se cuvine sa fie demn si sa nu exprime totul" = steriotipii de gen invatat social); femeile tind sa se autodezvaluie mai mult decat barbatii, indeosebi cand este vorba de exteriorizarea unor sentimente; femeile sunt mult mai inzestrate in deslusirea, dar si in transmiterea cu mai multa eficienta a unor mesaje nonverbale; femeile sunt mai capabile de compasiune si au o capacitate superioara barbatilor in a-l asculta pe "celalalt" in nevoie, astfel prieteniile dintre doua femei sunt mai intime (adancime mare) decat prieteniile dintre doi barbati; in raporturile dintre sexe barbatii se autodezvaluie mai mult decat femeile, fapt explicat in USA si in societatile occidentale prin socializari de gen specifice, in care babatul este de asteptat sa ia initiativa.

Diferente interculturale:

- occident (autodezvaluire pesonala);

- orient (autodezvaluire relationala);

Buni ascultatori (capacitate empatica; conduite nonverbale primitoare - gestici aprobatoare).

Tipul de personalitate (relatia dintre autodezvaluire si machiavelism: personalitatea machiavelica este manipulativa, nimplicata emotional si impartaseste o viziune utilitarista asupra interactiunilor sociale; atat barbatii cat si femeile care au o personalitate machiavelica se autodezvaluie mai mult).

Tiparul atitudinal de gen achizitionat in socializare este valorificat instrumental in cadrul autodezvaluirii = s-a probat experimental ca atat barbatii cat si femeile accentueaza implicit in strategiile proprii de relationare cu "celalalt" trasaturile proprii masculinitatii in raporturile cu parteneri de acelasi gen (independenta, control al situatiei, incredere in sine) si trasaturile proprii feminitatii in raporturile cu genul opus (preocupare, caldura sufleteasca, intelegere).

Sinceritatea asigura succesul autodezvaluirii

Autodezvaluirea are un rol tamaduitor confesiunea fiind vindecatoare si purificatoare; s-a demonstrat ca inhibarea gandurilor si comportamentelor determina tensiuni psihofiziologice majore, care afecteaza sanatatea fizica si mintala a subiectului - reprimarea gandurilor predispune subiectii in mai mare masura la imbolnaviri (cancer sau boli cardiovasculare), fiind insotita de o scadere a imunitatii organismului (Pennebacer et al., 1986, 1987); chiar si strategiile cognitive (prin care incercam sa dosim intr-un colt al memoriei evenimente sensibile, nefericite sau traumatice) sunt cel mai adesea pierzatoare deoarece se produce ceea ce psihologii cognitiei sociale numesc hiperactivarea informatiei refulate intr-un experiment (D. Wegner) in care participantii erau rugati sa verbalizeze toate gandurile care ii urmareau timp de 5 minunte concomitent fixandu-le o singura interdictie - sa nu se gandeasca la un urs polar. Atunci cand informatia contine o incarcatura afectiva si evaluativa insemnata, energia psihologica consumata pentru inhibarea ei ajunge cel mai adesea excesiv de costisitoare, astfel ca, este mult mai intelept sa invatam lectia deschiderii interpersonale si viata "noastra" va fi mai senina atat in plan neurofiziologic, cat si psihologic.

N.B. SURSELE