Procese de grup

Procese de grup

Prezenta altora

Grupul este un ansamblu de indivizi care interactioneaza, desfasoara o activitate comuna sau urmaresc obiective comune. In functie de frecventa interactiunilor si de intensitatea lor la nivelul grupului au loc mai multe procese care influenteaza comportamentul si cognitia invidiului.

Facilitarea sociala. Delasarea sociala

Pornim de la premisa ca cele mai multe situatii scolare angajeaza elevii sau studentii in activitati similare. In cadrul acestor activitati interactiunile dintre participanti sunt reduse. Aceste situatii, numite colective, sunt importante prin efectul prezentei celorlalti asupra nivelului rezultatelor individului. Efectul poate fi rezumat pe baza modelului oferit de Zajonc.

prezenta altora creeaza si creste starea de activare nespecifica sau arousalul (nivelul general de activare) care energizeaza comportamentul in mod difuz, nediferentiat;

tendinta individului este de a realiza raspunsul dominant, reactia cea mai rapida si mai usor de exprimat, in raport cu stimulii;

calitatea performantei depinde de tipul sarcinii. Intr-o sarcina usoara - simpla sau bine invatata - raspunsul dominant este de obicei, corect, dar in situatii dificile - complexe si nefamiliare - raspunsul dominant este adesea, incorect.

Prezenta altora si efectul pozitiv asupra rezultatelor subiectilor in activitati usoare, poarta denumirea de facilitare sociala (figura 7.2). Prezenta altora creste nivelul activarii si probabilitatea raspunsului dominant. Raspunsul dominant este corect in sarcini usoare si incorect in sarcini complexe si dificile.

Zajonc a considerat facilitarea sociala ca avand valoare universala. Ea este prezenta nu numai in activitatile umane, ci apare si la animale. Aplicarea termenului la sarcinile dificile in care prezenta celorlalti duce la scaderea performantei, nu este tocmai potrivita

Figura 7.2. Facilitarea sociala (dupa Zajonc)

Teoria initiala a fost supusa unor amendamente. In primul rand, se considera ca prezenta altora are efecte pozitive sau negative, numai daca acestia sunt in postura de evaluatori ai performantei. De obicei, prezenta si calitatea de potential evaluator sunt simultane, cel putin, in mediul scolar. Pentru fiecare dintre noi, prezenta elevilor, a studentilor sau a profesorilor este perceputa si ca o evaluare a conduitei sau a personalitatii. Pe de alta parte, se considera ca prezenta altora are ca efect distragerea atentiei, dificultati in concentrarea asupra sarcinii, mai ales, cand acestia ne sunt mai putin familiari, mai putin apropiati, chiar ostili.

Daca pana acum ne-am referit la activitati in care rezultatele individului pot fi identificate si evaluate separat de ale celorlalti, este firesc sa ne intrebam ce se intampla in situatiile in care performantele individuale nu pot fi determinate cu precizie, pentru ca oamenii lucreaza impreuna? Cercetarile au stabilit ca intr-o activitate colectiva are loc o diminuare a rezultatelor individului, o delasare, o transferare a responsabilitatilor de catre fiecare, spre ceilalti. Aceasta reactie desemnata prin termenul delasare sociala poate fi diminuata daca:

subiectii cred ca performanta personala va fi evaluata;

sarcina este semnificativa sau cel putin, contributia individului este importanta pentru el;

exista expectante referitoare la prestatia insuficienta a celor din echipa, astfel incat, delasarea ar avea ca efect, esecul actiunii comune;

subiectii cred ca efortul lor este necesar pentru infaptuirea cu succes a actiunii comune;

grupul reprezinta o valoare pentru membrii sai;

grupul este mic.

In plus, s-a constat ca procesul este mai atenuat in grupurile in care predomina femeile, in culturile estice, la extravertitii cu orientare sociala accentuata sau la cei sub protectia carora se afla grupul.

Pierderea autocontrolului

Primele descrieri ale efectelor multimilor au fost remarcate in urma cu aproximativ 100 de ani, in opera lui Tarde si a lui Gustave Le Bon. Ei au subliniat distructivitatea multimii si efectul sau magnetizant in raport cu indivizii. Sub cupola multimii, acestia ajung la pierderea constiintei de sine, la comportamente irationale, impulsive, deviante.

Violenta grupurilor sau violenta indivizilor in grup se explica prin: imitarea modelelor, frustrari intense, temperatura inalta, stimulari externe puternice, existenta unor ganduri sau actiuni agresive in grup, prezenta unor instrumente de agresiune. Mai mult, in interiorul grupului, are loc un proces de pierdere a sensului individualitatii si de reducere a inhibitiilor, a restrictiilor fata de comportamentul deviant. Cercetarile considera ca fenomenul, denumit deindividuare este de natura colectiva, apare in conditiile pierderii individului in multime.

La baza procesului de pierdere a individualitatii se afla o serie de conditii ce tin de mediul fizic si social. In primul rand, imposibilitatea de a fi recunoscut, de a da cuiva socoteala, de a fi luat la rost, este asigurata de mai multe repere. Decodificarea lor este urmata de calcularea relatiei dintre recompense si costuri/eforturi. In cadrul unor mitinguri, demonstratii, concerte, festivaluri, adunari politice in aer liber, cel ce crede ca poate ramane neidentificat datorita protectiei oferite de multime, devine mult mai agresiv decat in mod obisnuit.

Comportamentul deviant poate fi stimulat si de indicatori ce orienteaza atentia individului dinspre sine, spre exterior. Constiinta de sine se diminueaza, are loc un proces de reducere a controlului cognitiv, de coborare a standardelor interne ale autocontrolului. Individul reactioneaza impulsiv, mai mult la situatii imediate si este mai putin receptiv la consecintele de lunga durata ale comportamentului. O asemenea stimulare poate avea loc in discoteci, la concerte in aer liber, unde asistam la diminuarea inhibitiilor, la cresterea asertivitatii, la reactii agresive, la actiuni extreme.

Figura 7.3. Sursele comportamentului deviant (Prentice-Dunn si Rogers)

In primul caz, problema responsabilitatii se pune altfel. Aici avem de-a face cu o angajare deliberata intr-un comportament deviant, pentru ca subiectul stie ca nu poate fi prins si pedepsit. Pentru al doilea, este definitorie reducerea capacitatii de autocontrol. Desi teoretic ele pot fi diferentiate, in realitate lucrurile sunt mai dificile. In multime, creste anonimatul si se reduce in acelasi timp constiinta de sine si controlul comportamentului. De aceea, acest dublu impact al grupurilor mai mari asupra indivizilor, este adesea asociat cu violenta.

Exista si momente cand impactul este diferit, chiar opus. Indivizii in multime, pot deveni mai sensibili si mai receptivi la nevoile altora decat atunci cand ei actioneaza izolat. Expansiunea bunatatii indivizilor aflati in multime, are loc daca grupul se defineste in termeni de preocupare si grija pentru soarta altora.

Relatiile dintre comportamentul deviant si mediul fizic sau social, se prezinta in (figura 7.3). Exista doua cai ale elaborarii comportamentului deviant. Prima porneste de la indicatori care semnalizeaza imposibilitatea verificarii sau identificarii individului, improbabilitatea de a fi tras la raspundere (semnale ale anonimatului). A doua, are ca punct de plecare existenta unor indicatori de distragere a atentiei (stimularea externa intensa) dinspre sine si orientare spre exterior. Rezultatul ambelor trasee este acelasi.

Analiza impactului existentei in multime este necesara, deoarece, de multe ori, actorii educatiei se afla sub astfel de influente. Comportamentul in multime interfereaza cu activitatea educativa sau cu autoeducatia.

Intrebari de verificare

1. Ce efecte are prezenta altora asupra actiunii individului?

2. Cum se explica actiunile deviante ale individului in multime?

Interactiunea cu altii

Grupurile interactive pot fi de tipuri si marimi diferite, avand durata variabila. Participarea indivizilor poate fi involuntara. In cele mai interactive grupuri, participarea membrilor este voluntara.

Nevoia de grup

Desigur, ne putem intreba, care sunt motivele ce-i fac pe oameni sa se uneasca in grupuri si cum se dezvolta grupurile, constituite pe baza optiunii libere. Probabil, unele grupuri ofera oamenilor statusul social dorit, sansa de a se angaja in activitati placute. Grupul ofera membrilor sai prilejul de a se achita de unele obligatii pe care si le-au asumat. In orice caz, afilierea si identificarea cu grupul reprezinta nevoi esentiale. Integrarea in grup, voluntara sau nu, este conditia indispensabila a satisfacerii nevoilor, de la cele biologice, pana la cele de autorealizare. Daca ne raportam la dimensiunea ontogenetica a existentei umane, constatam ca in afara grupului nu este posibila nici supravietuirea individului nici modelarea personalitatii.

Exista situatii in care prezenta in grup se explica prin similaritatile membrilor, prin dorinta de a interactiona a celor ce poseda unele insusiri comune. Intrarea in grup presupune un proces de adaptare a individului. Grupul insusi trece printr-un proces de adaptare pentru a integra noul venit. Relatiile membrilor se schimba. Noul venit este luat in grija de cei vechi si antrenat pentru a se integra. Cei care vor face acest lucru, actionand de pe pozitia mentorului, se vor apropia mai mult de noul venit, vor construi relatii mai apropiate cu acesta. De exemplu, integrarea tinerilor profesori in grupurile didactice este ghidata de colegi cu mai multa experienta in institutie, noul venit in clasa de elevi este luat in primire si orientat de catre unii colegi de clasa.

Grupul exercita anumite presiuni pentru a mentine membrii impreuna, pentru ca acestia sa se supuna unor norme si valori. Membrii conformisti prevalandu-se de regulile si uzantele grupului, ii marginalizeaza sau ii resping pe cei ce deviaza de la ele. Confruntarea cu un grup structurat, cu o inalta coeziune, este mai dificila pentru unul din interior, decat pentru un strain.

Presiunea poate sa fie sub forma recompensei, pe care individul n-o poate obtine decat in grup sau prin etalarea costurilor implicate de parasirea grupului. Putem aminti in acest sens, atractivitatea unora din membrii grupului, sarcinile de grup, performanta grupului, sentimentul de mandrie pe care-l traiesc prin realizarile lor cei ce fac parte din grup. Exista si factori externi care contribuie la coeziunea grupului, cum ar fi pericolul extern sau dusmania altor grupuri.

Polarizarea grupului

Discutiile din interiorul grupului, daca exista puncte de vedere diferite, nu duc la consens, ci la intensificarea atitudinilor preexistente. Aceasta polarizare - termen introdus de Serge Moscovici si Marisa Zavalloni (1969) - reprezinta unul din efectele grupului, de a exagera ca urmare a discutiilor, tendintele sau opiniile initiale ale membrilor.

Cercetarile in domeniul educatiei au demonstrat fenomenul de accentuare a diferentelor initiale existente intre diferite grupuri. Polarizarea poate fi ilustrata in realitatea noastra educationala, cand se discuta despre politica sau despre reforma. Dupa dezbateri aprinse, fiecare devine mai convins de propria pozitie. In familie, discutiile parinti-copii pot fi un alt exemplu al efectului polarizarii. El este prezent si in comunitati. Conflictele intracomunitare determina asocieri intre indivizii cu tendinte similare, implicit, amplificarea tendintelor. Delincventa bandelor apare din intarirea reciproca a atitudinilor impartasite de membrii cu statut socioeconomic si etnic similar.

Polarizarea depinde de ceea ce spun indivizii in cadrul dezbaterilor, de ceea ce aud, si de la cine aud. Incercarile de explicare sprijinite de cercetari stiintifice, accentueza rolul argumentelor prezentate in timpul discutiilor - influenta informationala - sau modul in care se percep membrii grupului in raport unii cu altii si dorinta lor de a fi acceptati si admirati de ceilalti - influenta normativa.

In perspectiva influentei informationale, polarizarea apare ca efect al persuasiunii. Argumentele aduse de o anumita persoana sunt puse in legatura cu date ce releva pozitia sa in raport cu problema dezbatuta. Cu cat numarul si taria argumentelor vehiculate in grup sporesc, cu atat atitudinile se deplaseaza mai mult spre extreme. Participarea activa la discutii produce mai multe schimbari atitudinale decat ascultarea pasiva. Desi aud aceleasi idei ca si observatorii, participantii urmeaza sa le aseze in propriile cuvinte sau in propriile cadre cognitive, iar acest efort amplifica efectul de polarizare. Chiar expectanta discutiei cu o persoana care are acelasi statut de expert, dar sustine o pozitie opusa, poate motiva individul sa-si randuiasca argumentele si sa adopte astfel, o atitudine mai hotarata.

Polarizarea apare ca urmare a decodificarii opiniile altora in procesul comparatiei sociale. Festinger, autorul teoriei, considera evaluarea abilitatilor, a capacitatilor sau opiniilor personale prin raportare la ceilalti, una din notele definitorii ale naturii umane. Suntem modelati in cea mai mare masura, de persoane din grupul nostru de referinta, intrucat, ne raportam si ne identificam cu acest grup. Mai mult, asteptand recunoastere si apreciere ne putem exprima opiniile mai puternic, daca descoperim ca sunt impartasite de altii.

Construirea realitatii sociale pe plan mental prin comparare cu altii, presupune mai intai, identificarea unui suport temeinic al propriilor opinii, mai puternic decat fusese anticipat. Atunci cand suportul este atacat, intervin pentru a-l sustine, normele si motivele, ceea ce are ca efect directionarea atitudinilor spre extreme.

Categorizarea sociala, tendinta de a aseza propria persoana sau pe altii in termeni de grup social, aplicandu-le eticheta grupului, face posibila compararea reactiilor la informatii provenite din interiorul grupurilor sau la informatii provenite de la alte grupuri. Polarizarea apare numai in cadrul propriului grup. Opiniile ex-grupurilor sunt subapreciate si respinse din start.

Gandirea de grup

Procesele de persuasiune, comparatie sociala si categorizare sociala pot avea si efecte mai periculoase, observate in procesul adoptarii deciziilor. Concurenta sau amenintarea intaresc sentimentele pozitive fata de grup, reduc disonanta si accentueaza uniformizarea opiniilor.

Gandirea de grup se manifesta cand nevoia de acord, de consens este mult mai puternica decat nevoia de a obtine date precise si de a adopta o decizie adecvata situatiei reale. Ea apare ca o boala sociala ce infecteaza grupul. Efectele dezastruoase trec dincolo de limitele grupului implicand uneori natiuni sau chiar comunitatea mondiala.

Grupurile cu o inalta coeziune resping membrii cu opinii deviante si astfel, sunt mai vulnerabile la aceasta prejudecata. Grupurile structurate, directionate de o conducere puternica, compuse din oameni cu trecut comun, grupurile izolate, sunt de asemenea predispuse la decizii gresite. In situatii stresante, procesul se intensifica si are o frecventa mai mare. Evolutia gandirii de grup este reprezentata in figura 7.4.

Figura 7.4. Evolutia gandirii de grup (dupa Janis)

Comportamentul membrilor din grupurile cu o inalta coeziune si foarte structurate este marcat de cateva caracteristici. Ele au fost desprinse din analiza unor documente istorice relative la decizii nefaste, din relatarile participantilor si ale observatorilor. Simptomele gandirii de grup se grupeaza astfel:

Supraestimarea puterii si a drepturilor grupului manifestata prin:

iluzia invulnerabilitatii, dezvoltarea unui optimism excesiv;

credinta exagerata in moralitatea si necesitatea pozitiei adoptate de grup;

Inchiderea mentala concretizata in:

rationalizare - explicarea, apararea si justificarea de catre membrii grupului a deciziilor adoptate. Activitatea grupului se concentreaza pe justificare nu pe identificarea situatiei reale.

stereotipuri in perceptia altor grupuri de tipul: prea rai, prea slabi sau prea putin inteligenti;

credinte rigide, invariante referitoare la actiunile proprii.

Cresterea presiunii pentru uniformitate, pentru a sustine coeziunea grupului exprimata prin:

presiuni pentru conformare exercitate nu prin argumente, ci prin sarcasm sau prin ridiculizarea membrilor care se indoiesc de asumptiile si planurile grupului;

autocenzurarea gandurilor si actiunilor care se abat de la normele grupului.

iluzia unanimitatii generata de autocenzura si de presiunea pentru conformare. Consensul aparent confirma decizia grupului. De multe ori, decizia luata in absenta unei diferente de opinii este un fiasco.

pazirea mintilor sau protejarea grupului de informatii care ar pune probleme in legatura cu eficienta sau moralitatea deciziilor.

Efectul gandirii de grup poate fi evitat printr-o procesare activa a informatiei, efectuata cu mai multa preocupare pentru adevar, prin consultarea cu reprezentanti ai altor grupuri, prin existenta unor lideri care incurajeaza criticismul in mod real, prin stabilirea unor reguli severe de revizuire a tuturor deciziilor.

Desi ideile si observatiile lui Janis au avut o larga audienta, unii cercetatori au exprimat indoieli legate de metodologia investigatiei si de conditiile care favorizeaza gandirea de grup. Verificarile au confirmat efectele negative ale conducerii directive, in timp ce coeziunea nu s-a dovedit a fi in toate situatiile un temei pentru decizii gresite.

In scoala, gandirea de grup poate fi exemplificata in procesul luarii deciziei privind pedepsirea unui elev. Normativitatea pedepsirii exemplare este un factor care creste coeziunea grupului didactic. Simtindu-se amenintati de faptele rebele ale elevilor profesorii reactioneaza prin intarirea unitatii. Puternic structurat, grupul didactic urmeaza deciziile directorului, nu asculta alternativa elevului si este convins de corectitudinea solutiei adoptate.

In actiunile unor bande de adolescenti sau tineri, procesul poate fi intalnit frecvent. Luarea deciziilor orientate spre actiuni antisociale, spre violenta, este precedata de o serie de simptome cum ar fi supraestimarea invulnerabilitatii, prejudecata ca ei sunt speciali, blocarea mentala, perceperea caracterului protector al grupului.

Performanta grupului

Exista imprejurari in care, grupul desfasoara actiuni de inalta performanta, care pot depasi nivelul realizarii individuale. Cercetarile asupra performantei grupului in raport cu cea a membrilor sai, au stabilit urmatoarele particularitati:

In sarcini aditive, rezultatul este dat prin insumarea contributiei tuturor membrilor. Contributia fiecaruia este mai redusa decat daca fiecare ar face actiunea singur (delasarea sociala), dar a grupului este mai buna, decat a unui singur membru.

In sarcini conjuncturale, performanta este determinata de individul cu cele mai slabe realizari. Deoarece vulnerabilitatea pentru cel mai scazut nivel de performanta exista in principiu pentru oricare membru din grup, performanta grupului in sarcini conjuncturale este mai scazuta decat a unui individ mediu (de exemplu, in activitatea unei echipe de alpinisti, in grupurile cautatorilor de senzatii).

In sarcini disjunctive, actiunea grupului este determinata de individul cu cea mai buna performanta. Este cazul rezolvarii problemelor in grup sau al dezvoltarii unor strategii de actiune.

Dezvoltata pentru a amplifica performanta grupului in rezolvarea creativa a problemelor, tehnica numita brainstorming a devenit foarte populara in afaceri, in activitatile de guvernamant si educatie. Astazi brainstormingul electronic, combinat cu munca individuala, are efecte foarte apreciate.

Rezultatele cercetarilor privind eficienta acestei tehnici nu s-au dovedit atat de convingatoare. De fapt, asa-numitele grupuri nominale - cativa indivizi care lucreaza singuri, genereaza idei mult mai multe si mai bune, decat grupurile reale in care membrii interactioneaza direct.

Una din explicatiile ineficientei brainstormingului a fost cea a blocajului productivitatii. Singur, individul lucreaza mai bine si mai mult, emite idei fara a fi perturbat. In grup, el trebuie sa asculte ceea ce spun altii si trebuie sa astepte pentru a-si exprima ideile, uitand de multe ori ceea ce voia sa spuna.

O alta explicatie a eficientei reduse a brainstormingului accentueaza nivelarea rezultatelor. In grup, standardele fiecaruia pot fi influentate de performantele celorlalti, pe cand intr-o activitate solitara individul isi fixeaza standarde proprii. Daca realizarile membrilor grupului sunt scazute la inceputul sarcinii, fiecare isi va ajusta activitatea dupa acest standard. Este cazul performantelor scazute ale indivizilor cu nivele ridicate de anxietate sociala inclusi in grupuri interactive. Ei exercita influente negative asupra nivelului rezultatelor celorlalti membri care prezinta nivele scazute de anxietate sociala.

Intrebari de verificare

1. Cum se explica nevoia de grup?

2. Ce factori stimuleaza gandirea de grup?