Definitia deficientei mintale

Definitia deficientei mintale

The International Encyclopedia of Education 1988; 1991 si Diagnostic Statistical Manual of Mental Disordies 1994 de care se conduc specialistii americani si europeni pentru elucidarea deficientei mintale, recomanda conceptul de retard mintal (RM). Retardul mintal se caracterizeaza prin cateva niveluri de deteriorare mintala, printr-o functionare intelectuala sub medie (sub 70) care debuteaza inainte de 18 ani si care este insotita de existenta unor deficite in comportamentul adaptativ. Insa Esquirol caracterizeaza deficienta prin 3 aspecte fundamentale comune: deficit intelectual ce se constata la examenul efectuat in momentul dat; originea organica, incurabilitate. Tot mai multi specialisti sustin ca limitarile din comportamentul adaptativ, mai degraba decat un contingent intelectual scazut, sunt simptoamele care fac cunoscuta existenta retardarii mintale la o persoana. De altfel se recomanda ca in activitatile de psihoterapie sa se acorde mai multa atentie formarii deprinderilor utile in viata cotidiana, fiind mai susceptibile de imbunatatire decat coeficientul intelectual.

Lucrarile deja evidentiate prezinta 4 grade de retard mintal, carora le corespunde un anumit QI (contingent intelectual) dupa scara Wechsler, apreciat de Grossmann, 1977: usor (55-69); moderat (40-54); sever (25-39); profund (mai jos de 24).

In acceptiunea nord-americana, deficienta mintala se refera la limitari substantiale in functionarea prezenta (a unei persoane). Ea este caracterizata prin functionarea intelectuala, semnificativ sub medie, existand corelat cu doua sau mai multe dintre urmatoarele capacitati adaptative: comunicarea, autoservirea, deprinderile gospodaresti si cele sociale, utilizarea serviciilor comunitare, orientarea in mediu inconjurator, sanatate si securitate personala, petrecerea timpului liber si munca etc.

O alta definitie a deficientei mintale o gasim in cursul universitar elaborat de Ioan Drutu (1995) care realizeaza o sinteza a principalelor idei dintr-o descriere data de Asociatia Americana a Deficientei Mintale (AAMD) in anul 1973; deficienta mintala este o insuficienta globala si un functionament intelectual semnificativ inferior medie, care se manifesta printr-o stagnare, incetinire sau o lipsa de achizitie in dezvoltare, determinate de factori etiologici, biologici si/sau de mediu, care actioneaza din momentul conceptiei, pana la inchierea maturizarii si observam ca la inceputul, acestei definitii se reiau principalele caracteristici ale deficientei mintale, enumerate si in prima definitie americana citata. Este vorba de caracterul global al insuficientei si de un functionament intelectual semnificativ sub medie. In partea finala a noii definitii, se fac precizari suplimentare pentru a mai justa intelegere a fenomenului deficientei mintale, mentionandu-se stagnarea, incetinirea sau lipsa de achizitie in dezvoltare, fenomen prezent pe tot parcursul dezvoltarii cu consecinte negative asupra adoptarii si a posibilitatilor de integrare. Actualmente, o parte a specialistilor adera la definitia propusa in anul 1973 de Asociatia Americana a Deficientei Mintale (A.A.D.M.). Definitia data de A.A.D.M. tine cont de trei criterii: functionamentul intelectual semnificativ inferior mediei; deficitul comportamentului adaptativ si de faptul ca deficienta mintala se manifesta in cursul perioadei de dezvoltare.

Criteriul functionalitatii intelectuale generale inferioare mediei precizeaza ca o persoana pentru a fi eventual diagnosticata ca deficienta mintala trebuie sa obtina un Q.I. inferior sau egal cu 70 la mai multe teste standardizate pentru masurarea inteligentei generale. In legatura cu acest aspect H.J. Grossman (1983), arata ca un Q.I. de la 66 la 74, stabilit ca limita acopera o probabilitate de 75t, iar un Q.I. de la 62 la 78 acopera o probabilitate de 95t.

Cel de-al doilea criteriu, utilizat de A.A.D.M. ¾ deficitul comportamentului adaptativ ¾ se refera la normele de maturizare, de invatare si la autonomia personala si responsabilitatea sociala stabilite pentru grupa sa de varsta si grupul sau social.

In S.U.A. termenul de comportament adaptativ inlocuieste termenii de competenta sociala, de maturitate sociala utilizati de E.A. Doll si pe cel de adaptabilitate sociala utilizat de T. Heler (1959).

Includerea in definirea deficientei mintale a deficitului comportamentului adaptativ prezinta importanta, intrucat relatia dintre Q.I. si gradul de competenta sociala nu este liniara (R.L. Becker, 1983). Corelatia dintre comportamentul adaptativ si Q.I. variaza in functie de natura masuratorilor comportamentului adaptativ si de tipul populatiei studiate. Totodata, aceasta corelatie pare a fi mai ridicata la deficientii mintali profunzi. La subiectii cu un deficit mintal usor, corelatia este mai putin neta, iar la unii subiecti cu un Q.I. in jur de 70 este posibil sa nu intalnim deficitul de comportament adaptativ.

In definitia data de A.A.D.M. (1973) se precizeaza ca o persoana poate fi considerata ca prezentand deficienta mintala numai daca prezinta simultan un functionament intelectual general inferior mediei si un deficit al comportamentului adaptativ.

K. Nihira (1985) subliniaza ca utilizarea acestui tip de evaluare semnifica implicit ca deficienta mintala nu trebuie considerata ca fiind o situatie permanenta intrucat un individ poate corespunde criteriilor deficientei mintale intr-un moment dat din viata sa, dar sa nu mai corespunda acestor criterii la un alt moment.

Este deci posibil ca individul sa piarda statutul sau de deficient mintal sau sa-si schimbe gradul deficientei din cauza modificarilor sale comportamentale sau in functie de modificarile cerintelor din mediu.

Pentru diagnosticul deficientei mintale evaluarea comportamentului adaptativ este deci indispensabila. In plus, aceasta evaluare are si unele implicatii practice, deoarece permite identificarea comportamentelor care trebuie sa fie achizitionate sau eliminate dupa caz.

Cel de-al treilea criteriu al definitiei A.A.D.M. din 1973, se refera la faptul ca deficientele functionalitatii intelectuale generale si ale comportamentului adaptativ trebuie sa fie prezente in cursul perioadei de dezvoltare, adica intre momentul conceptiei si 18 ani. Deficientele de dezvoltare se pot manifesta printr-o incetinire, oprire si lipsa achizitiilor in dezvoltare, dar si printr-o regresie (H.J. Grossman, 1983).

Rezultat al unei ample concertari intre specialistii americani, definitia deficientei mintale din 1973 constituie o contributie reala la realizarea unui oarecare consens international cu privire la deficienta mintala.

Definitia deficientei mintale din 1973, cu precizarile ulterioare din anul 1983 are doua calitati importante. Ea stabileste locul si valoarea deficitului comportamental adaptativ in definirea deficientei mintale si face mai supla utilizarea Q.I.

Cu toate aceste calitati si a faptului ca aceasta definitie este mult utilizata, se impun cateva scurte comentarii, intrucat datorita unei apropieri de descriptivism, ea ofera o descriere a manifestarilor esentiale ale deficientei mintale, dar lasa in afara etiologia acesteia. Absenta referirilor la etiologia deficientei mintale este dificil de acceptat mai ales ca, contrar celorlalte categorii nosologice, cunostintele despre etiologia deficientei mintale sunt numeroase si pentru un mare numar de forme de manifestare sunt foarte precise si determinante, traducandu-se in plan psihologic prin tablouri diferite.

Absenta referirilor cu privire la etiologie din definitia deficientei mintale o putem totusi considera ca fiind partial substituita prin prezentarea acesteia in diferite sectiuni a manualului A.A.D.M. (K. Grossman, 1983) care sunt consacrate deficientelor mintale de origine biologica si respectiv factorilor etiologici sociali si de mediu si prezentarii clasificarii medical etiologica.

Luarea in discutie a aspectelor etiologice prezinta importanta pentru explicarea diversitatii deficientei mintale.

Conceptul de deficienta mintala, arata C. Paunescu (1976), nu reprezinta o 'eticheta' generala, ci o notiune cu un continut definit pe baza unei viziuni stiintifice complete.

CONCLUZIE: Avand in vedere parerile mai multor autori puteam spune ca, deficienta mintala este o insuficienta globala si un functionament intelectual semnificativ inferior mediei, care se manifesta printr-o stagnare, incetinire sau o lipsa de achizitie in dezvoltare, determinate de factori etiologici, biologici si/sau de mediu.