EDUCATIA SI EVOLUTIA PERSONALITATII

EDUCATIA SI EVOLUTIA PERSONALITATII

Conceptul de personalitate este poate cel mai raspandit, mai atragator, mai persuasiv si mai difuz din intreg spectrul terminologic al psihologiei.

Originile termenului insesi par sa satisfaca si ele aceasta cerinta: de la "persona" (latina clasica) a evoluat si a devenit pentru limba romana - personalitate, pentru engleza - personality, pentru franceza - personnalite, pentru germana - personlichkeit.

De la aparenta (efect extern) la esenta (structuri, cristalizari, valoare, integralitate si integritate, dar si diversitate, polimorfie dinamica, stabila, inefabil), personalitatea inseamna organizare dinamica, amestec de mental, fizic si afectiv, structura cu determinari actionale si valorice, adaptare si creatie, stratificare ierarhica - supraeu, constient, subconstient (cine sunt, ce fac)- preconstient (amintiri) si inconstient (refulari, inaccesibili).

Structura clasica a personalitatii cuprinde:

n   caracter,

n   temperament,

n   aptitudini,

n   individualitate:

-caracter - maniera obisnuita si constanta de a reactiona, proprie fiecarui individ (H. Wallon);

-temperament - ansamblu de particularitati fiziologice sI morfologice care diferentiaza pe indivizi intre ei si actioneaza asupra caracterului lor (Maze si Rennes);

-individualitate - caracterul de unicitate si independenta bio-psihologica a fiecarei fiinte;

- personalitate - (H. Pieron)- unitatea integrativa a unui om, cu ansamblul caracteristicilor sale diferentiale, permanente - inteligenta, caracter, temperament, constitutie) si modalitatile proprii de comportament.

Integralismul functional al acestor relatii se regaseste in INVATAREA COMPLEXA de formare a Eului autonom, constient si liber fixat succesiv pe diverse niveluri de experienta - senzorial, activ, afectiv, intelectual, social, intuitiv.

Observatie - Asadar, constructia psihologica a personalitatii in evolutia sa va fi analizata luandu-se in considerare:

- experienta (act, fapt, esenta) = fenomenologic;

- structurile afective (atasamentul ) = structuralitate;

- statusul social = functionalist;

- sociabilitatea si comunicarea = antropologic

(esenta fiintei umane);

- eul = axiologicul;

- stilul = marca a individualitatii

2 Particularitati

I Efectul experientei timpurii: desi experienta timpurie poate avea efecte de durata asupra dezvoltarii de mai tarziu, studiile sugereaza ca exista puternice constrangeri asupra efectelor experientei timpurii

Tipurile de efecte sunt vizibile in cazul deprivarilor senzoriale ale mediului care au incarcatura negativa, mediul bogat, organizat (sau neorganizat) educational avand efecte pozitive asupra dezvoltarii.

Limitele efectelor sunt vizibile atat in "perioada senzitiva" precum si in starea de maturizare; dezvoltarea cognitiva este influentata de experienta trecuta (vezi memoria afectiva), etc.

II Marca afectivului o exprimam prin sintagma:

"dezvoltarea atasamentului" = este probata stiintific si empiric puternica legatura afectiva dintre copil sI primii ingrijitori.

Exista o evolutie a acestei stari de la nediferentiat (cu raspunsuri nediscriminate) la diferentiat (discriminare fara atasament) pana la stadiul atasamentului intens. Exista sI o baza a separatiei dureroase (periculoase), dupa 9-12 luni, dupa care urmeaza un declin al starii de emotionalitate

Variatiile atasamentului - dragostea pentru parinti sI a parintilor afecteaza in mod special emotivitatea sI teama care o poate insoti.

a) Mama- exista 3 tipuri de atasament: securizant, de evitare sI ambivalent; calitatea atasamentului copilului este dependenta de stilul relationarii mamei (vezi cercetari in domeniu - Macavei);

b) Tatal - devine adanc atasat, dar interactioneaza diferit;

c)Copilul- reactioneaza foarte diferit la influentele parinte-copil. Temperamentul copilului si ritmul dezvoltarii ii fac pe parinti sa simta succesul sI securitate sau anxietate si incompetenta;

d) Deprivare maternala - lipsa mamei poate fi esentiala pentru aceasta problema.

III Efectul culturii sI a statusului social:

- natura raporturilor parinte-copii variaza dupa tipul de cultura si status social:

- diferente socio-economice: familia cu status socio-economic mare apare mai orientata spre interactiuni verbale decat alte familii;

n   diferentele culturale: copii din familii cu status socio-economic scazut pastreaza un contact mai strans.

IV Antropologic sI psihologic.

Dezvoltarea sociabilitatii - spectrul relatiilor este semnificativ influentat de :

-atasament si sociabilitate - personalitatea timpurie si sociabilitatea sunt intr-o larga masura produsul interactiunii cu parintii;

-self conceptul - aparut, dupa unii autori, dupa primul an de viata;

-competenta si autonomie - evoluand in raport cu satisfactia produsa in explorarea lumii sociale;

-sex - baietii si fetele sunt tratati distinct de catre parinti, incurajand formarea diferentiata a autonomiei/dependentei de mai tarziu;

-egalitate si diferentiere - dupa al doilea an, jocul si egalitatea interactiunii devin surse de satisfactie, in acelasi timp creste competenta interactiva.

Problema:

De studiat tipologia diferita a atasamentului copiilor comunitatilor satesti, semiurbane si urbane, in familia nucleara-nonnucleara, in casele de copii, etc.

SOCIALIZAREA

Socializarea este procesul prin care copiii asimileaza valorile, atitudinile si obiceiurile din societatea lor. Dorinta de afectiune, de evitare a respingerii, tendinta de a imita pe altii si de a produce admiratie altora sunt mecanisme ale socializarii.

Sociabilitatea -cercetarile din ultimii ani au demonstrat ca "nevoia de relatie umana este o necesitate fundamentala la copii, care primeaza inca de la nastere, fata de celelalte necesitati vitale".

(M. Gontard, 1973)

Aspectele pe care le ofera mediul institutionalizat sunt cel putin doua:

a) unul spontan, creator, cel al relatiilor interpersonale care se leaga, fluctueaza sI se dezvolta;

b) altul dominat de reguli, conveniente sI interdictii.

Intre aceste doua aspecte, copilul are posibilitatea "sa se descopere si sa se masoare". La inceput, copilul mic nu face distinctie intre mediul natural si mediul social intrucat intregul sau univers este "patruns de uman".

Daca organizarea scolara este liberala, ea trebuie sa fie solida pentru ca altfel creeaza copiilor un sentiment de insecuritate. CopIii accepta mai usor ordinea si regulile scolii, decat ale casei, intrucat sunt mai putin legate de vointa personala si pentru ca relatiile de securitate le dau un caracter mai rational, mai obiectiv.

Pornind de la ideea ca "omul este o fiinta in devenire constanta", educatia are sarcina de "a produce fiinte creatoare in domeniul social". Aceasta presupune respectul pentru nevoile copiilor, al autonomiei, al modului de intrebuintare a timpului, al ideilor, creatiilor lor, al participarii la viata clasei.

Grupul si clasa scolara au valoare formativa pe plan social. De aici sarcina "personalizarii si dobandirii unei fizionomii proprii", egale cu personalitatea membrilor componenti.

-A fi educator inseamna:

a deveni catalizator al relatiilor intre copiii lipsiti de experienta in viata sociala, cu maturitate redusa;

a pune in circulatie idei, sentimente pentru a se pune in relatie cu altii, a lua cunostinta de sine, de originalitatea proprie.

- A practica o educatie personalizata inseamna a organiza astfel lucrurile incat sa para ca izvorasc din grup si nu ca o constructie arbitrara, exterioara.

Regulile de viata vor fi intelese ca o necesitate sI vor parea reinventate treptat de grup, pe masura ce se desfasoara viata lui.

Regulile de politete vor fi desprinse treptat, adevarata politete fiind "o forma de deschidere sensibila spre cei din jur".

- Sentimentul responsabilitatii este in fapt un alt element important corelat sociabilitatii, responsabil pentru propriul destin si al celorlalti.

Dezvoltarea rolurilor de sex este o parte componenta a integrarii culturale a copiilor.

Importante sunt aici:

a) bazele culturale ale acestui rol: fiecare cultura stabileste modele comportamentale si standarde psihologice pentru fiecare gen si impune aceasta din frageda copilarie;

b) afirmare si agresiune: in unele culturi acestea sunt mai puternice la baieti;

c) dependenta-independenta: dupa 5-6 ani, fetele sunt orientate spre dependenta iar baietii spre independenta, ca standard al rolului de baiat.

Self concept - conceptul imaginea de sine

- auto aprecierea (self appreciation)

Autoreglarea - se bazeaza pe auto-control si convingerea despre locul controlului.

Intelegerea altora - copiii presupun ca toti oamenii reactioneaza in acelasi mod la evenimente asemanatoare. Simtind empatia la variatele stari diferentiale, copiii disting greu intre persoana si rol social.

Influenta parintilor - parintii reprezinta sursa cea mai durabila de influentare a socializarii, parintii raman un factor puternic in dezvoltarea sociala a copiilor.

Doua sunt comportamente importante:

a) practicile de stimulare (intarire - pedepsire) a comportamentului copiilor, cu efecte asupra independentei, afirmarii, agresivitatii si dezvoltarii rolului de sex;

b) apartenenta la o clasa-cultura, de natura sa incurajeje fie conformitatea (clasele sociale), fie autonomia (middle class).

Influenta intelegerii altora - importante pentru socializare sunt :

-socializare prin grup/pereche;

-intarirea prin intelegere;

-modelarea prin intelegere - copiii invata prin imitatie.

Influenta mediului (lumii) mai larg - depasirea mediului familial face sa creasca sansele dezvoltarii.

In acest mediu intra:

-educatorii, intr-o maniera nestereotipa a comportamentului, incurajeaza dependenta, pasivitate la fete sI independenta, afirmare pentru baieti;

-mass-media cu mesaje foarte diverse.

Stilurile parentale -autoritarian;

- autoritativ

- permisiv;

- nonconformist.

Diferentele dintre copii sunt generate de aceste stiluri la varste mai mici cu diferentele intre baieti sI fete.

Analiza : de discutat in ce masura modelele prezentate la subcap. IV genereaza comportamente antisociale la copii , dar ele influenteaza mult mai putin relatiile parinti-copii.

-coeficientul de timp afectat altor activitati

-rolul parintilor in orientarea comportamentul copiilor

-rolul exemplului parintilor in formarea deprinderilor si abilitatilor

Achizitia rolurilor, pe masura dezvoltarii, capata note caracteristice, definite si de potentialitatile copiilor, a relatiilor mai bine organizate.

Dezvoltarea personala si sociala este marcata de intelegerea mai buna a altora, cu sublinierea presiunilor sociale si a influentelor situationale, a modelelor.

Valorile dominante sunt:

a) altruismul, empatia, conditionarea si cresterea intelegerii cognitive;

b) agresivitatea, care de multe ori coincide cu unele elemente ale maturizarii cognitive.

Selful este marcat prin:

a) autoapreciere, care, cu varsta, capata caracteristici bazate pe gandire sI afectivitate, desi fizic sunt mai putin atractive ceea ce afecteaza autoestimarea;

b) autoreglarea, cu o baza ce tinde sa fie una tipic de atribuire cauzala, control asociat cu o imagine pozitiva, confidenta sI persistenta in sarcini dificile; convingerea privind controlul este puternic influentata de performantele academice ale varstei;

c) intelegerea altora, datorita cresterii experientei si dezvoltarii cognitive, copiii se plaseaza ei insisi in alte pozitii de intelegere a reactiilor altor persoane la evenimente diferite; incep sa inteleaga distinctia intre persoana si rolul social al acesteia.

Influenta parentala - manifestata prin afectiune, atentie, resurse materiale si actiunea prin modele; propriile caractere ale copiilor influenteaza tratamentul parintilor.

Importante sunt urmatoarele elemente:

a) a invata sa achizitionezi - bucuria parintilor, orientarea lor, incurajarea determina achizitia structurilor motivationale;

b) implicarea maternala in educatie face sa fie mai putin stereotipa insusirea rolului de sex; prezenta tatalui este mai usor observata la scoala;

c) absenta tatalui - efectele ei sunt puternic discriminate de alti factori; baietii sunt mai puternic marcati de absenta tatalui; atat baietii cat si fetele sunt mai buni in familiile cu un singur parinte decat in familiile cu disfunctionalitati foarte mari (alcoolism, agresivitate, etc.).

Influenta semenilor (peers influence) - acesta devine un factor al socializarii prin:

a) popularitate - deprinderile interpersonale joaca un rol major in determinarea popularitatii - importante sunt la inceput caracteristicile externe

b) conformitate - grupul semenilor, care se caracterizeaza prin comportament antisocial, are o influenta puternica la inceput, creste pana la adolescenta sI apoi descreste;

c) grupul semenilor (pereche) - influenteaza prin calitatea contactelor cu prietenii;

d) influenta mediului mai departat - mesajele televiziunii influenteaza valorile, sI atitudinile, capata noi contururi.

Profesorii servesc drept modele, influenteaza comportamentele copiilor prin autonomie, obedienta, convingerile lor, si competenta.

EUL - o structura ierarhizata (J.E. MARCAULT sI Th. BROSSE, M. GAUTARD) a carei formare incepe prin contactul cu mediul, apoi, printr-o investigatie activa a acestuia, pana la stapanirea lui progresiva, evolutiva, fara salturi peste anumite niveluri logice.

Saltul peste un anumit nivel de formare a Eului face ca acel nivel sa fie compromis, Eul fiind privat de un control optim la acest nivel de experienta, urmat de un handicap functional la anumite niveluri (investigatiile psihoterapeutului sunt orientate tocmai spre acest demers evolutiv).

De la perceptie la motricitate sI apoi la actiune, Eul acopera fiecare nivel intr-o maniera specifica.

Educativ, concepem doua sarcini

Sarcina 1 - Sa nu se impiedice activitatea Eului la nivelul unde se gaseste fixat in mod normal sI temporar;

Exemplu: Daca se manifesta exigente crescute, excesive fata de tinuta si curatenie, copilul este impiedicat sa-si efectueze temeinic investigatiile sale senzoriale. El trebuie ajutat, incurajat, prin motivare si conduite favorizante sa atinga stadiul stapanirii mediului sau, sa-si consolideze puterea de caracter prin exercitiu de autonomie naturala

Sarcina 2 - Pentru a proteja integritatea viitoarei personalitati a copiilor, educatorul va actiona adecvat in toate domeniile de experienta corespunzatoare nivelurilor de constiinta care nu au fost inca atinse.

Exemple:

a) nivelul afectiv capata stabilitate abia spre adolescenta. Daca "Eul afectiv" a fost traumatizat in frageda copilarie, ii va fi foarte greu la adult sa-si stapaneasca afectivitatea;

b) la nivel mental, educatia intelectuala nu poate opera direct in plan reflexiv ca la adult; important este sa lasam sa functioneze eficient acolo unde copilul este cel mai bine pregatit sa o faca;

c) domeniul social, educatia sociala ne arata cat de greu este sa formam eficient conduita sociala specifica intrarii in viata activa, profesionala. Daca in copilarie primele experiente au fost negative; inhibitiile pot impiedica in societate, dovedim conformism sau revolta permanenta, reflex al sentimentului de neputinta in fata realitatilor sociale.

c) Am putea cita aici cazul "climatului de libertate" in determinarea unui "Eu autonom dar situational-mental, afectiv, social, conditionat de prezenta adultilor.

d) Libertatea se manifesta intre anumite limite de ordin biologic, psihic, social, cosmic" (M. Goutard, 1973) sI nu inseamna "a-l lasa pe copil sa faca ce vrea", ci inseamna:

- a solicita spontaneitatea si activitatea si nu pasivitatea sI repetitivitatea;

- a solicita experienta personala si mai putin memoria;

- a solicita creatia si mai putin imitatia;

- a permite responsabilitati prin intentii personale, fine, elaborate si nu inductive.

BIBLIOGRAFIE:

GOUTARD, Madeleine - "Du caractere a la personnalite" - in "Pedagogie de l'ecole maternelle. Principes et practique. Tom 2, Paris, Fernand Nathan, 1973 (B.C.U. III 72.241)

M. MINULESCU-"Chestionarele de personalitate"

P. Muresan-"Big Five".