Asa cum
spuneam mai devreme, nu doar individul poate suferi o trauma, ci si familia ca
sistem poate fi ranita din punct de vedre psihologic. Iata care ar fi reactiile
cele mai des intalnite ale unei familii traumatizate:
Alterarea
relatiilor dintre membrii familiei. Acest lucru presupune modificarea
semnificativa a calitatii relatiilor dintre membrii. De exemplu, se poate
trece de la relatii de ajutor si intelegere la respingere, conflicte,
izolare.
Alterarea
ierarhiilor sistemului familial. De exemplu, in urma decesului unui membru care ocupa o pozitie
ierarhica superioara, un alt membru sa fie nevoit sa ii ia locul, desi nu
are (inca) abilitatile necesare. Acest lucru se intalneste frecvent in
cazul deceselor tatilor din familiile traditionale, cand mama este cea
care ramane singurul parinte si devine capul familiei. In alte situatii,
fiul, de regula cel mare, este cel care preia conducerea familiei. Aceasta
pozitie este insa necunoscuta acestui membru al familiei si de aceea
agraveaza modificarile relatiilor intrafamiliale.
Patologizarea
granitelor familiale. In urma evenimentelor stresante sau traumatizante, granitele
familiale pot deveni fie prea rigide (subsisteme sau membrii separati, nu
isi mai vorbesc, nu se mai intalnesc), fie prea difuze (subsisteme sau
membrii suprapusi, fuzionali, de exemplu toti sufera de depresie sau toti
membrii sunt neputinciosi in fata unei mame dominatoare si agresive), ceea
ce perturba transmisia adaptativa de informatii intre subsisteme si
membrii familiei.
Patologizarea
aliantelor dintre membrii familiei. Se refera la relatiile intrafamiliale care
pot sa nu aiba un interes comun. Exista doua tipuri de patologie a
aliantelor: deturnarea conflictului, sau "gasirea tapului ispasitor" (de
exemplu, atunci cand familia reduce tensiunea prin acuzarea unui singur
membru al familiei, cum este cazul tatalui alcoolic), si coalitiile
cros-generationale neadaptative. De exemplu, mama se asociaza cu mama ei,
bunica, impotriva tatalui agresiv.
Blocarea
procesului evolutiv al familiei. Acest lucru se poate observa foarte des in cazul in care un membru
al familiei decedeaza; unele familii raman blocate in faza de evolutie in
care se afla, desi ar fi existat posibilitatea de a merge mai departe in
acest proces; de exemplu, copilul nu se mai casatoreste pentru a nu isi
parasi parintele vaduv. Situatii similare se pot intalni si in cazul
divorturilor si al bolilor grave ale parintilor.
Dezmembrarea
sistemului familial. Uneori impactul evenimentului traumatizant poate fi atat de puternic
incat determina pe unul sau mai multi membrii ai familiei sa se desprinda
din sistemul familial si sa se izoleze sau sa creeze un alt sistem
familial sau de substitut. Asa apar cazurile persoanelor fara adapost, a
copiilor care pleaca de acasa si se casatoresc doar pentru a scapa de
suferinta provocata de familial de origine, a celor care se adapostesc pe
langa biserici si manastiri pentru a-si gasi un sens etc.
Perturbarea
relatiilor familiei cu mediul exterior. In cele mai multe cazuri, evenimentele
stresante si traumatizante prin care trece familia provoaca inchiderea sau
izolarea sistemului familial de celelalte sisteme familiale (rude,
prieteni sau vecini), ceea ce le opreste accesul la posibile resurse de
vindecare sau sustinere. Asa se intampla in cazul violentei domestice
cand, de jena sau teama ca se va afla, membrii familiei nu vorbesc mai cu
nimeni, mint sau chiar intrerup relatiile cu cei din jur.
Toate aceste reactii traumatice familiale functioneaza
atat in calitate de efecte cat si de cauza, mentinand si agravand cercul vicios
al suferintei si patologizarii membrilor ei si al sistemului ca ansamblu.
Cred ca merita mentionat ca nu toate
persoanele sau familiile care trec prin astfel de situatii traumatizante, fie
ele grave sau multiple, raman blocate in patologia psihica. Dimpotriva,
majoritatea isi revin la o functionare normala, iar o mica parte chiar
beneficiaza in urma traumelor suferite. Este vorba despre persoanele sau
familiile reziliente, care mobilizeaza in mod eficient resursele
personale si sociale ca raspuns la risc sau amenintare, mobilizare ce duce la
rezultate mentale sau fizice pozitive, si/sau rezultate sociale pozitive. Studiul
unor astfel de familii sau persoane merita aprofundat si dezvoltat pentru a
afla care sunt motivele pentru care ele pot sa gestioneze un astfel de proces
de mobilizare a resurselor, in vreme ce altele se pierd si se destructureaza.
