Frecventa deficientei mintale

Frecventa deficientei mintale

Stabilirea mijloacelor necesare pentru asistenta medicala, pentru instruirea si educarea si pentru proiectarea unor masuri pentru integrarea socio-profesionala a deficientilor mintali impune necesitatea cunoasterii numarului acestora.

Cu toata importanta sa, stabilirea exacta a frecventei deficientei mintale este inca dificila de realizat, intrucat diagnosticarea, mai ales a unor forme usoare ale debilitatii mintale, nu se poate efectua decat de cadre specializate si care nu au posibilitatea examinarii tuturor cazurilor.

Pentru evitarea acestor dificultati in multe tari s-a recurs la examinarea unor esantioane reprezentative pentru populatia acestor tari. Estimarea frecventei obtinute pe astfel de esantioane prezinta un oarecare risc de eroare, intrucat cercetarile demonstreaza ca exista o variatie importanta de la o regiune la alta, dar si de la o perioada la alta.

Estimarile efectuate in urma unor studii indica pentru Statele Unite ale Americii, in anul 1963, o frecventa de 3t; pentru Franta de 5,5t (in anul 1974); pentru Suedia de 3,5t (in 1975); pentru Ungaria de 2,5-3,2t (in 1973); pentru Japonia de 2,07t (in 1974).

Un studiu efectuat de O.M.S., in diferite tari, arata ca in medie 17,9t din populatia infantila sunt copii handicapati, din care aproape 1/3, adica 6,3t prezinta deficiente intelectuale.

In tara noastra nu dispunem de datele unui recensamant efectuat pe intreaga populatie infantila din care sa rezulte procentul copiilor handicapati. Totusi, intr-o serie de studii realizate de C. Paunescu, Gh. Radu, C. Pufan se considera ca populatia copiilor care ar necesita scolarizarea intr-o scoala ajutatoare este de 4t, iar cea a intelectului de limita ar fi de 7-10t.

Variatia datelor statistice privind frecventa deficientei mintale se explica in primul rand prin faptul ca aceasta oscileaza in mod real in functie de conditiile economice, sanitare si culturale diferite de la o regiune la alta sau de la o tara la alta.

In anumite situatii procentul deficientei mintale poate creste si ca efect al evolutiei posibilitatilor de interventie medicala, care face ca multe cazuri sa fie salvate, dar care raman cu sechele ce impiedica dezvoltarea psihica normala. De asemenea, procentul deficientei mintale este mai ridicat in cadrul societatilor evoluate sub aspectul mecanizarii, autonomizarii si al gradului de culturalizare, intrucat aceste aspecte sporesc complexitatea integrarii sociale.

Frecventa deficientei mintale pare a fi mai ridicata si in conditiile obligativitatii invatamantului si a sporirii cerintelor acestuia.

O cauza a variatiei datelor statistice privind frecventa deficientei mintale o constituie si lipsa unor criterii generale, standardizate si unanim acceptate, in aprecierea deficientei mintale utilizandu-se

criterii diferite ca: rezultatele la testele de inteligenta, nivelul de adaptare sociala, rezultatele scolare, institutionalizarea in unitati educationale speciale.

Frecventa deficientei mintale este influentata si de pozitia si de solutiile adoptate in cazul copiilor cu intelect de limita sau a celor pseudodeficienti mintali, intrucat in functie de asigurarea sau neasigurarea unor conditii prielnice acestia pot trece sau nu in categoria deficientilor mintali.

Frecventa deficientei mintale variaza si in functie de varsta cronologica la care se efectueaza stabilirea acesteia. In acest sens, cercetarile evidentiaza, in general, ca frecventa cea mai scazuta (sub 1t) se intalneste la varstele mai mici de 5 ani, iar frecventa maxima (in jur de 8t) este atinsa intre 10-14 ani, dupa care, din nou se constata o scadere a procentajului.

Aceasta variatie a frecventei este determinata de faptul ca la varstele mici este dificil de pus in evidenta deficienta mintala, iar o data cu scolarizarea si inaintarea in procesul scolarizarii deficienta mintala incepe sa fie mai evidenta, pentru ca ulterior, cand o parte din copii se orienteaza spre scoli profesionale si spre activitati practice productive sa nu mai existe diferente intre unii deficienti mintali usori si cei cu intelect normal.

In ceea ce priveste variatia frecventei deficientei mintale in functie de gradul acesteia este unanim acceptat faptul ca frecventa este cu atat mai scazuta cu cat deficienta mintala este mai profunda.

In legatura cu frecventa deficientei mintale in raport cu gradul acesteia exista o oarecare variatie a datelor mentionate de diferiti autori, rezultand ca in general, din totalul deficientilor mintali cam 5t prezinta deficienta mintala severa; 20t deficienta mintala severa si moderata, iar 75t deficienta mintala usoara (E.O. Lewis).

In legatura cu variatia frecventei deficientei mentale in raport de sex, se considera existenta unei usoare predominari a indivizilor de sex masculin, mai ales in cazurile de deficienta mintala severa si profunda.

COCNLUZIE: Cercetarile demonstreaza ca, frecventa cea mai scazuta se intalneste la varste mai mici de 5 ani, iar cea maxima este atinsa intre 10-14 ani.