PSIHOLOGIA MICROGRUPULUI MILITAR

PSIHOLOGIA MICROGRUPULUI MILITAR

PROBLEME:

1. NOTIUNI GENERALE DESPRE GRUPURILE MICI

2.TRASATURILE SPECIFICE SI FUNCTIONALITATEA GRUPURILOR MILITARE.

3. PARAMETRII GRUPULUI MILITAR

4. EFICIENTA MICROGRUPULUI. MODALITATI DE MENTINERE A UNUI CLIMAT OPTIM DE MUNCA.

1. Notiuni generale despre grupurile mici

Starea normala a omului este cea colectiva sau grupala. Fiinta umana nu traieste, nu poate trai izolata de semenii sai. Omul comunica, coopereaza sau se confrunta, evolueaza impreuna cu alti oameni.

"Omul este un animal social", un "zoom politikon" (Aristotel) definit prin nevoia de altii, nevoia de siguranta si ocrotire. Omul nu concepe existenta sa in afara unui grup, in afara cadrului

de supravietuire conservare si adaptare. Omul se naste intr-un grup, se joaca in grupuri, invata in grupuri.

Termenul de grup a fost folosit pentru prima data in bel-arte desemnand mai multi indivizi sculptati sau pictati, formand un subiect. Mai tarziu a patruns in literatura: in secolul XVIII-lea desemna deja o reuniune de persoane. La origine termenul italian "groppo" insemna mod, legatura. In franceza (groupe) a patruns in secolul XVII-lea, prima aparitie intr-o opera a lui Moliere semnificand "Coeziune intre membrii" dar si "cerc" "adunare intre egali". In secolul al XIX-lea, francezul Gallois, matematician elaboreaza teoria grupurilor. In limba romana termenul a venit din limba franceza, dar la acea data noi aveam termeni prin care desemnam aceeasi realitate: ceata, gramada, stol, card, gloata, palc etc.

Grupul este un ansamblu de persoane orientate spre realizarea unei sarcini comune (impusa sau adoptata prin consens) , interactionand direct, potrivit unor norme comportamentale acceptate de toti membrii.

C.H. Cooley (1909) imparte grupurile in primare si secundare . Grupurile primare se bazeaza pe relatii intime, de tipul "face-to-face" (fata-n fata) cum ar fi, de exemplu, in cazul grupului de familie, de vecini, de joc. Grupurile secundare au la baza contacte mai impersonale, mai indirecte, distantate in spatiu si timp si mai putin frecvente (organizatiile politice, statul, natiunea). Asadar acestea din urma nu mai nu mai sunt grupuri mici, ci mari colectivitati. Chiar si sub acest aspect, clasificarea lui Cooby este operanta si la nivelul unor arii mai restranse. De pilda, putem spune, in virtutea criteriului enuntat mai sus, ca grupa de studenti si clasa de elevi sunt grupuri primare, in timp ce anul de studii, scoala sau facultatea sunt grupuri secundare (Pantelimon Golu 1974) Cooley descrie patru tipuri de grupuri primare "universale" care ar apartine tuturor timpurilor si stadiilor de dezvoltare ale omenirii: familia - primul grup primar ce-l cunoaste civilizatia umana; grupul de joc al copiilor, caracterizat prin spontaneitate si cooperare, promovarea ambitiei si a onoarei; grupul de vecini, exprimand viata afectiva a ruralilor si caracterizat prin generozitate, sentimente de dreptate; comunitatea de batrani, caracterizata prin intimitate si fuzionare afectiva. Viata sociala insa a evoluat, a devenit mult mai complexa decat atunci cand a studiat-o Cooley. In stransa legatura cu conceptele de grup primar si secundar se poate vorbi de o clasificare a grupurilor mici in formule (oficiale) si informale (neoficiale). Distinctia dintre grupurile formale si informale izvoraste din tendinta inerta societatii de a institutionaliza si formaliza viata de grup, de a-i imprima din exterior o anumita ordine si de a o face sa desfasoare pe anumite canale de legatura sau comunicare oficiala.

Aportul membrilor la activitatea de grup nu consta numai in cunostintele si capacitatile lor, ci si in trebuintele, atitudinile, interesele, cerintele, asteptarile si motivele care stau la baza conduitei lor. Acestea pot fi foarte variate: dorinta sincera de a contribui la sarcina de grup, tendinta de a se afirma si de a fi recunoscut, dorinta de a fi preferat de cei din jur etc.

Asadar, grupul are unele caracteristici sociale si psihologice care il diferentiaza de colectia sau adunarea de indivizi. De exemplu pe peronul unei gari se pot afla multe persoane, dintre care unele se pot cunoaste, altele nu, unele interactioneaza, altele nu. Este acesta un grup? Pentru a raspunde la aceasta intrebare trebuie sa cunoastem caracteristicile principale le unui grup mic.

Principalele caracteristici ale grupului mic.

- in grup membrii interactioneaza, se influenteaza unii pe altii prin interactiunea sociala. Din acest punct de vedere, adunarea de indivizi de pe personalul garii nu poate fi calificata drept grup. Desi persoanele se pot influenta unele pe altele - daca o persoana priveste in sus, pe bolta cerului, probabil alte persoane o vor urma - ele nu interactioneaza cu adevarat. Grupul adevarat inseamna doua sau mai multe persoane care se influenteaza una pe alta prin interactiune sociala. Interactiunea presupune interventii, conduite, opinii intre membrii grupului determinate de ceea ce fac sau zic ceilalti, de o interinfluenta si de o perceptie colectiva a situatiei, de un interes imediat. Influenta apare din informatia pe care membrii grupului o schimbare intre ei, mesajele care circula in cadrul grupului avand, pe langa dimensiunea informationala, o importanta dimensiune afectiva generata in principal de interesul pentru fiecare membru al grupului. De exemplu, in timpul unui exercitiu privind interventia in cazul unui conflict de strada unul dintre jandarmi nu-si executa in mod adecvat misiunea. In aceasta situatie intreaga activitate a subunitatii este compromisa , neatingand standardele dorite iar comandantul poate da ordin ca jandarmul respectiv sa fie "pedepsit" In schimb, seful direct va incerca sa identifice cauzele neindeplinirii misiunii, printr-un dialog cu cel in cauza, umanizand relatia si fiind interesat nu numai de problemele profesionale ci si de problemele personale, umane. In grup mic interesul pentru om este esential, interactiunile sunt incarcate afectiv obtinandu-se rezultate pozitive intr-un mod mult mai facil. "Nu trebuie sa se uite ca rolul sefului este de a indrepta cu parinteasca atitudine, nu de a brusca, de a pedepsi, de a umili. Armata are nevoie de suflet, de elan, de spirit de sacrificiu. Nu se poate cere sacrificiu sufletelor care au fost crescute la scoala umilintei" spunea generalul Ion Antonescu in 1938, cu ocazia numirii sale in functia de ministru al apararii nationale.

- grupul are un scop sau o ratiune de a fi. De exemplu, ne unim intr-o formatiune pentru ca dorim sa fim parte a acelui grup, ne asociem cu persoane cu care ne face placere sa fim impreuna, ne putem identifica cu valorile si idealurile acelui grup. Individul integrat intr-un grup isi rezolva mai usor problemele cu care se confrunta. Nu exista grupuri fara scopuri, orice comportament este determinat de un interes. De exemplu, scopul unei subunitati operative este acela de restabilire a ordinii publice.

- membrii grupului impartasesc perceptiile modului in care se comporta. Din aceste perceptii impartasite rezulta normele de grup, reguli de conduita. Normele pot influenta puternic conduita individuala. Cine nu respecta normele va fi indepartat, sub o forma sau alta, din grup. Normele iau nastere in interiorul grupului si, din acest punct de vedere sunt mai importante decat normele oficiale sau neoficiale impuse din afara (legi, hotarari, ordine etc.). Astfel, normele sunt legate de asteptarile privind conduita acceptata, ele hotarasc si reglementeaza viata prezenta si viitoare a grupului.

- fiecare membru al grupului are o functie particulara si un rol de jucat pentru realizarea scopului de grup. Uneori acest rol este definit formal, dar el poate fi si informal. De pilda, in situatia cand nici unul dintre membrii grupului n-a fost ales lider, una sau doua persoane ajung de obicei sa preia comanda ori sa ghideze grupul. Pozitia membrilor ("populari" si "proscrisi") in grup este determinata de structura neformala, de ordin afectiv, membrii grupului avand legaturi emotionale unii cu altii. Aceste legaturi sunt influentate de cat de bine se simt impreuna diferitii membri ai grupului si de cat de mult se simpatizeaza unii pe altii. Analiza grupului la un moment dat scoate in evidenta relatiile informale existente prin masurarea legaturilor afective intre membrii. Cunoasterea liderilor informali existente prin masurarea legaturilor afective intre membrii. Cunoasterea liderilor informali, a persoanelor care nu sunt dorite in grup, a membrilor izolati dar si a bisericutelor din cadrul grupului orienteaza crearea sentimentelor de cooperare si competitie, generand coeziunea afectiva a grupului. Determinata de antipatie si simpatie, coeziunea este esentiala pentru rezolvarea sarcinilor grupului. Relatiile socio-afective negative (antipatiile) pot constitui obstacole insemnate in grup, chiar daca acesta dispune de resurse reale, poate ramane ineficace din cauza configuratiei sale afective. Pentru a realiza scopuri de grup, membri grupului au nevoie unul de altul, sunt interdependenti.

- existenta unui inconstient colectiv. Inconstientul colectiv este rezultatul atmosferei de grup al climatului psihosocial si al experientelor de grup. Pornind de la premisa ca exista o baza biologica pentru toate comportamentele, sociologii sugereaza ca omul timpuriu a dobandit o buna sansa de a supravietui atunci cand s-a unit cu semenii sai in grup. Vorbind in termeni de selectie naturala, evolutia i-a favorizat pe aceia care au preferat grupul si nu pe aceia care au preferat sa traiasca in izolare (Nilson, 1975). Aceasta preferinta o mostenim de la predecesorii nostri. Dar grupul satisface mai mult decat nevoile biologie, el satisface de asemenea nevoile psihologice si sociale: sentimentul de bunastare si autoapreciere, nevoia de suport, de contact, de informatii, nevoia de protectie contra sigurantei.

Functiile grupului mic

Functiile pe care le indeplineste grupul pentru membrii sai rezulta din exigentele si nevoile individuale si colective pe care le satisface.

D.Kreche si R.S. Crutchfield, luand drept criteriu satisfacerea membrilor grupului, se opresc asupra urmatoarelor functii:

a) Functie de satisfacere diferentiata a nevoilor. Diversitatea dorintelor si nevoilor tuturor membrilor grupului determina selectia lor neputandu-le satisface in mod egal pe toate. In general se poate presupune ca, intrucat fiecare individ vine in grup cu diverse mobiluri, odata cu cresterea dimensiunilor grupului, creste si cantitatea pretentiilor, cerintelor si asteptarilor individuale. Astfel, grupul poate solicita renuntari din partea membrilor vizavi de unele dorinte;

b) Functie de incorporare sociala si de dominare. Indivizii se constituie in grupuri pentru a rezolva doua nevoi conflictuale: nevoia de a se diferentia de altii (afirmarea capacitatilor unui membru ii sustine nevoia de a-si exercita influenta si puterea de a conduce) si nevoia de a se identifica cu grupul (individul simte nevoia de a fi acceptat, de a fi admis intre ceilalti).

c) Functie de creare de noi nevoi. In functie de cerintele si aspiratiile grupurilor, cand o nevoie este satisfacuta, atunci o alta nevoie este activata. Noile nevoi sunt acelea care contribuie cel mai mult la permanentizarea coeziunii si a moralului.

Satisfacerea materiala si spirituala dar si relatiile de grup si viata grupului sunt la fel de importante in rezolvarea sarcinilor existente in grup. Pornind de la functiile psihologice ale grupului, Ancein Schutzenberger releva urmatoarele functii ale grupului:

a) Functie de integrare raspunde nevoi de a apartine unei comunitati profesionale, familiale, de prieteni, dorintei de afirmare, de recunoastere, de status. In afara grupului individul este mai fragil, mai expus accidentelor, bolilor psihosomatice, celibatului, respingerilor, escapadelor.

b) Functii de reglementare a relatiilor interindividuale raspunde nevoii de socializare, de coeziune interna. Coeziunea orienteaza membrii grupului ..asupra vietii, asupra nevoilor si scopurilor.

c) Functii de reglementare a relatiilor intraindividuale exprima posibilitatea fiecarui individ de a-si gasi in grup si prin grup mijlocul si prilejul de realizare personala, de valorizare a capacitatilor si aspiratiilor sale, (individul isi recapata confortul psihic, dezvoltandu-si imaginea de sine prin comparatie cu altii.

d) Functia de securitate traduce nevoia membrilor de a fi aparati, de a gasi un cadru socio-afectiv intim, familiar, apropiat capabil sa ofere confort psihic si autoafirmare.

Procesele grupului mic

Din relatiile si interactiunile membrilor rezulta procedeele de grup care se exprima prin dinamica actualizarii structurii si a functiilor. Dinamica grupului - termen lansat de Kurt Lewin in anul 1935 - desemneaza ansamblul fenomenelor psihosociale produse in grup, comportamentele colective si evolutia lor, schimbarile psihosociale produse in grup, comportamentele colective si evolutia lor, schimbarile personale prin intermediul grupului, precum si utilizarea acestor cunostinte pentru a actiona asupra membrilor in vederea ameliorarii situatiei comune. Astfel, organizarea si functionarea grupului determinate de sarcina se traduce printr-un proces specific de grup: moralul, spiritul de corp, atmosfera sau climatul dintr-o echipa de munca sau sportiva , conflictul sau cooperarea membrilor. Pentru majoritatea grupurilor umane, Adrian Neculau identifica patru tipuri de procese specifice:

a) procesul de realizare a sarcinii - este determinat de natura sarcinii (in grupul militar care este puternic formalizat sarcina este prestabilita), de relatiile afective dintre membrii, motivatia acestora si distributia rolurilor in grup. Munca in echipa implica alegerea unei solutii din mai multe propuse, cu care majoritatea este de acord. (durata si ritmicitate bine stabilite).

b) procesul de comunicare - este fundamental, facilitand realizarea sarcinii si coeziunii grupului. De asemenea, comunicarea protejeaza viata in comun, uniformizeaza opiniile, rezolva problemele comune, actioneaza ca un factor de unitate socio-culturala pentru toate grupurile umane. Prin comunicare, grupul devine cadru de referinta pentru individ. Reteaua de comunicatii a grupului faciliteaza indeplinirea sarcinilor comune oferind membrilor posibilitati de realizare a scopului. Tipul de retea genereaza specificul climatului de grup, al relatiilor si al tipului de autoritate. De aceea, grupul militar trebuie sa aiba o retea de comunicare flexibila, orice blocare sau numai "filtrarea" comunicatiilor dintre membrii putand duce la dezordine in grup, la diminuarea eficientei grupului.

c) procesul afectiv-operativ - presupune corelarea criteriului preferential, afectiv cu cel axiologic (valoric) in stabilirea relatiei cu altul. Continutul axiologic apare ca un act de alegere dintre mai multe valori (indivizi) bazat pe cunoasterea acestora si influentat rezonanta afectiva care se manifesta prin intermediul lor. Alegerea valorilor este un act educativ care presupune perfectionare prin cunoastere, prin experienta sociala, prin achizitionarea si practicarea unor norme morale. Simplu contact intre membrii pune in joc, concomitent, criteriul afectiv si criteriul axiologic, oferind o sinteza unica, personala, caracteristica fiecarui individ.

d) procesul de influenta - semnifica distribuirea autoritatii in grup, facilitarea angajarii intr-o sarcina sau atitudine, obtinerea "controlului" asupra unui individ sau grup. Procesul de influenta utilizeaza cuvantul, discursul se exercita prin "verbalizarea" raporturilor sociale. Influenta asupra cuiva presupune prestigiu, merit recunoscut, succes pe plan profesional, moral, stiintific. A influenta inseamna a schimba - idei, norme, comportamente -, a dori sa transforme. In acelasi timp influenta presupune acceptarea transformarii, intelegerea nevoii de schimbare din partea partenerilor. Acceptam influenta unor persoane pe care le admiram (pentru cunostintele, capacitatea, realizarile lor) sau respingem influentele daunatoare ce ne pot stapanii sau frana evolutia. Acceptarea sau rezistenta la influenta constituie proba de maturizare a personalitatii. Influenta nu este constanta in orice imprejurare ci se distribuie in functie de sarcina grupului, de realizarile si comportamentele recente ale membrilor, de atitudinea fata de evenimentele cu care grupul este confruntat.

Caracteristicile, functiile si procesului grupului mic se releva o imagine asupra modului de constituire, evolutie si declin al unui asemenea grup. Mecanismele psihosociale ale grupului au la baza afectivitatea, simtirea, trairea, emotia si .. Pentru membrul grupului derularea acestor mecanisme este ceva firesc, el nu-si pun intrebari privitoare la aceste probleme, traind in situatie si obisnuindu-se sa faca lucrurile pe care grupul le cere.

Grupul militar are cateva caracteristici specifice care il individualizeaza in cadrul microgrupului.

2. Trasaturile specifice si functionalitatea grupurilor militare.

In functie de natura relatiilor, grupurile mici pot fi formale si informale.

grupuri formale sunt grupuri caracterizate prin organizarea si functionarea unei structuri bazate pe raporturi interumane functionale, oficiale, statuate prin regulamente si dispozitiuni: clasa de elevi, subunitatea militara, echipa de munca.

grupuri informale sunt grupuri bazate pe raporturi interumane neoficiale, care se formeaza spontan si sunt dependente in cea mai mare parte de factorii psihologici (relatii socio-afective: de atractie - respingere, simpatie, prietenie). Organizarea si controlul unui asemenea grup exista, dar nu in mod oficial , raporturile dintre membrii fiind nescrise, stabilite de cei care compun grupul.

Grupul militar este (puternic formalizat) un colectiv de oameni - care indeplineste anumite atributii si actioneaza in mod organizat, utilizand mijloacele care ii sunt puse la dispozitie.

Caracteristicile specifice grupului militar

a) grupul militar este strict formalizat in cadrul lui predominand relatia formal. Orice grup militar este parte componenta a unei unitati militare care se infiinteaza si functioneaza in conformitate cu prevederile unor acte normative (Legea privind organizarea si functionarea J.R.., hotarari d guvern, ordine ale ministrului de interne). Toata activitatea militara este strict reglementata. Din acest punct de vedere, in grupul militar predomina relatiile formalizate in raport cu cele personale, indeplinind urmatoarele functii:

- asezarea indivizilor in functii si posturi dupa nivelul de specializare;

- instituirea relatiilor ierarhice, de autoritate in functie de situatia individului in structura ierarhica;

- statuarea relatiilor interumane intr-un cadru legal, reglementat pana la cele mai mici amanunte.

Spre deosebire de relatiile formale, relatiile informale se dezvolta datorita nevoilor individuale, sunt mult mai dinamice si se pot manifesta ca raporturi de prietenie, colaborare, simpatie, favoritism, persecutie.

b) grupurile militare prezinta o structura ierarhica . Structura ierarhica in grup implica existenta ierarhiei functiilor si a gradelor, precum si subordonarea pe vertical. In fruntea grupurilor se afla comandantul, functie care presupune obligatia si dreptul d a reglementa prin ordin comportamentul subordonatilor. Comandantul este investit cu putere si raspundere pentru a exercita prerogativele comenzii si a conduce intreaga activitate. Intre sefi si subordonatii sai se stabilesc relatii de autoritate care conditioneaza buna desfasurare a activitatii grupului. Exercitarea lor este obligatorie. Relatiile de autoritate se manifesta ca raporturi ierarhice. Dincolo de ele se stabilesc relatii de prietenie, stima reciproca, pretuire reciproca intre sefi si subordonati. (Anghel Andreescu, Stefan Pruna, 1999).

Practica demonstreaza ca un om asculta de seful sau daca este legat sufleteste de el. De aceea, comandantul trebuie determine tipul relatiilor intragrupale prin observarea unor aspecte de

genul: continutul si tonul discutiilor, reactia militarilor fata de problemele colegilor lor, tendinta de a rezolva impreuna anumite sarcini, atitudinea militarilor fata de cei care incearca sa se sustraga de la indeplinirea sarcinilor, petrecerea impreuna a timpului liber. Pentru realizarea acestor actiuni, comandantul trebuie sa aiba dorinta de a castiga respectul si increderea celorlalti, disponibilitati pentru cooperare si dialog, abilitati de rezolvare a conflictelor, problemelor subordonatilor, un dezvoltat simt al umorului.

c) grupul militar este un mediu social cu un sistem propriu de stratificare. Sistemul de stratificare din grupul militar are un caracter obiectivizat, el existand ca ansamblu de drepturi si indatoriri independent de ceea ce isi imagineaza indivizii. In functie de specificul fiecarui grup militar rolurile si relatiile institutionalizate sunt prescrise in acte normative.

Membrii grupului militar au si indeplinesc roluri diferite, de aceea spunem ca in raport cu gradul militar si functiile fiecaruia grupul militar este un mediu social cu stratificare propice.

d) grupul militar este constituit in vederea pregatirii personalului pentru indeplinirea misiunilor incredintate.

In orice microgrup militar activitatea este organizata si se desfasoara pentru atingerea scopului specific in societate.

In calitate de grup uman, o subunitate militara are un scop precizat: de a apara ordinea si linistea publica, de a prevenii orice actiuni deviante si de a identifica si trage la raspundere pe acei vinovati de incalcarea legii. Acesta este scopul comun fiecarui microgrup, reprezentand nota sa definitorie, intrucat isi pune amprenta asupra gradului de constientizare a militarului fata de sarcinile ce-i revin.

In conditiile concrete de existenta, fiecare grup militar are o activitate complexa, compusa din actiuni concrete, limitate. Din punct de vedere psihosocial, comandantul trebuie tina cont de aceasta situatie pentru a reface unitatea intre scopul major (care ii revine din lege) si scopurile curente, limitate, prin a caror rezolvare se indeplinesc sarcinile.

3. Parametrii grupului militar

Cunoasterea structurii si functionalitatii grupurilor militare ofera comandantilor/sefilor posibilitatea de a intervenii organizat si oportun pentru adaptarea militarilor la exigentele si solicitarile vietii militare. Pentru instruirea in unitate / subunitate a unui climat optim de munca este necesar sa se cunoasca de catre comandant unele aspecte legate de parametrii grupului pe care il conduce: marimea, compozitia, sarcina grupului, procesele de interactiune, structura grupului, constiinta colectiva, gradul de coeziune, eficienta grupurilor.

Marimea grupurilor indica numarul de membrii ce compun un grup. Cu cat acesta este mai mare cu atat creste volumul resurselor si contributiilor individuale, dar si numarul de motivatii si tocmai datorita acestui fapt, se diminueaza capacitatea grupului de a distribui membrilor satisfactii echivalente. Aceasta, indeosebi in cazurile cand grupul este centrat pe o anumita sarcina si cand timpul afectat rezolvarii este limitat.

Marimea grupului afecteaza, de asemenea, reteaua relatiilor intre membrii grupului: pe masura ce dimensiunile grupului cresc, creste si cantitatea relatiilor posibile insa stabileste durabilitatea interactiunilor pe plan personal: creste sansa de a intalni divergente de opinii si de atitudini, amestec de calitati si defecte, de conformism si nonconformism.

Compozitia grupului se refera la caracteristici cum sunt: varsta, statutul social, gradul de instructie, atitudini. Daca aceste caracteristici ale membrilor grupului sunt asemanatoare, grupul este omogen.

Sarcina se refera la activitatea grupului si ambianta sa. Aceasta este factorul care genereaza relatiile, dependente reciproce, schimburi de informatii intre membrii.

Procesele de interactiune iau forma comunicarii, a relatiilor ierarhice, a celor preferentiale. Aceasta imprima moduri si tipuri de interactiune intre membrii grupului si in raport mediul. In functie de sarcina se nasc interactiuni, relatii, se contureaza un lider. Procesele de comunicare tind sa unifice grupurile. Ansamblul fenomenelor psihosociale care se produc in grupuri (subunitate, unitate) si legitatile care le guverneaza formeaza dinamica de grup. Aceasta cuprinde procesul de sugestii, incitatie si contagiune afectiva.

Structura grupului consta in reteaua de raporturi intre membrii, in diferentierea acestora in functie de statut si rol, in pozitia membrilor asa cum este perceputa de componentii grupului.

Constiinta colectiva este formata din ansamblul de norme, valori, tipare de comportare, obiceiuri care opereaza in cadrul grupului militar (un rol predominant in formarea si dezvoltarea acesteia il are procesul de instructie si educatie a militarilor).

Eficienta grupurilor consta in performanta grupului, gradul de satisfactie a membrilor, schimburile reciproce de cunostinte, opinii.

1. Eficienta microgrupului. Modalitati de mentinere a unui climat optim

de munca.

Am subliniat ca microgrupul militar are anumite trasaturi specifice in comparatie cu microgrupul civil. In cadrul microgrupurilor militare se manifesta si relatii informale, afective pe baza carora se poate constitui sistemul de relatii oficiale, viabile, practice.

Climatul psihosocial se refera la "atmosfera morala" a grupului militar si este o rezultata globala a relatiilor psihosociale, precum si a satisfactiei traite de membrii grupului militar.

Climatul psihosocial al grupului militar, numit si climat de munca, se constituie la nivelul subunitatilor Ministerului Administratiei si Internelor ca o rezultanta a interactiunilor cu caracter preferential, a atitudinilor membrilor fata de munca depusa si fasa de profesie, a profilului motivational, a coeziunii, a performantelor obtinute.

Climatul psihosocial poate fi influentat de urmatoarele aspecte:

caracteristicile structurii si functionarii grupului;

compozitia grupului;

caracterul interactiunilor in grup;

nivelul si calitatea comunicarii intergrupale;

personalitatea si comportamentul militarilor ce alcatuiesc grupul;

relatiile dintre membrii grupului si liderii acestora;

modul de perceptie sociala a sistemului interrelational in grup.

Climatul psihosocial este atitudinea colectiva a grupului fata de mediul militar, atitudine determinat de interactiunea tuturor factorilor obiectivi si subiectivi (tehnico-materiala, sociali si psihologici) care actioneaza in acest mediu dar si pe fundalul social mai larg.

Pentru a influenta natura climatului psihosocial comandantul / seful trebuie sa cunoasca relatiile interpersonale formale si informale in cadrul grupului militar pe care il conduce pentru ca aceste relatii contureaza climatul de munca existent. In continuare vom aborda aceste aspecte precum si modalitatile prin care comandantul/seful poate ajunge la cunoasterea acestor.

Relatiile interpersonale desemneaza acele tipuri de relatii interumane directe, constiente care constituie cadrul primordial de manifestare a interactiunii dintre minimum doua persoane si a caror consecinta o reprezinta influentarea reciproca sub aspect cognitiv, perceptiv si afectiv a persoanelor aflate in interactiune.

Organizarea interna si modul de functionare, determina la nivelul oricarui tip de grup doua tipuri de relatii interpersonale: formale si informale.

Relatiile formale reprezinta totalitatea raporturilor interumane functionale, oficiale statuate prin regulamente si dispozitiuni, care decurg din structura formala sau prescrisa a unui grup este o structura functionala si de autoritate adica un organism oficial juridic etc. Ea vizeaza persoanele care sunt incluse in grupa respectiv functia fiecarui membru data de fisa postului (drepturile si obligatiile reglementate), pozitia in ierarhia grupului subordonat, sef intermediar, comandant.     Aferent acestei structuri putem vorbi de relatiile formale Functiile pe care le indeplinesc relatiile formale au mare importanta in atingerea performantelor astfel:

functia de legitimare a puterii si obligatiilor ce revin fiecarui membru al grupului (delimitand locul si rolul fiecarei persoane, grupul trebuie sa-i ofere si mijloace oficiale pentru desfasurarea actiunilor, inlaturand arbitrariul, dezordinea, abuzurile).

functia de integrare sociala a membrilor in conformitate cu anumite norme si reguli scrise relatiile formale sunt: relatiile pe care grupul le cere de la membrii sai, o anumita conduita, vestimentatie, anumite performante, loialitate, corectitudine, "spiritul de cooperare".

Neadmitand exceptii de la regula structura formala a grupului militar tinde sa reduca la minim factorul uman. Relatiile formale se desfasoara intr-un cadru legal, reglementat pana la cel mai mic amanunt, ignorand diferentele individuale intre motivatiile membrilor grupului si manifestand rigiditate. Datorita acestui fapt apar sentimente de nesiguranta, neindemanare, neincredere, suspiciune intre membrii grupului. Pe de alta parte, fiecare membru al grupului vine cu o anumita filozofie de viata, cu anumite prejudecati, cu anumite interese si trebuinte care trebuie armonizate cu ale celorlalti. Individul intra in relatii cu ceilalti membrii ai grupului, cauta "aliati", stabileste eventuali "inamici", "dusmani", persoane de care ar trebui sa se fereasca, persoane care nu l-ar ajuta etc. Asemenea relatii sunt relatiile informale.

Relatiile informale reprezinta totalitatea raporturilor interumane neoficiale, care se formeaza spontan si sunt dependente in cea mai mare parte de factori psihologici (relatii socio-afective: de atractie - respingere, simpatie, prietenie). Relatiile informale se nasc in mod natural (in granitele grupurilor formale) si sunt mai puternice decat cele formale datorita urmatoarelor aspecte;

relatiile informale faciliteaza schimburile de informatii determinand relatiile formale sa devina mai libere si mai simple.

relatiile informale pot servi la protectia sau apararea fata de excesele de exigenta ale organizarii formale;

relatiile informale intaresc motivarea membrilor grupului prin contactul direct.

Relatiile informale datorita unor cauze ce tin de om, de grupul respectiv de munca si de mediul extern.

Dintre cauzele apartinand factorului extern amintim:

nevoia de afiliere la grup - omul nu poate trai in afara grupului, a relatiilor ce ceilalti: castigam mult pe linia identitatii si aprecierii de sine datorita calitatii noastre de membrii ai grupului.

nevoia de afectiune, tradusa prin dorinta fiecarui individ de a fi inteles, acceptat, stimat, iubit, preferat de colegi si superiori. Nesatisfacuta, aceasta dorinta se poate transforma in atitudini negative (antipatie, indiferenta, ipocrizie, ura, egoism);

nevoia de prestigiu, tradusa prin dorinta indivizilor de a li se recunoaste si aprecia demnitatea, valoarea profesionala si morala, conduita. Afilierea la un grup determina identificarea cu valorile si idealurile acelui grup, de aici derivand aprecierea si prestigiul. Deficientele in satisfacerea acestei nevoi duc la descurajare, inhibarea sociabilitatii, a tendintei de a evolua;

nevoia de stabilitate, determinata de dorinta individului de a obtine siguranta pe termen lung. Grupul face ca oamenii sa suporte mai usor anxietatea si stresul. Nesatisfacerea acestei nevoi determina instabilitate emotionala, neliniste, anxietate, cautarea unor alte grupuri care sa-i ofere siguranta, izolarea sociala, absenta contactului social.

nevoia de a sti, manifestata prin trebuinta de a primi vesti, stiri, informatii noi. Nesatisfacuta aceasta trebuinta creeaza zvonuri, barfa etc.

In afara acestor cauze specific umane, exista si cauze care tin direct de grupul de munca in ansamblul sau:

dimensiunea - asa cum am relatat anterior, reprezinta numarul de persoane angajate intr-un impact direct. Cu cat numarul angajatilor este mai mare, cu atat tendinta de a adera la grupurile informale creste. Apar asa - numitele bisericute in interiorul colectivelor de munca adica subgrupuri ale caror membrii se ajuta reciproc, sunt compatibili psihologic, le face placere sa se afle in relatii unii cu altii, altele decat grupurile profesionale, indiferent de pozitia lor formala in organizatie;

tipul de structura formala. Cresterea gradului de formalizat a structurii, relatiile sef-subordonat impersonale, regulile stricte si rigide creeaza atitudinea de refuz, nemultumire si apatie si in consecinta, orientarea spre grupuri informale,;

stilul de conducere. Stilul de conducere autoritar, birocratic lanseaza nevoia de prestigiu, afectiune, siguranta si ca atare, pentru satisfacerea acestor nevoi indruma angajatii catre grupuri informale.

In microgrupul militar relatiile formale -informale nu trebuie sa fie in competitie. Desi individul constientizeaza impunerea regulilor stricte, a regulamentelor, instructiunilor la care de buna voie a aderat si fara de care nu se obtine eficienta, el le considera inuman si le uraste ori de cate ori ii ingradesc nevoile sale afective si libertatea. Ca urmare individul se razvrateste ori de cate ori are ocazia, intrand in conflict cu grupul ! Formalul nu poate exista fara informal pentru ca individul inainte de a fi muncitor, functionar, politist, jandarm, este om, cu calitati dar mai ales cu defecte si nimic din ceea ce ii este omenesc nu ii este strain.

Relatiile interpersonale - formale si informale contureaza un anumit climat de munca. In cadrul acestuia influenteaza si stilul de conducere al subunitatii. Comandantul sau conducatorul formal, oficial trebuie sa aiba dorinta de a castiga respectul si increderea celorlalti disponibilitati pentru cooperare si dialog, abilitati de rezolvare a conflictelor, problemelor militarilor, un dezvoltat simt al umorului. Cand persoana desemnata ca lider oficial nu acopera cerintele functiei, atunci functioneaza de regula si un lider informal care il secondeaza pe cel oficial sau este un " contra-model" al acestuia, in sensul ca intruchipeaza calitatile ce lipsesc celui dintai. Liderul informal sau socio-afectiv intruneste popularitatea in randul membrilor colectivului de munca. Popularitatea si functia de conducere nu pot fi total disjuncte; ele se pot asocia in chip fericit la aceeasi persoana. Liderul este polul in jurul caruia se grupeaza membrii grupului.

Climatul psihosocial al grupului militar este dependent si de personalitatea liderului, in primul rand de flexibilitatea sa adaptativa. Mentionam astfel unele insusiri de personalitate, cum ar fi: dinamismul, energia, tendinta spre activitate, spiritul de initiativa, extraversiune. Dintre aptitudinile specifice retinem fluenta verbala si senzitivitatea la relatiile interpersoanle din grup, rapiditatea perceptiva, siguranta rationamentului, cota de inteligenta care nu poate fi inferioara unui prag situat deasupra mediei. Respectul si consideratia comandantului / sefului fata de subordonati se concretizeaza in tonul amical si foarte putin distant, in preocuparea de a asculta pe fiecare. Se ingrijeste sa fie acceptat de membrii colectivului, nu blameaza subordonatii, nu cauta "tapi ispasitori", este atent la eventuale conflicte si incearca sa le rezolve. Subiectivitate in aprecieri, favoritismul, aprecierea subordonatilor servili, ingamfare sau trasaturi ale unor comandanti care nu-si au locul in structurile Jandarmeriei Romane.

Colectivele de munca specifice Jandarmeriei Romane, care sunt puternic formalizate, ar trebui sa dea nastere unor relatii informale mai puternice. Profesiunea de jandarm este una de risc crescut si stresanta, fapt ce determina jandarmul sa doreasca, mai mult decat in alte profesiuni sa fie recunoscut, inteles, stimat de colegii si sefii sai. Este o dorinta naturala, venita ca o contrapondere la munca stresanta pe care o exercita. Din acest punct de vedere, relatiile informale capata o pondere insemnata. Astfel, climatul de munca poate fi "detectat" prin masurarea relatiilor informale din colectivele de munca. Acestea pot fi masurate cu ajutorul testului sociometric, un instrument util in mana comandantilor pentru a urmarii starea de spirit din cadrul grupului. Metoda testului sociometric masoara relatiile spontane, afective, bazate pe simpatie, antipatie, indiferenta dintr-un colectiv, va fi abordata in cap. despre "Cunoasterea psihologica a subordonatilor". Cu atat mai mult cu cat sefii/ comandantii pe langa cunoasterea subordonatilor este bine sa cunoasca si modul in care se structureaza relatiile interpersonale din grup, impactul acestora asupra colectivelor, corectia posibila pentru a promova anumite relatiile interpersonale si a limita influenta altora considerate ca disfunctionale. Avand in atentie aceste aspecte, comandantul/seful va facilita satisfacerea obiectivelor generale ale colectivului pe care il conduce: rezolvarea sarcinilor, formarea unui climat pozitiv de munca si cresterea unui prestigiu, a unei imagini favorabile.