Homeofilie, heterofilie, empatie si persuasiune

Homeofilie, heterofilie, empatie si persuasiune

Intre partenerii unei comunicari pot fi identificate anumite grade sau ranguri de interactiune, acestea fiind determinate de anumite consensuri ce se aloca simultan atat de emitent, de sursa, cat si de receptor partenerului, pe linia unor atribute ca: incredere, evaluare si apreciere, continut cognitiv, statut si rol social, atitudine, educatie.

Asemenea ranguri se prezinta intr-un evantai extrem de diferit, ele putand fi egale sau inegale, mai stranse sau mai putin stranse. Cand rangul de asociere intre partenerii comunicarii se prezinta ca o relatie biunivoca, ei situandu-se in acelasi plan al comunicarii, ne aflam in prezenta unei comunicari homeofilice.

Cand intre partenerii comunicarii rangul de asociere se prezinta ca o relatie inegala prin neconcordanta atributelor de mai sus, ne aflam in prezenta unei comunicari heterofilice.

Homeofilia si heterofilia desemneaza doua dimensiuni complementare ale procesului de comunicare privit ca fapt de relatie umana. In stiintele sociale contemporane aceste dimensiuni sunt desemnate prin cateva sinonime de tipul: ''similaritate si disimilaritate'', ''comunicare colineara si nonlineara'', ''inchidere si deschidere sociala''.

Se evidentiaza, astfel, faptul ca orice relatie de comunicare debuteaza in mod heterofilic, dar are tendinta convertirii homeofilice, pe masura inaintarii schimbului de mesaje intre partenerii comunicarii, intre sursa si receptor existand posibilitatea cresterii gradului de intercunoastere pe linia atributelor evidentiate. Acordul de evaluarii reciproce pe linia unora din atributele mentionate plaseaza procesul de comunicare intr-o stare de confort psihologic, se instaleaza un cod mutual, reciproc consimtit iar schimbul de mesaje se produce neingradit de nici o bariera.

Homeofilia reprezinta aspiratia oricarui proces de comunicare, ea cuprinzand nivelele cele mai inalte de realizare atunci cand intre parteneri exista un consens pe linia cunostintelor, a credibilitatii si a reactiilor reciproce.

In comunicarea heterofilica mesajele circula intre parteneri cu diferite grade de distorsiune, apar fenomene de dilatare sau comprimare ale comunicarii prin aparitia unor restrictii sau bariere. In comunicarea heterofilica se evidentiaza multiple disonante cognitive, mesajele avand o consistenta scazuta. Starea de disconfort sau insecuritatea psihica pot caracteriza ambii parteneri.

Cand o relatie de comunicare este construita pe intentia unui efect la interlocutor, ea devine un instrument de transformare; comunicarea este o comunicare instrumentala. In absenta unor asemenea intentii, schimbul de mesaje se desfasoara ad-hoc, spontan, comunicarea fiind, in acest caz, o comunicare consumatorie.

In cadrul procesului de invatamant comunicarea didactica este o comunicare instrumentala, urmarindu-se modelarea fiintei umane in raport cu un statut socio - cultural compatibil cu idealul educational.

Ca forma particulara a comunicarii umane, comunicarea didactica este definita printr-o serie de caracteristici:

este o relatie totdeauna asimetrica, intre cei doi parteneri unul fiind specializat (educatorul) iar celalalt fiind in curs de formare (educatul);

se produce intre comportamente globale;

este o relatie evaluativ-selectiva atat la emitent, cat si la receptor;

defineste integral personalitatile umane intrate in contact prin comunicare;

poate fi transformata in instrument de interventie asupra persoanei care este educata si acest lucru depinde de modul constient de operare cu mesajele de comunicare;

in interiorul ei se pot gasi elemente care pot fi interpretate ca bariere, dar si elemente care actioneaza stimulativ;

poate fi interpretata si evaluata ca o relatie de ''joc al strategiilor'' partenerilor;

se consuma la confluienta intre o elaborare stiintifica si una sustinuta artistic;

presupune cunoasterea psihologiei umane in multiplele ei diferentieri: psihologia varstelor si psihologia diferentiala;

se consuma atat la nivelul a doi parteneri, dar si la nivel de grup in care cele institutionalizate au valorile cele mai ridicate.

Orice relatie de comunicare in cadrul procesului instructiv-educativ debuteaza ca o dimensiune heterofilica, dar obiectivul comunicarii didactice este transformarea acesteia intr-o dimensiune homeofilica. Se pune intrebarea daca exista un instrument psihologic care este in masura sa realizeze o astfel de transformare.

Empatia se constituie intr-un astfel de instrument, ea reprezentand capacitatea individuala de transpunere intelectuala si afectiva in situatia celuilalt. Este un fenomen de rezonanta, de comunicare cu altul care permite construirea diferentiata a schimbului de mesaje. Empatia favorizeaza convergenta in demersurile incluse in schimbul informational: proiectia scopurilor si infaptuirea lor, identificarea consecintelor, disparitia progresiva a distantelor de autoritate sociala, adeziunea integrala a persoanei, in esenta o stare generala coactiva.

Daca schimbul informational se poate misca pe o orizontala de la ''ostilitate'' la ''reducerea ostilitatii'', de la ''dezagreabilitate'' la ''agreabilitate'' spre ''intensificare pozitiva'', in acest sens intr-o diada de comunicare homeofilica partenerii ajung sa se accepte reciproc pe variabile prioritare de credibilitate, cognitie, atitudine pozitiva.

Capacitatea empatica reprezinta o aptitudine ce este detinuta diferit de diferite cadre didactice, ceea ce justifica diferenta de eficienta in relatiile cu elevii. Daca transpunerea intelectuala in situatia elevului poate fi cultivata printr-un surplus informational si exersari repetate, transpunerea afectiva ramane in afara unei astfel de posibilitati.

In relatia comunicationala apar si situatii cand dimensiunea homeofilica statornicita poate fi modificata, prin regresie, in heterofilie. Instrumentul psihologic responsabil este persuasiunea, acea capacitate individuala care permite impunerea vointei, conceptiilor, convingerilor, atitudinilor celuilalt fara a tine cont de reactivitatea lui. Exista variate intensitati ale persuasiunii care se exprima de la ordin, comanda la recomandare sau sugestie. Astfel, persuasiunea ne apare ca un act manipulativ care presupune un inalt rafinament psihologic care se caracterizeaza prin divergenta in schimbul informational: proiectia scopurilor ca si demersurile de infaptuire sunt relativ opuse; sunt identificate consecinte diferite, autoritatea conferita de statutul social trece pe prim plan, se promoveaza un limbaj formal, la persoanele aflate in interrelatie de comunicare apar elementele unor stari fiziologice tensionale, in esenta, o stare generala coercitiva.

Exista insa si situatii, reduse ca numar, in care persuasiunea poate genera homeofilie. Este cazul in care partenerii comunicarii urmaresc un scop comun imediat, limitat in timp si cand se evidentiaza o totala incredere si consideratie reciproca (relatia antrenor-sportiv, comandant-soldat, profesor-elev cand acesta din urma este pregatit pentru o competitie imediata). Aceasta capacitate persuasiva este cu atat mai evidenta cu cat doresc reciproc sa egalizeze variabilele de credibilitate, cognitie si atitudine transformand, astfel, heterofilia in homeofilie.

Atat empatia cat si persuasiunea se gasesc prezente in comunicarea interumana corelandu-se in diferite modalitati cu homeofilia si heterofilia. Urmarindu-se o modificare intr-o directie intentionat modificata, atat emitentul cat si receptorul trebuie sa se cunoasca foarte bine. In procesul instructiv-educativ cunoasterea elevilor de catre profesor este conditionata atat de scopurile generale si specifice ale comunicarii didactice cat mai ales de obiectivele formative urmarite.