INTRISTAREA

Intristarea

Epuizeaza puterile vietii. - Tristetea, teama, nemultumirea, regretul, simtamantul vinovatiei, neincrederea, toate tind sa epuizeze puterile vietii si sa favorizeze decaderea si moartea. Curajul, speranta, credinta, simpatia si iubirea confera sanatate si prelungesc viata. - MH 241 (1905)

Impiedica circulatia sanguina. - Intristarea impiedica circulatia sangelui si activitatea nervilor si incetineste actiunea ficatului. Ea afecteaza digestia si nutritia si tinde sa epuizeze resursele interioare ale intregului organism. - Lt 1, 1883

Nu poate repara nici macar un singur rau. - Tristetea si teama nu numai ca nu pot repara nici macar un singur rau, dar pot produce mari daune. Pe de alta parte, speranta si voiosia lumineaza caile altora si sunt "viata pentru cei ce le gasesc si sanatate pentru tot trupul lor" (Proverbele 4,22). - ST, 12 februarie 1885. (AH 431)

Ajutor prevazut pentru orice situatie. - Nu trebuie sa ingaduim ca viitorul, cu toate problemele lui grele si perspectivele lui nedorite, sa ne tulbure inimile, sa ne faca genunchii sa tremure si mainile sa atarne neputincioase in semn de descurajare. Cel Atotputernic ne spune: "Sa se increada in puterea Mea", "Sa caute ocrotirea Mea si sa faca pace cu Mine" (Isaia 27,5). Aceia care isi incredinteaza vietile lui Dumnezeu, pentru a fi calauziti de El si pentru a-I sluji Lui, nu se vor afla niciodata in situatii dificile, pentru care Domnul sa nu fi pregatit deja ajutorul. Oricare ar fi situatia in care ne-am afla, daca suntem implinitori ai Cuvantului lui Dumnezeu, noi avem un Indrumator care ne calauzeste pasii; oricare ar fi dificultatile cu care ne-am confrunta, noi avem un Sfatuitor sigur; oricare ar fi necazul, pierderea sau singuratatea pe care le-am putea indura, avem un Prieten care simte impreuna cu noi. - MH 248, 249 (1905)

Anticiparea necazului dubleaza povara. - Traim intr-o lume a suferintei. Dificultatea, necazul si intristarea ne asteapta la fiecare pas, pe calea catre caminul ceresc. Dar, prin anticiparea necazului, multi oameni isi fac povara vietii de doua ori mai insuportabila. Atunci cand se confrunta cu situatii potrivnice sau dezamagiri, ei cred ca totul este pierdut, ca greutatile lor sunt cele mai grele din lume si ca, in mod sigur, au ajuns la capatul puterilor. Prin urmare, se lasa coplesiti de descurajare si raspandesc o atmosfera apasatoare asupra tuturor celor din jur. Viata insasi devine o povara pentru ei.

Dar nu trebuie sa se intample asa. Schimbarea modului lor de gandire necesita un efort hotarat al vointei. Totusi, aceasta schimbare este posibila. Fericirea lor, atat pentru viata prezenta, cat si pentru cea viitoare, depinde de masura in care isi vor concentra gandurile asupra lucrurilor imbucuratoare. Acesti oameni trebuie sa-si abata privirile de la scena intunecata, care este rodul propriei lor imaginatii, sa contemple binecuvantarile pe care Dumnezeu le-a presarat pe cararea lor si sa priveasca dincolo de cele prezente, spre cele nevazute si vesnice. - MH 247, 248 (1905)

Raspandirea umbrelor. - Nu este intelept sa adunam toate amintirile neplacute ale trecutului - dezamagirile si nedreptatile - pentru a discuta despre ele si a ne plange de ele, pana cand ajungem coplesiti de descurajare. Un suflet descurajat este plin de intunecime, alunga lumina lui Dumnezeu din propria sa inima si raspandeste umbre intunecoase pe caile altora. - SC 117 (1892)

A vorbi mai mult despre binecuvantari si mai putin despre necazuri. - Bunatatea Domnului fata de noi este mare. El nu-i va lasa niciodata si nici nu-i va parasi pe aceia care se incred in El. Daca am cugeta si daca am vorbi mai putin despre necazurile noastre si mai mult despre harul si bunatatea lui Dumnezeu, noi ne-am ridica deasupra confuziei si a multor dificultati pe care le suferim. Fratii mei si surorile mele, voi, care simtiti intunericul abatandu-se asupra cailor voastre, luati-va harfele agatate in ramurile copacilor si, asemenea robilor Babilonului, faceti ca incercarea sa devina un cantec al multumirii.

Poate ca veti spune: "Cum pot canta, cand intunericul se asterne in calea mea si cand povara durerii si a insingurarii apasa in sufletul meu?" Dar, oare, necazurile noastre L-au indepartat de la noi pe Prietenul plin de putere pe care-L avem in Isus? Nu ar trebui ca dragostea uimitoare a lui Dumnezeu, manifestata prin darul Fiului Sau iubit, sa fie motivul unei bucurii neincetate pe care sa o traim? Cand aducem cererile noastre inaintea tronului harului, sa nu uitam sa le insotim cu cuvinte de multumire. "Cine aduce multumiri, ca jertfa, acela Ma proslaveste" (Psalmii 50,23). Atata timp cat traieste Mantuitorul nostru, noi avem un motiv pentru care sa inaltam laude si multumiri neincetate. - RH, 1 noiembrie 1881. (2SM 268, 269)

Incetati sa va lasati prada intristarii (sfat adresat unei familii indurerate). - Asemenea lui Iov, voi ati simtit ca aveti un motiv de intristare si nu puteti fi mangaiati. Oare a fost justificata atitudinea voastra? Voi stiti ca moartea este o putere careia nimeni nu i se poate opune, dar, prin intristarea voastra zadarnica, ati ingaduit ca vietile voastre sa ajunga aproape lipsite de orice semnificatie. Simtamintele voastre au ajuns aproape de razvratirea impotriva lui Dumnezeu. Am vazut ca, staruind asupra descurajarii, v-ati lasat in voia unor simtaminte intense, pana cand exprimarea zgomotoasa a durerii voastre i-a determinat pe ingeri sa-si acopere fetele si sa plece din locul in care erati.

Oare, in timp ce va exprimati simtamintele fara nici o stapanire de sine, va aminteati voi ca aveti un Tata in cer, care Si-a dat unicul Fiu sa moara pentru noi, astfel incat moartea sa inceteze a fi un somn vesnic? Va aminteati voi ca Domnul vietii si al slavei a pasit in mormant si l-a luminat prin prezenta fiintei Lui? Nu spunea ucenicul iubit: "Scrie: 'Ferice de acum incolo de mortii care mor in Domnul!' - 'Da, zice Duhul, ei se vor odihni de ostenelile lor, caci faptele lor ii urmeaza'"? Apostolul stia bine ce spunea atunci cand scria aceste cuvinte; dar, daca voi va lasati in voia unei intristari nestapanite, este atitudinea voastra in armonie cu mangaierea pe care o exprima aceste cuvinte? - 5T 313 (1885)

A te gandi prea mult la propria persoana inseamna egoism (sfat adresat unui pastor coplesit de intristare). - Asadar, frate__, a te gandi prea mult la propria ta persoana reprezinta o forma de egoism. Nu toti trec prin experienta apostolului Pavel care, desi a fost un om al suferintei, considera propria persoana ca fiind ultimul lucru la care sa se gandeasca. Apostolul Pavel a trecut prin incercari pe care tu nu le-ai indurat si nici nu vei fi chemat sa le induri vreodata, dar el nu staruia asupra incercarilor, ci slavea harul lui Dumnezeu.

Sotia ta a fost lovita de boala si moarte. Durerea ta a fost la fel de intensa ca si celelalte necazuri pe care le-ai suferit. Tu ai strans tristetea in suflet, ai simtit placere sa insisti, gandindu-te la aceasta, si ai ingaduit ca mintea sa-ti fie absorbita in mod egoist de propria ta intristare, pana cand, drept consecinta, sanatatea ti-a fost afectata. Apoi, a urmat decesul fiicei tale, ceea ce a insemnat intr-adevar o lovitura dureroasa, dar si altii au trecut prin situatii asemanatoare si chiar mai dureroase. Tu ai ingaduit ca acest necaz sa te doboare aproape in totalitate; ai staruit asupra lui, ai vorbit despre el si ti-ai impovarat sufletul, suferind pentru o situatie in care nu mai puteai face nimic. Modul in care ai reactionat la toate aceste necazuri a fost un pacat.

Eu stiu ce iti spun. Daca mintii i se ingaduie sa se lase coplesita de intristare, digestia este impiedicata, iar ca rezultat, intregul organism inceteaza sa fie hranit. - Lt 1, 1883

Intristarea determina intensificarea circulatiei sangelui in creier (o experienta personala). - In timp ce imi desfasuram activitatea, scriind si vorbind, am primit de la Battle Creek niste scrisori cu un caracter descurajator. In timp ce le citeam, am simtit o stare depresiva inexprimabila, ce se intensifica in mintea mea, provocandu-mi o agonie interioara care parea sa paralizeze, pentru scurt timp, toate energiile mele vitale. Timp de trei nopti, nu am dormit aproape deloc. Gandurile mele erau tulburate.

Mi-am ascuns simtamintele cat am putut de bine fata de sotul meu si fata de familia binevoitoare cu care eram. Nimeni nu cunostea povara ce apasa sufletul meu si pe care cautam sa o asez asupra Marelui Purtator de poveri, cu ocazia momentelor devotionale de dimineata si seara, cand eram impreuna cu familia. Dar, datorita tristetii pe care nu o puteam stapani, rugaciunile mele erau fragmentate si lipsite de coerenta. Sangele imi navalea in creier, provocandu-mi adesea stari de ameteala si lesin. Am avut hemoragii nazale de repetate ori, indeosebi dupa ce incercam sa scriu. Ma simteam tentata sa abandonez scrisul, dar nu reuseam sa ma eliberez de povara temerilor si a responsabilitatii ce apasa asupra mea. - 1T 576, 577 (1867)

Ce sa facem cu supararea. - Te simti cumva coplesit de suparare astazi? Indreapta-ti privirea catre Soarele neprihanirii. Nu incerca sa invingi toate dificultatile, ci intoarce-ti fata spre lumina ce izvoraste din tronul lui Dumnezeu. Ce vei vedea acolo? Curcubeul legamantului; fagaduinta adevarata venita din partea lui Dumnezeu. Sub el, se afla tronul harului, si oricine doreste sa se bucure de bogatiile harului care a fost pregatit si sa-si insuseasca meritele vietii si ale mortii Domnului Hristos primeste, in virtutea simbolului reprezentat de curcubeul legamantului, asigurarea binecuvantata a acceptarii de catre Tatal. O asigurare la fel de temeinica, precum este insusi tronul lui Dumnezeu.

Credinta este tot ceea ce ai nevoie. Nu lasa credinta sa ti se clatine. Lupta lupta cea buna a credintei si nadajduieste in viata cea vesnica. Lupta va fi aspra, dar lupta cu orice pret, deoarece, in Hristos Isus, fagaduintele lui Dumnezeu sunt Da si Amin. Asaza-ti mana in mana lui Hristos. Chiar daca sunt dificultati de intampinat, ingerii care exceleaza in putere vor conlucra cu poporul lui Dumnezeu. Priveste spre Sion si porneste pe drumul care duce catre sfanta cetate. Fiecare biruitor este asteptat acolo, pentru a primi o coroana a slavei si o haina impletita in razboaiele de tesut ale cerului. Chiar daca Satana ti-ar intuneca drumul, de la un capat la altul, si chiar daca ar incerca sa ascunda dinaintea ochilor tai scara tainica ce uneste pamantul cu tronul lui Dumnezeu, pe care coboara si urca ingerii care sunt duhuri slujitoare ale celor ce vor fi mostenitorii mantuirii, croieste-ti drumul spre cer si, pas cu pas, inainteaza pana la tronul Celui Infinit. - Und MS 23

Cei ce ne simpatizeaza nu ne sunt intotdeauna prieteni. - Daca cei apropiati sunt din categoria oamenilor care nu incearca sa-ti abata gandurile si conversatia spre lucruri mai bune, ci iti incurajeaza impresiile gresite, ca si cand acestea ar fi adevarate, este mai bine sa nu beneficiezi de compania unor asemenea prieteni. Domnul doreste sa fii voios.

Este adevarat ca ai ajuns sa participi la inmormantarea prietenilor tai dragi; si eu am trecut prin aceeasi situatie, dar nu am indraznit sa intreb: "De ce ma treci, Doamne, printr-o asemenea suferinta?" De ce am fost atat de des intristata?" Raspunsul Domnului imi este oferit deja in aceste cuvinte: "Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe dupa aceea" (Ioan 13,7).

Planurile lui Dumnezeu sunt adesea invaluite in mister; ele sunt de neinteles pentru mintea noastra limitata; dar Acela care cunoaste sfarsitul inca de la inceput stie mai bine decat noi. Ceea ce trebuie sa implinim noi este sa ne eliberam de spiritul lumesc, sa ne desavarsim caracterul crestin, ca sa putem fi imbracati in haina neprihanirii lui Hristos. - Lt 1, 1883

Lucrarea pentru altii atenueaza intristarea. - Apostolul a pierdut din vedere suferintele pe care tocmai urma sa le indure, preocupandu-se de cei pe care avea sa-i lase sa infrunte singuri prejudecata, ura si persecutia. El se straduia sa-i intareasca si sa-i incurajeze pe cei cativa crestini care l-au insotit pana la locul de executie, repetandu-le fagaduintele adresate celor prigoniti pentru cauza neprihanirii si asigurandu-i ca nici unul dintre cuvintele Domnului cu privire la credinciosii Sai copii incercati nu vor ramane neimplinite.

Chiar daca se va intampla sa treaca, pentru putina vreme, prin greutati si diferite ispite, chiar daca vor fi lipsiti de compasiunea oamenilor, ei vor putea primi curaj, gandindu-se la asigurarea loialitatii lui Dumnezeu si spunand: "Stiu in Cine am crezut, si sunt incredintat ca El este in stare sa pastreze ceea ce I-am incredintat". Noaptea incercarilor si a suferintei se va sfarsi curand, iar atunci vor rasari zorile fericite ale zilei pacii depline. - RH, 4 ianuarie 1912

Cei mai buni mangaietori. - Aceia care au trecut prin cele mai mari necazuri sunt adesea cei care ofera cea mai mare mangaiere altora, purtand cu ei stralucirea, oriunde se afla. Asemenea oameni au fost sensibilizati prin suferintele lor. Cand au fost asaltati de necazuri, ei nu si-au pierdut increderea in Dumnezeu, ci s-au legat si mai mult de iubirea Sa ocrotitoare. Aceste persoane sunt niste marturii vii ale purtarii duioase de grija a lui Dumnezeu, care face ca intunericul sa straluceasca asemenea luminii si ne incearca pentru binele nostru. Domnul Hristos este Lumina lumii; in El nu exista intuneric. Ce pretioasa lumina! Sa traim in aceasta lumina! Sa spunem adio tristetii si resentimentelor! "Bucurati-va totdeauna in Domnul! Iarasi zic: bucurati-va!" - HR, octombrie 1877. (2SM 274)

Un antidot pentru intristare. - Dumnezeu a pregatit un balsam alinator pentru fiecare rana. Exista un balsam in Galaad, exista un medic acolo. Nu ati dori sa studiati Scripturile, asa cum nu le-ati mai studiat niciodata pana acum? Cautati pe Domnul, ca sa primiti de la El intelepciune pentru orice situatie de criza. Implorati-L sa va descopere calea prin care sa iesiti din orice necaz si modul in care sa aplicati, pentru situatia voastra, fagaduintele vindecatoare ce au fost scrise in Cuvantul Lui.

In acest fel, vrajmasul nu va mai gasi nici o cale de a va conduce la necredinta si lamentare, ci veti avea in schimb speranta si curajul in Domnul. Duhul Sfant va va darui un discernamant clar, ca sa intelegeti si sa va insusiti orice binecuvantare care sa lucreze asemenea unui antidot al intristarii, asemenea unei atingeri vindecatoare pentru orice picatura de amaraciune pe care trebuie sa o sorbiti. Fiecare picatura de amaraciune va fi amestecata cu dragostea lui Isus, iar in locul nemultumirii si lamentarii, veti intelege ca harul si iubirea lui Isus sunt in asa fel amestecate cu intristarea, incat aceasta se va transforma intr-o bucurie sfanta si linistita. - Lt 65a, 1894. (2SM 273, 274)

Despartirea de Dumnezeu produce groaza in suflet. - Ceea ce a facut ca suferintele lui Hristos sa fie atat de intense a fost groaza despartirii de favoarea Tatalui Sau. Pe masura ce agonia Ii cuprindea sufletul, "sudoarea I se facuse ca niste picaturi mari de sange, care cadeau pe pamant" (Luca 22,44). Groaza teribila pe care o indura, datorita gandului ca Dumnezeu Il parasise in acel ceas al neputintei, descrie groaza pe care o va indura pacatosul, cand isi va da seama, prea tarziu, ca Duhul lui Dumnezeu S-a retras de la el. - MS 134, 1905

Vom intelege atunci cand ne vom plimba in paradis. - Pamantul are o istorie pe care omul nu o va intelege decat atunci cand se va plimba in paradisul lui Dumnezeu, insotit de Rascumparatorul lui. "Caci Mielul, care sta in mijlocul scaunului de domnie, va fi Pastorul lor, ii va duce la izvoarele apelor vietii, si Dumnezeu va sterge orice lacrima din ochii lor" (Apocalipsa 7,17). - MS 28, 1898