psihologie

Perceptia

1. Acceptiunile perceptiei

a. ca activitate - este o faza a actiunii (Michotte);

- nu este o receptare a ceea ce este dat, ci o prelucrare a lui, deci o activitate de analiza, sinteza si generalizare (Rubenstein).

Perceptia contine 6 faze:

orientarea: directionarea, "acordarea" receptorilor

exploatarea: parcurgere camp stimulator

detectia: surprinderea existentei stimulului

discriminarea: detasarea obiectului de fond

identificarea: elaborarea modelului informational

interpretarea: evaluarea.

Aceasta definitie depaseste definitia empirista a perceptiei ca reflectare directa a realitatii, o copie a obiectului, luat in ansamblul insusirilor sale.

Exista 5 caracteristici ale perceptului = model informational de tip imagistic sau figural-designativ, structurat spatio-temporal si logico-semantic, ce permite subiectului diferentierea si identificarea obiectelor ce actioneaza asupra mai multor analizatori:

stabilitate/ dinamicitate: durata mentinerii continutului informational

completitudinea: este raportul dintre volumul insusirilor si trasaturilor pe care le contine perceptul si volumul insusirilor si trasaturilor pe care le poseda obiectul

relevanta: calitatea informatiei extrase

reprezentativitatea: perceptia acopera toata sfera obiectului

referentialitate: raportarea si interpretarea subiectiva.

b. ca deformare a obietului: varierea obietului in functie de dispozitia subiectului; abordare prin prisma teoriei informatiei(Millet).

Exista 3 dimensiuni ale perceptului:

statistico-matematica: volumul sau cantitatea de obiectiv retrasa

semantica: fidelitatea, relevanta, reprezentativitatea informatiilor

pragmatica: legatura informationala- motivatia subiectului.

c. extensiva: perceptia este constiinta globala a omului in contact cu lumea; in prim plan se afla studierea rolului factorilor de personalitate in contactele cognitive ale omului. Comportamentul este influentat nu doar de "lumea" in sine, ci si de felul cum este ea perceputa.

2. Determinanti:

a. factori externi

Caracteristici ale stimulilor:

specificitatea: natura substantial-calitativa

intensitatea: praguri diferentiale si semnificatia stimulilor

durata

frecventa: gradul de noutate, familiaritate

contextul: campul reprezinta o multime de evenimente independent

gradul de determinare:caracteristici statice ale campului stimulator extern (organizari aleatorii)

semnificatia: calitatea obiectului de a corespunde expectatiilor.

b. factori interni:

varsta: 3 segmente: ascendent, stabilitate, descendent

sexul

tipul de personalitate: + tip analitic(detalii) & sintetic(global)

+ tip deschis & inchis

stari motivationale

stari afective

atentia(in/ voluntara), memoria (mecanisme de integrare a imaginii perceptiei finale), experienta anterioara (are 2 laturi: scheme logico-operationale; si volumul si diversitatea perceptelor)

stare psihologica generala, starea structural-functionala a analizatorilor

starea de set: expectatia

c. factori relationali(Zlate) - relatia directa particulara dintre stimul si stari subiective

3. Legile perceptiei:

a. legile asociatiei (asociationism) se aplica prin: similitudine, contrast, contiguitate spatio-temporala

b. legile gestalt-ului (forma):

proximitatii (elemente apropiate- aceeasi forma)

similaritatii (elemente asemanatoare- aceeasi forma)

continuitatii (orientare in aceeasi directie- aceeasi forma)

simetrica (figura cu 1 sau 2 axe simetrice percepute mai usor)

inchiderii (tendinta de a prinde intr-o configuratie inchisa, bine delimitata a circuitelor incomplete)

c. legea structuralismului genetic (J.Piaget):

diferentierii/ individualizarii stadiale a structurilor - structurile percepute se formeaza treptat (stari amorfe - individualizare)

centrarii/ descentrarii - dinamica evolutiva: exploatare si inspectarea campului stimulilor externi

acomodarii/ asimilarii - exprima raporturi: transformabilitate- consevabilitate, si varianta - invarianta;

coordonarii transformarilor - caracter selectiv si convergent al modificarilor si achizitiilor: pe orizontala (la acest nivel integrat), pe verticala (intre nivele) si intre elemente (evenimente seriale/ simultane)

d. psihologia moderna

-1- integralitatii - perceptia creeaza constiinta unitatii; exista 2 tipuri:

modala - in cadrul fiecarui analizator, ca modele informationale complexe ale unui ansamblu de insusiri si caracteristici; are 2 legi: generale cantitative - dimensiuni si raporturi reciproce; si legi ce exprima caracteristici structurale

intermodala - realizeaza modele informationale mai complexe: exista 2 tipuri: comprimarea informatiilor modale si relationarea dinamica

-2- selectivitatii - sunt percepute in raport cu forta lor senzoriala sau semnificativa

-3- semnificatiei - legatura perceputa cu activitatea subiectului si cu satisfacerea starii de necesitate

-4- constantei - tendinta spre echilibru si stabilitate; mentinerea invariantei imaginii

-5- structuralitatii(Zlate) - insusirile obiectului creeaza efecte doar impreuna si organizate

-6- proiectiei obiectuale - proprietatea fundamentala a perceptiei de a se proiecta asupra obiectului, chiar daca este elaborata la nivelul cortexului; proprietatea de a se adapta la particularitatile obiectului.

2. Ipostazele psihicului

a. Constient

Constiinta este nivelul specific calitativ superior al organizarii psihice caracterizat prin emergenta integrativa ireductibila si cu un coeficient de complexitate cel mai inalt la om (Golu).

Interpretari ale constiintei

- statica - constiinta (Wundt) = "locul" de desfasurare al proceselor psihice; camp de primire; punct de maxima claritate

- constiinta (gestatl) = "efect de echilibru" determinat de izomorfismul dintre starile campului fiziologic extern - camp biofiziologic intern

dinamica - se pune accent pe procesualitate si temporalitate - trasatura fundamentala este curgerea:

*are 4 ipostaze: 1. Fiecare stare apartine constiintei individuale

2. "stari" in curs de schimbare

3. orice constiinta este continua

4. orice constiinta opereaza selectii - functia recursiva si analiza retroactiva

*are 2 tipuri de stari: 1. Substantive ("opriri")

2. tranzitive ("zboruri")

Constiinta (general) = este o forma de organizare psihica prin care se realizeaza integrarea subiectiv-activa a tuturor fenomenelor psihice si care faciliteaza raportarea continua a individului la mediu (Zlate).

Functiile constiintei (Zlate): 1. Informational-cognitiva

2. finalista: scop

3. anticipativ-predicativa: reflexe anticipative

4. reglatoare: caracteristici planificatorii

5. creativ-perceptiva

Indicatori:

starea de veghe: pasiva si activa

prezenta de sine: identitatea eu-lui, orientarea in propria persoana, orientarea in timp, in spatiu, pregnanta traiectoriei biografice

orientarea relationala interpersonala

orizont informational

capacitate rezolutiva: stabilirea legaturilor cauzale, analiza criteriala, logaritm general, rezolutia problemelor

orizont motivational: raportul intre fortele motivelor primare si fortele motivelor secundare

autoguvernare si autoorganizare: dinamica, de transformare, proiectiva, anticipativa, de optimizare, de dezvoltare, interactiune interpersonala

planificarea actiunilor si stabilirea scopurilor

intersectia si coordonarea constiintei de sine - lumii obiective.

Clasificare:

A- constiinta de sine - evolutie: - cenestezia: informatiile mediului intern

- individualizarea perceptiilor: operatii de discriminare, combinare, identificare (individul + ceilalti)

- autoportretizare: detasarea de grup ca entitate distincta

- sinteza interioara: articularea si integrarea sistemica, subordonata si emergenta a functiilor si proceselor psihice

- rationamentul: memoria si ratiunea despre noi insine

- emergenta tensionala: activarea continuturilor si structurilor psihice; executarea finalizarii actiunilor

- autocontrolul: deliberat

- definitie - formatiunea psihologica complexa, prin care ne delimitam de altii si ne manifestam ca euri individuale si personalizate

B- constiinta lumii obiective: componente:

cognitiva: informatii, cunoasteri

axiologica: stabilirea atributelor, valorilor, semnificatiilor

motivationala: nevoi, trebuinte

afectiva: emotii, sentimente

volitiva: activitati, mobilizari, potentialitati

C- din A si B rezulta: - 6 luni - 1 an = diferente si identificari

- 3 ani: afirmare

- 7 ani: puseu

-16 - 18 ani: se incheaga formula personala

b. subconstient

Include acte care au fost candva constiente, dar care in prezent se desfasoara in afara controlului constient: amintiri, automatisme, deprinderi, ticuri, montaje intelectuale. Prezinta un anumit grad de transparenta, organizare dinamica si autonomie functionala.

Importanta: - continuitate in timp a eu-lui

- da sens adaptativ invatarii: stocare

- asigura consistenta interna a constiintei si durabilitatea in timp a acesteia

c. inconstientul

definire:

restrictiva: rezervorul tendintelor infranate, inabusite, refulate, frustrate; explica lapsusuri, pseudoamnezii, acte ratate

negativa: rolul lui in ansamblu vietii psihice; haos, involburare cu pulsiuni oarbe, fara organizare rationala, cu efecte dezorganizatorice si inhibitive asupra vietii psihice

extensiv si pozitiv: formatiune psihica ce cuprinde tendinte ascunse, conflicte emotionale generate de resorturile intime ale perceptiilor

forme:

- colectiv: alcatuit din elemente afective, motivationale, cognitive si executiv - instrumentale constituite in evolutia istorica a speciei umane; arhetipuri (alcatuite din presupusele interactiuni antaonice)

- individual: are 2 segmente: 1. Primar = innascut, exprima natura biologica; principalele placeri: instinct erotico-sexual(libido); lapsusuri, aglutinari verbale, acte ratate (softmare) = modalitatea simbolica de exprimare a continutului inconstient.

2. Secundar = consensuri si experiente cu rol de reglare socioculturala; supraeu

natura: afectv-motivationala, exprima potentialul energetic-vectorial si componenta cognitiv ideatica

rol: 1. Pozitiv: - pastreaza si monitorizeaza reuniunea trebuintelor si a componentelor de satisfacere;

- asigura procesarea informatiilor si "combinatii subliminale" cu rol adaptativ-instrumental

- asigura pregatirea si sustinerea activitatii gandirii

- functia de detensionare afectiva (prin vise, reverii)

- generator al experientei transpersonale (embrionare, fetale, ancenstrale)

- asigura continuarea psihica

2. Negativ: - gen stari de afect

- sediul instinctului de agresivitate

- perturba fluxul gandirii

Relatia constient - inconstient

a.      circulare

b.      integrare si subordonarea inconstientului de constient

c.       dominare a constientului de inconstient

d.      de echilibru

Stari modificate de constiinta

A. normale

a. instalarea si dinamica somnului

1. somn: - profund/ superficial

- functii: recuperare/ detensionare

2. vise: - cauze: *determinism intrapsihic

*semnificatiei

*dinamic inconstient

*intamplari din timpul zilei

*influente de tip para (telepatie, premonitii)

- structura si continut: deformari *gandire onirica

*actiunea cenzurii

*inlantuite de imaginatie; reflectari simbolice, deformari a evenimentelor

- semnificatie si functiile: foarte mare: *detensionanta

*proiectiva-premonitiala

*neutre

b. spontane sau episodice

transa neotenica: starea de veghe

transa exsomatica: experienta "in afara propriului corp"

transa orgasmica

stari induse: hipnoza

transa halucinogena

transa mistica: trasaturi: intuitia, instabilitatea, pasivitatea

B. Patologice

a.       modificari incorporate bolilor psihice

b.      modificari determinate de focare organice ale creierului

GANDIREA

A. Caracterizare

caracter subiectiv: atribuit individului concret

ideal: creaza o realitate pur simbolica, non-obiectuala

mijlocit: pe baza informatiilor furnizate de senzatii, perceptii, memorie

informational-operational: prelucrarea si interpretarea informatiilor

generalizat-abstractizat: opereaza cu insusiri abstracte

finalist: alegerea optima si anticiparea scopurilor

sistemic: continutul elementelor structurate, ierarhizate si combinatii

definitie:

a.       interactiunea subiect-obiect: reflectare subiectiva, in forma ideala, mijlocita a proprietatilor generale, esentiale, necesare ale obiectului si fenomenul exterior, si ale relatiei legice dintre ele.

b.      Informational-negentropica: organizarea specifica la nivelul creierului uman bazata pe criterii si pricipii logico gramaticale de ordin sintactic, semantic si pragmatic, si orientata antientropic.

c.       Coordonata actionala: constituirea schemelor si operatiilor in contextul actiunii directe a subiectului in plan extern.

d.      Coordonata genetica: devenirea in plan istoric si ontogenetic; are 3 segmente: ascendent(devenirea propriu-zisa), stabil(optimum) si descendent(involutiv).

e.       Coordonata sistemica: criterii si pricipii sistemice:

sistem dinamic evolutiv: variaza in functie de timp

sistem semideschis: schimb de energie si informatii

sistem foarte complex: diversitate structural-functionala, saturat in conexiuni interioare

sistem semideterminist: rezultat dinainte prevazut

sistem semiprobabilist: se comporta imprezibil

B. Laturi

1. informationala (Zlate) - blocul continuturilor (Golu)

- gandirea presupune existenta unei laturi operatorii specifice, de vehiculare procesare-transformare

- este ansamblul notiunilor si conceptelor ca forme generalizate de reflectare a insusirilor obiectelor si fenomenelor.

- contine: notiuni, judecata, rationamentul, retele somatice, scenariile.

a. notiunea = entitate informationala interna care integreaza insusiri semnificative, esentiale, necesare si comune a unui numar mare/ mic de obiecte/ fenomene reale/ imaginare.

Are urmatoarele etape:

pre-notionala (imaginea senzatiilor)

complexelor notionale (se pun in aceasta categorie)

pseudonotionala (ingustarea sferei notiunii pana la a cuprinde un singur obiect)

notiuni concrete (suport imagistic direct)

notiuni abstracte (insusiri detasate de context)

In cadrul gandirii, notiunile nu sunt dispuse la intamplare, haotic, ci ele se ordoneaza si se ierarhizeaza sistemic, alcatuind ceea ce se cheama piramida notiunilor. Aceasta este structurata pe verticala dupa criteriul gradului de generalitate, iar pe orizontala dupa criteriul coordonarii semantice modale. Spre baza piramidei sunt dispuse notiunile cu sfera cea mai mica si volumul cel mai mare: notiuni individuale; in continuare, la etajele superioare, se situeaza notiunile cu sfera din ce in ce mai mare si volumul din ce in ce mai mic - particulare, generale, iar la varful piramidei, se plaseaza notiunile cu gradul cel mai inalt de generalitate posibil - categoriile supraordonate (ex. Existenta, materie, realitate).

Atunci cand organizarea in interiorul piramidei este buna, gandirea se misca liber, cu usurinta si coerenta, atat de la individual/ particular spre general/ categorial, cat si in sens invers, de la categorial spre particular si individual.

b. judecata = are un continut informational mai complex si relativ stabil ce se formeaza prin realizarea unor relatii si coeziuni logico-semantice definite intre 2 sau mai multe notiuni.

Subiectul (S) si predicatul (P) sunt reuniti printr-o veriga denumita copula (C) ("este", "sunt", "nu este", "nu sunt"): "Omul (S) este (C) muritor (P) - S este P". "Pamantul este rotund"; "Omul este patruped", "Lemnul nu este un bun conducator de electricitate", "Stelel sunt corpuri ceresti" etc.

c. rationamentul = este reprezentat de constructe discursive; gradul de "capacitate organizationala" este mai scazut decat cel al judecatilor

d. retele semantice = sunt structuri conceptuale complexe, ramificat articulate, care se constituie pe baza relatiei de incluziune a claselor, in functie de gradul de generalitate, luand forma ierarhic piramidala. Are urmatoarele elemente:

noduri (concepte): proprietati de a defini conceptele

arcuri (relatia intre concepte)

e. scheme si scenarii cognitive = corespondente ale relatiilor parte-intreg existente intre obiectele si fenomenele lumii externe. Include:

scheme, cu urmatoarele caracteristici: pachete de informatii, integrator (elementele se integreaza unele in altele), includ cunostinte cu grad diferit de abstractizare, include cunostinte, nu definitii, si mecanisme de recunoastere si asimilare.

scenariile cognitive = succesiuni de evenimente specifice unui anumit context care ghideaza comportamentul oamenilor.

2. latura operationala (Zlate) - blocul operatiilor (Golu)

Include:

operatia = transformare aplicata unui operant (obiect), in vederea trecerii lui intr-o stare noua (obiect nou)

transformare: calitativa (informatie senzitiv-conceptuala), cantitativa (augmentare-diminuare, multiplicare-comprimare), relationala (<,>,= etc.)

proprietati: reversibilitatea, reflexivitatea, simetria, asociativitatea, tranzitivitatea

Tipuri:

a. din punctul continutului pe care-l transforma

1. concrete: *asupra realitatii sensibile sau imaginatiei obiectuale efectuand transformarile progresiv

*coordonata logico-simbolica si logico-matematica

2. formale: deosebiri: grad inalt de interiorizare; relativa independenta fata de suportul obiectual sau imagistic; aplicare asupra simbolurilor, semnelor si semnificatiilor abstracte; autoreglabilitate proprie pe baza schemelor si regulilor logico-gramaticale; organizarea pe cele 3 coordonate ale orizontului temporal: trecut, prezent, viitor; inchiderea in circuitul intern al gandirii; grad inalt de generalitate.

Operatiile formale se asociaza cu realizarea schemei "grupului", care presupune echilibrul si stabilitatea celor patru transformari:

identica: I(p x q) = p v q

negativa: N(p v q) = p v q / N(p v q)

reciproca: R(p v q) = p v q

corelativa: C(p v q) = p x q

b. dupa sfera de aplicabilitate

1. generale: *analiza: descompunerea in parti componente a intregului; ordonarea

*sinteza: recompunere, reconstituire (individuala / categoriala)

*abstractizarea: operatie mentala de departajare, extragere, considerare selectiva a anumitor aspecte, laturi, insusiri din context pentru a le transforma in "obiecte" distincte. Abstractizarea are 2 laturi complementare: una pozitiva (extragerea, retinerea elementelor necesare, esentiale) si una negativa (eliminarea elementelor nesemnificative)

*generalizarea: extinderea insusirilor comune unei multimi asupra obiectelor individuale posibile de acelasi gen.

2. particulare specifice: abordarea, rezolvarea anumitor clase de sarcini

c. dupa raportul transformare-rezultat

1. algoritmica: relatie de tip determinist univoc intre o multime data de transformari (Ti) si rezultatul final (R) = daca transformarile se aplica riguros in succesiunea lui, rezultatul este corect. Exista 4 tipuri de algoritmi: de clasificare, de descompunere (dezmembrare, demontare), de ansamblare, de calcul etc. are urmatoarele proprietati: determinarea (structura logica coerenta), generalitatea (clasa mare de obiecte), finalitatea (rezultat adecvat, optim).

Are urmatoarele tipuri de strategii:

I. care functioneaza ca operatori aplicati unor teorii deja cunoscute:

unde nu a fost testata (contraziceri, corectari, teorie noua)

amestec de 2 teorii (fuziune a 2 teorii distincte, contradictorii)

revizuirii ipotezelor (determina validitatea unor legi, efect in alte conditii)

limitelor (concepte opuse, corelate, nedelimitate)

definitiilor (se ofera notiunea real operationala concreta)

transferului (aplica notiunea in alt domeniu)

contradictiei (determina gradul de rezistenta si valabilitate)

II. structurale:

detaliilor (atentie asupra detaliilor aparent intamplatoare)

dezordinii experimentale ("sa vedem ce-o fi" sau "sa vedem ce se va intampla)

matricea de descoperire

recodificarii (orice modificare permite restructurarea si releva alte relatii)

reductie fenomenologica (obiectul este pus in mai multe relatii)

III. grad mare de generalitate si caracter speculativ:

clasificarii (gruparea elementelor disparate)

emergentei (detasarea din multimea amorfa a calitatii, structuralitatii, esenta)

construirea teoriilor generale (asigura baza de orientare a celui ce le poseda)

dupa raportul stare initiala - stare finala

*operativitate convergenta: reduce diversitatea la omogenitate, unitate. Are urmatorii indicatori: - denumirea adecvata a imaginii si generalizarea

- comprimarea in numar mic de structuri semantice

- descoperirea si restabilirea ordinii logice

- capacitatea de formare a conceptelor formale

- predictie; concluzii

- relationarea mai multor indicatori

*operativitate divergenta: tendinta de proliferare si diversificare. Are urmatorii indicatori: - explorarea si activarea structurilor verbale

- relevarea utilizarilor functionale

- gruparea figurilor/ obiectelor dupa 3 proprietati diferite

- sesizarea si operarea cu relatii

- formularea cat mai multor ipoteze

3. latura rezultativa - blocul produselor

Produsele pot fi: notiune, principiu, relatie, lege, raspuns, decizie, solutie: toate caracterizate de interiorizare si ideal.

Operatia modificarii: - corecte/ incorecte

- inalt/ mediu/ slab semnificative

Foarte importanta este desprinderea si retinerea produsului (nu apar discontinuitati); rezulta produsul = indicator al eficientei gandirii. Exista 2 tipuri:

pentru uz imediat (pasagere): satisfac "starea de necesitate" pentru care au fost obtinute

pentru uz ulterior (notiuni, principii, legi etc): se stocheaza pentru viitor.

4. latura relationala - blocul relatiilor

Relatia = actiune (de a releva ceva) in legatura de interdependenta, interactiune, analogie; cale de comunicatie. Exista o legatura de interdependenta intre operatii si continuturi.

Tipuri de relatii:

comparatie constitutiva si calitativa (A>B,B>C)

ordine si coordonare spatio-temporala (A dupa B, A inaintea lui B)

subordonare si incluziune (notiunea particulara se subordoneaza notiunii generale)

determinare cauzala univoca (daca este intrunit ansamblul de conditii, atunci se va produce evenimentul)

similitudine-apropiere

polaritate antagonica

complementaritate ( "notiunile barbat si femeie sunt complementare in raport cu notiunea om")

C. Activitati:

1. procesare inductiva: pe baza perceptiilor, reprezentarilor, asupra obiectului:

a. formarea conceptelor:

in functie de natura calitativa: reale (adresabile obiectului)/ formale (fara valoare semantica)

factori: *modul de orientare a subiectului in sarcina

*aplicabilitatea in rezolvarea sracinilor concrete

*modul de prezentare a exemplelor

b. gruparea in clase si tipuri de relatii/ raporturi

analiza si compararea unui numar mare de cazuri; rezulte "invariantii de raport"; raport cu valoare cognitiva sau pragmatica reglatorie

legi: *dinamica: legatura necesara de tip cauzal intre 2 termeni ai relatiei

*statica: - legatura posibila, nu neaparat necesara

- 2 planuri: obiectiv (dependente reale)/ subiectiv (predictia subiectului)

c. inductia structurilor:

relevarea unei relatii specifice intre 2 elemente si generalizarea ei asupra altor elemente; rezulta un "invariant relational" sustinut nu de elemente, ci de relatia intre ele.

Operatii: *codarea (inregistrarea, organizarea de date)/ inferenta (stabilirea relatii logice)/ punere in corespondenta (corelarea elementelor)/ aplicarea structurii/ compararea/ argumentarea/ formularea raspunsurilor.

2. procesarea deductiva: porneste de la general la particular

a. imediata: stabileste legaturi directe intre judecata premisa si concluzia. S(subiectul) - distribuit in universale/ nedistribuit in particulare; P(predicatul logic) - distribuit in negative/ nedistribuit in afirmative. Modalitati: conversiunea (termenii premisei isi schimba reciproc functiile)/ obversiunea (din premisa SP, rezulta SP).

b. de tip silogistic: *rationament deductiv mediat, alcatuit din 3 propozitii categorice; 2 premise, iar a treia este concluzia

*S concluziei = termen minor (S logic in 2 propozitii = premisa minora)

*P concluziei = termen major (P intr-o propozitie = premisa majora)

*M = termen mediu intre 1 si 2: numai in premise!

*Modele explicative:

# mecanisme psihologice ce stau la baza formarii silogismului:

+ modelul lui Erickson:

- contine 3 faze: 1. Reprezentarea (proiectia informatiilor in spatiul reprezentativ-intern)/ 2. Combinarea reprezentarilor (subordonarea particularului generalului)/ 3.Alegerea etichetei verbale.

+ modelul lui Johnson - Laird:

- verigi: reprezentarea premiselor/ combinarea euristica a lor/ formularea mai multor concluzii/ verificarea concluziilor

+ modelul probabilitatilor subiective:

- subiectii identifica, la nivel subconstient, concluziile extreme - pe cea mai dezirabila si cea mai indezirabila

# forma premiselor: universal (pozitiv) - universal (negativ)/ particular (-) - particular (+) si de figura in care se realizeaza silogismul (efectul figural)

+ efectul de atmosfera - desprind concluziei: cand cel putin o premisa este negativa, atunci concluzia este negativa/ daca cel putin o premisa contine cuantificatorul particular "unii", atunci concluzia este particulara/ daca se exclud cele 2 anterioare, atunci apare concluzia universal afirmativa.

+ efectul figural

+ ipotetico-deductiva: tipuri: o relatie de antrenare logica (daca., atunci.deci), o relatie cauzala (daca. deci), si o relatie de conformare (daca. deci)

# procesare analogica: perceperea similitudinilor si conexiunilor.

Limbajul

A. Delimitari conceptuale:

a. Comunicarea:

- definitie: *ca relatie: legatura si interactiune intre 2 termeni: suesa si receptorul

*ca proces: ansamblul operatiilor de codare-recodare-decodare, ce se aplica asupra alfabetului de baza (la nivelul sursei) si alfabetului cod (la nivelul receptorului); succesiunea mesajelor ce se transmit intre sursa si receptor.

- are 3 laturi: *cantitativa: cantitatea generala de informatii, numarul evenimentelor si relatiilor

*semantica: stabileste relatii de corespondenta designativa intre semnal (continutul informational) si mesaj ("tezaur interior" al destinatarului). Emitentul va trebui sa organizeze mesajele, sa codifice mesajul cu ajutorul unui alfabet al destinatarului, sa organizeze fluxul mesajelor in concordanta cu regulile logico-gramaticale ale "limbii" in care se face codificarea, iar receptorul trebuie sa: cunoasca dinainte alfabetul, sa posede modele tezaurizate ale combinatiilor cod prin care se transmit mesajele, sa posede operatori de comparare si un minim de experienta anterioara in legatura cu continutul mesajelor primite.

*pragmatica: legatura mesaj-stare de necesitate

- caracteristici: completitudinea (diferenta dintre cantitatea informatiilor emise si cea real transmisa)/ promptitudinea (se masoara prin durata dintre momentul aparitiei necesitatii unui mesaj si momentul emiterii lui si receptionarii lui)/ fidelitatea (exprima gradul de corespondenta pe elemente de continut intre mesajul emis si cel real transmis si receptionat).

- tipuri: *dupa contextul spatio-temporar in care se desfasoara: in/ directa

*dupa natura substantial-calitativa: a sistemelor relationale: omogena si heterogena, fizica si biologica; iar dupa natura substantial-calitativa a semnelor utilizate: verbala si nonverbala.

b. Limba:

- multime de baza constituita din urmatoarele elemente:

*repertoriu de combinatii - cod designativ (vocabular)

*alfabet (litere cu ajutorul carora se formeaza combinatia-cod/ cuvinte)

*reguli gramaticale (defineste modul de combinare, punere in relatie si utilizare a vocabularului)

c. Limbajul:

- modul in care se asimileaza, integreaza si functioneaza limba la nivel individual

B. Scopuri si roluri:

descoperirea personala

descoperirea lumii externe (intelegerea evenimentului)

schimbarea relatiilor cu sens

schimbarea atitudinilor si comportamentelor

joc si distractii

C. Functiile limbajului verbal:

a.       de comunicare: schimb energetic-informational cu mediul extern

b.      designativ-cognitiva:

*intern: autoreglare a organizarii psihocomportamentale proprii a individului. Prin intermediul cuvantului se exprima: auotcomenzi, autoancurajari, autorecompense, autosanctionari, autoblamari.

*extern: influenta atitudinii si modelarea atitudinilor si conduitelor celor din jur, in functie de dorintele si asteptarile noastre.

D. Formele limbajului:

a.       formele limbajului verbal:

*extern:

oral - succesiune selectiva, structurata dupa reguli logico-gramaticale, a sunetelor articulate, produse de aparatul fonator la comanda centrilor corticali verbo-motori. Are 3 forme: 1. Solilocviul = vorbirea tare cu noi insine; 2. Monologul = existenta destinatarului extern ce recepteaza fluxul mesajelor fara a replica; 3. Dialogul = alternarea pozitiilor celor 2 termeni ai relatiei de comunicare, si are caracteristica de schimb reciproc de mesaje - dialogul poate fi: structurat (axat pe o anumita probleme) si liber (desfasurare spontana); ca indicatori: volum, diversitate, fluenta, rapiditate, tarie, claritatea dictiei, intonatie, timbru.

scris - codarea mesajelor orale in forma grafica: are functii de obiectivare, fixare si perpetuare in timp a limbii si structurilor logico-gramaticale.

*intern

b.      formele limbajului nonverbal: comunicare prin corp, spatiu si teritoriu, imagini.

Motivatia

A. Acceptiuni:

a. definitie larga: este ansamblul factorilor dinamici care determina conduita; este totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie ca sunt inascute sau dobandite, constientizate sau nu, simple trebuinte fiziologice sau idealuri abstracte.

b. definitia restransa: forma specifica de reflectare prin care se semnaleaza mecanismelor de comanda-control ale sistemului personalitatii o oscilatie de la starea initiala de echilibru, un deficit energetico-informational sau o necesitate ce trebuie satisfacuta.

B.Caracterizare generala:

laturi:

a. de continut: natura calitativa a semnalelor antrenate de starea interioara: foame, sete, miscare; se concretizeaza sub forma senzatiilor si dorintelor.

b. dinamica: incarcatura energetica a semnalelor si de raportul tensiune-destindere stabilit la nivelul profilului general al sistemului personalitatii.

tipuri de semnale

a. sensibilizare: generate de oscilatiile si "deficitele" ce apar la nivelul unui subsistem al personalitatii; laturi: subiectiva (integrarea la nivel psihic a oscilatiilor) si obiectiva (oscilatii reale).

b. edificare: codifica natura starii de necesitate

c. selectare: compararea continutului semnalelor de edificare cu modelele informationale stocate ale obiectelor ce au valente de natura sa asigure restabilirea echilibrului.

d. operare: declansate dupa stabilirea scopului si au dublu rol: 1. punere in functiune a mecanismelor de executie pentru atingerea scopului; 2. Alegere a programelor adecvate de actiune.

e. validare: actiunea ca informare de control si evaluare; se interpun intre starea de necesitate si efectele comportamentului de satisfacere.

C. efectele functionalitatii formelor si structurilor motivatiei

Forme:

1. dpdv genetic:

a. innascuta (primara) - este legata de procesele de dezvoltare, maturizare si homeostazie biologica; exprima nevoia bazala de mentinere a integritatii structural-functionale si de reproducere; unele sunt de la nastere, altele apar mai tarziu.

b. dobandita (secundara) - aparitia ei suprastructurata celei primare are 2 factori: *intern: cresterea gradului de complexitate structural-functionala a creierului, care duce la inversare raportului dintre experienta individuala si cea de specie/ asigura mecanismele apte sa realizeze functii psihice superioare, constiente (atribuire de semnificatii); *extern: constituirea si dezvoltarea istorica a mediului socio-cultural; este necesar: implicarea in activitati ce asigura necesarul existentei; perfectionarea si diversificarea propriilor capacitati pentru a face fata unei mari game de situatii; raportarea la interese, dorinte, norme proprii; cunoastere si asimilarea experientei anterioare/ sistem de valori; obtinerea identitatii de sine = individualizarea.

Integrarea motivationala se face dupa principiul ierarhizarii, potrivit caruia, nivelurile mai vechi dpdv genetic, si implicit inferioare, se subordoneaza functional nivelurilor genetic mai noi, si implicit superioare.

Pe baza continutului se diferentiaza o gama de motive:

biologice (foame, sete)

fiziologice (urinare, miscare)

materiale (imbracaminte, adapost)

informationale (interese, senzatii)

sociale (stabilirea contactelor si comunicarea cu cei din jur)

motivele Eului (securitate, afectiune).

A.Maslow a realizat un model ierarhizat, de tip piramidal al entitatilor motivationale, care cuprinde 8 niveluri sau clase de motive:

Fiziologice

Securitate

Sociale (apartenenta)

Eului (autoconservare, pretuire)

Autorealizare (atingerea propriilor potentiale creatoare)

Cognitive (intelege, a invata)

Estetice (ordine, simetrie)

Concordanta (intre simtire si traire).

2. dupa importanta si semnificatia reglatorie:

a. homeostazice: mentinerea echilibrului fiziologic/ psihologic

b. crestere si dezvoltare: integrate studiilor bio-psihogenetice; trecerea de la stare difuza, slab diferentiata la una bine organizata; dinamica se subordoneaza feed-back-ului pozitiv antientropic = prin procese si transformari indeparteaza sistemul personalitatii de la starea initiala.

c. pozitive: satisfacerea are totdeauna efect reglator asupra echilibrului si functionarii sistemului de personalitate; inlatura si diminueaza oscilatia; a.+b.=c.; indicatorul structurii globale a personalitatii este raportul de dominanta intre motive personale si cele sociale.

d. negative: obtinerea unei doze de placere si satisfactie de moment, efect pozitiv de moment si perturbare, entropice secundare de lunga durata, cumulate in timp; din aceasta categorie fac parte: trebuinta pentru alcool, fumat, drog, mancat excesiv.; evitare, respingere, opunere in raport cu anumite valente (fenomene de intarire prin sanctiune)

e. intrinseci: motivatie in interiorul individului

f. extrinseci: motivatie in afara individului

3. dupa gradul de structurare si integrare:

a. pulsiuni si tendinte:au grad scazut de integrare si structurare, cu manifestare difuza.

b. trebuinte propriu-zise: bine integrate si structurate la nivel biologic/ psihologic si reflecta o legatura trainica a subiectului cu anumite "obiecte" din lumea externa si cu anumite valente ale acestora; satisfacerea lor are caracter imperativ; amanarea duce la dezechilibru.

c. interese: legatura selective mai putin durabila/ trainica intre subiect si anumite situatii, obiecte, evenimente; in ontogeneza, interesele trec prin multe oscilatii si metamorfoze, atat in ceea ce priveste diferentierea si individualizarea in raport cu obiectul, cat si in ceea ce priveste stabilitatea; ating diferite grade: dpdv structural, pot atinge un nivel ridicat, dpdv integrativ, la un nivel scazut de consolidare afectiva decat trebuintele.

d. idealuri: stare sau situatie proiectata in viitor, spre care tinde subiectul; structura mai putin definita; poate fi in discordanta cu anumite caracteristici (aptitudini, temperament, caracter)

D. Teorii ale motivatiei - centrate pe:

a. raspunsuri/ comportamente specifice de satisfacere (teoria operanta: Skinner; teoria conducerii stiintifice:Taylor)

b. nevoi fiziologice - impulsuri, instincte (teoria psihologic a impulsului; teoria impulsului: Hull)

c. pe scopuri (teoria invatarii: Tolman; teoriile fixarii scopului: Locke)

d. nevoi psihologice (Murray, Maslow, teoria autorealizarii)

e. influentarea comportamentului de catre factorii sociali (Asch, Heider, Festinger)

Afectivitatea

A. Definire: componenta a vietii psihice care reflecta in forma unei trairi subiective, de un anumit semn, de o anumita intensitate si durata, raportul dintre dinamica evenimentelor motivationale sau a starilor proprii de necesitate si dinamica evenimentelor din plan obiectiv extern.

B. Specific:

- procese psihice care sunt generate de relatiile subiect-obiect sub forma de trairi, uneori atitudinale = procese afective, restul au alt specific:

*afectivitate si cognitie: procese cognitive - opereaza cu instrumente specializate (gand, analiza, sentimente, imagine = aglutinare, diminuare; subiectul se subordoneaza obiectului, pe care incearca sa-l epuizeze coginitiv; procese afective - vibratie organica, psihica, comportamentala; armonizarea conflictului individual ca un tot; subiectul se subordoneaza relatiei, siesi (introduc valori si semnificatii emotionale in obiectul reflectat);

Cand conflictul afectiv produs de ciocnirea emotii - sentimente - pasiuni este solidar cu conflictul cognitiv produs de ciocnirea idei - conceptii - modalitate de rezolvare = randmentul activitatii intelectuale este mai mare; cand tensiunea afectiva scade (indiferenta), apare si capacitate cognitiva scazuta.

*afectivitate si motivatie: exista motivatie fara emotie (subiectul cunoaste mijlocul de atingere a scopului/ scop pe perioada lunga de timp pentru atingere); exista emotii fara motivatie (subiectul e spectatorul unei actiuni in care nu e implicat); emotia este cauza si efect al motivatiei.

*afectivitate si alte functii psihice: relatie cu toate: in faza "ciocnirii motivelor"; "deliberarii" din actul voluntar; transfigurata in temperament; declanseaza, sustine acte creative; in pulsatiile inconstientului; realizatorul constiintei; Componenta de baza, infrastructurala a psihicului si nota lui definitorie (se dstinge de roboti).

C. Proprietati:

1. referentialitatea: in orice emotie se constientizeaza o legatura traita cu lumea externe (situatii, obiecte perceptibile) si cu noi insine.

2. polaritatea: semnul legaturii emotiei - obiecte si trairi interioare.

3. intensitatea: incarcatura tensional-energetica a emotiei.

4. durata: corespondenta in timp intre actiunea stimulului si prezenta trairii emotionale.

5. conversiunea: o emotie de un semn se modifica si trece in timp in sens opus.

6. ambivalenta: existenta in aceeasi structura a 2 vectori emotionali opusi care se presupun si sustin reciproc.

D. Teorii:

1. de tip periferist: mecanismele producerii emotiei include urmatoarele circuite: circuitul aferent primar (de la receptor la scoarta cerebrala), circuitul eferent (de la scoarta cerebrala catre viscere si muschi) si circuitul aferent secundar (de la viscere si muschi catre scoarta cerebrala, care duce la generarea emotiei).

2. de tip centrist (talamica - W.B.Cannon): mecanisme integrate emotional explicate de SNC; rol important: hipotalamus.

3. cognitive: veriga principala care declanseaza o emotie de o anumita modalitate (poz./ neg.) si intensitate o constituie interpretarea semnificatiei stimulului si experimentarea activa de catre subiect a situatiei afectogene; sunt 3 sisteme ce produc emotia: 1. Raspunsurile emotionale pot servi ca stimuli care contribuie la o experienta personala; 2. Emotiile sunt constructe sociale forjate de procesele primare si secundare ale experientei integrate la nivelul creierului uman, care opereaza si la nivelul sistemului socio-cultural al individului; 3. Raspunsuri cognitive si instrumentale la situatia afectogena.

4. interactionist-motivationala: emotile se intersecteaza intre ele, o emotie amplifica, activeaza, atenueaza alta; raportarea, in interpretarea mecanismelor emorionale, se face la eu si la context (obiceiuri, socio-cultura, ideologie, ritualuri etc.)

5. sociologica: emotiile sunt generate de legaturile sociale bazale (ritualistic controlate si schimbate prin intermediul lanturilor de comportamente rituale); prin diversificarea istorica a formelor de activitate, a continuturilor si finalitatilor relatiilor sociale, apare viata afectiva primara, la niveluri superiorioare, diferentiate, personalizate de structura si pattern-uri emotionale.

Trasaturi de personalitate in determinarea bolilor

1. Conceptul de personalitate

Principalele grupe de teorii cu privire la personalitate:

Teorii neobehavioriste

Obiectiviste, incearca sa explice fenomenele psiho-logice prin extrapolarea rezultatelor psihologiei experimentale si psihofiziologiei. Neobehaviorismul elaboreaza, prin Dollard si Miller, teorii ale personalitatii de tip stimul-raspuns. Ei considera ca element structurant major al personalitatii - obisnuinta, care ar insemna o legatura intre stimul si raspuns.

Teoriile neobehavioriste accentueaza rolul determinant al invatarii precoce si al frustrarilor secundare, vazute ca obstacole in calea obtinerii satisfactiei si alnotiunii de conflict, vazut ca un obstacol activ, intern sau extern, intr-o situatie frustranta secundara.

Teorii psihodinamice

Psihanalitice, analizeaza personalitatea ca o istorie a devenirii pulsiunilor primare, obtinand o viziune longitudinala a individului, coerenta in dinamica ei.

In sistemul topic elaborat de Freud, personalitatea este impartita in 3 instante:

= Id-ul = polul pulsional al personalitatii, rezervorul dispozitiilor ereditare si al energiei pulsionale

= Ego-ul = instanta centrala a personalitatii, domeniul perceptiilor si proceselor intelectuale, avand rol de autoconservare; functioneaza dupa principiul realitatii si corespunde gandirii colective, rationale sisocializante.

= Superego-ul = este constituit din tot ceea ce aduce educatia individului: interdictii, ierarhii de valori, exigente, care-l fac elementul centralizator al personalitatii (constiinta morala, autocritica, sisteme de valori, interdictii).

Functionarea corecta a Ego-ului care-si utilizeaza energia pentru controlului Id-ului si Superego-ului, adica pentru indeplinirea functiei sale de stingere a conflictelor, este asigurata de o serie de mecanisme de aparare care il ajuta sa evite angoasa generata de diferite conflicte cu care este confruntat.

Evolutia personalitatii este stadiala: etape:stadiul oral, stadiul sadic-anal, satdiul falic, perioada de latenta, faza genitala = dominante si progresive.

Teorii sociale

Considera mediul social si cultural factori predominanti ai organizarii personalitatii. Autorii acestor teorii incearca sa evidentieze si sa cuantifice intr-o oarecare masura influentele socio-culturale din structura personalitatii.

Interventia unor serii de factori sociali, economici, axiologici, etico-morali, microsociologiei, si-ar pune amprenta comuna pe toti membrii inei culturi, sub forma unei personalitati de baza (A. Kardiner).

"Teoriile moderne asupra personalitatii parasesc in primul rand viziunea statica asupra personalitatii, incercand sa o explice prin structurile ei active. Ele abandoneaza determinismul rigid, biologizant sau socializant, acordand personalitatii un caracter de sistem biopsihosocial" (F.Tudose).

2. Personalitatea si ciclurile vietii

Erick Erikson: *consideratii despre termenul de ciclu al vietii "life cycle":

apare intr-o ordine constanta in viata fiecaruia

principil epigenetic: fiecare etapa din ciclul vietii este caracterizata de evenimente si crize (rezolvate satisfacator) pentru a continua dezvoltarea lina

are o caracteristica dominanta: distinsa de etapele anterioare, cat si de cele ce vor urma

S. Freud:*consideratii:

teoria sa despre libido; a deosebit urmatoarele perioade dezvoltare:

*faza orala (nastere - 1 an)

*faza anala (1 - 3 ani)

*faza falica (3 - 5 ani)

*faza latenta (peste 5 ani)

- evolutia satisfacatoare a dezvoltarii in aceste faze ale copilariei va fi esentiala pentru functionarea normala a adultului

C.G. Jung considera ca factorii externi joaca un rol important in procesul de dezvoltare a personalitatii si in adaptarea ei.

H.S. Sullivan, avanseaza aceste idei, stabilind ca dezvoltarea umana este in mare masura modelata de evenimente externe si, in mod specific, de interactiunile sociale.

M. Mahler a descris procesul de separare-individuatie care rezulta din sentimentul subiectiv al persoanei de separare de lumea din jur (incepe in a 4-5 luna de viata, se-ncheie la 3 ani). A delimitat 4 subfaze ale procesului de separatie-individuatie:

diferentierea - distinctie intre el si obiecte

perioada practica - isi descopera capacitatea de separare fizica de mama, tinandu-se si catarandu-se, miscandu-se liber

apropierea - impartasirea experientelor si deprinderilor

consolidarea - dobandirea unei individualitati

Jean Piaget a elaborat formularea diferentelor calitative in procesul dezvoltarii cognitive. Studiile lui au avut un caracter instrumental in elucidarea dezvoltarii proceselor gandirii. El a destins 4 perioade majore in dezvoltarea intelectuala:

senzorio-motorie (nastere - 2 ani)

preoperationala (2 -7 ani)

perioada operatiilor concrete (7 - 11 ani)

perioada operatiilor formale (dupa 11 ani pana la varsta adulta)

D. Levinson & colab. Sugereaza ca ciclul vietii este compus din 4 mari epoci, fiecare avand o durata de 25 ani, dupa cum urmeaza:

copilaria si adolescenta (nastere - 25 ani)

perioada timpurie a etapei de adult (17 - 45 ani)

perioada medie a etapei de adult (40 - 65 ani)

perioada adulta tarzie, dupa 60 ani

Etapele ciclului vietii

Oamenii trec prin 8 stagii de dezvoltare (mentionandu-se caracterul dominant sau criza specifica de maturitate): etape:

etapa oral-senzoriala: incredere/ neancredere

etapa muscular-anala: autonomie/ rusine si nesiguranta

etapa locomotor-genitala: initiativa/ vinovatie

stadiul de latenta: harnicie, perseverenta/ inferioritate

atapa pubertatii si adolescentei: identitatea ego-ului/ confuzie de rol

etapa tineretii timpurii: intimitate/ izolare

etapa adulta propriu-zisa: pro (creatie)/ stagnare

etapa maturitatii: integritatea ego-ului/ disperare

Descrierea etapelor:

Etapa I: Incredere bazala/ Neincredere bazala (nastere - 1 an)

Aceasta perioada se suprapune, mai mult sau mai putin, etapei orale din teoria freudiana, deoarece gura este cea mai sensibila zona a corpului. Gasirea sanului, suptul si hranirea, reprezinta nevoile primare ale nou-nascutului. Mama, care este inductoarea increderii, participa intens la asigurarea acestor nevoi, creand astfel baza viitoarei expectatii pozitive a copilului fata de lume. Parintele iubitor participa si la dezvoltarea altor imturi ale copilului - vaz, pipait, auz. Prin aceasta interactiune, copilul dezvolta fie sentimentul de incredere daca dorintele lui vor fi indeplinite, fie, daca mama nu este atenta, va dobandi sentimentul de neancredere.

Etapa a II-a: Autonomie/ Rusine si indoiala (1 - 3 ani)

Copilul, aflat in al doilea si al treilea an de viata, invata sa mearga singur, sa se hraneasca singur, sa-si controleze sfincterul anal si sa vorbeasca. Maturitatea musculara este cea care da tonul pentru aceasta faza de dezvoltare. Autonomia se refera la sentimentul copilului de a fi stapan pe el insusi si asupra tendintelor si impulsiunilor lui. Copilul mic care incepe sa umble castiga senzatia separarii lui de cilalti. "Eu", "tu", "al meu", "a mea" sunt cuvinte obsnuite, folosite de copil pe parcursul acestei etape.

Daca parintii permit copilului sa functioneze cu oarecare autonomie, ei sunt suportivi fara sa fie hiperprotectori, copilul castiga incredere in sine, simte ca se poate controla pe el si lumea din jur. Daca parintii il aproba atunci cand el da dovada ca se poate controla, increderea in sine se dezvolta si apare un sentiment de mandrie. Invers, supracontrolul sau lipsa de control de sine a copilului prea adesea pedepsit conduc la asa numita impotenra musculara sau anala (Erikson), care declanseaza o traire de neincredere si rusine. Rusinea poate da nastere unei indoieli de sine care erodeaza si poate submina posibilitatea de actiune, iar la adult conduce la sentimente de persecutie.

Etapa a III-a: Initiativa/ Vinovatie (3 - 5 ani)

La sfarsitul aceste etape, copilul este capabil sa se miste independent si sigur pe el. Jucandu-se cu cei de o seama cu el, copilul invata cum sa se relationeze cu ceilalti. Daca fanteziile agresive au fost rezolvate corect (nici pedepsite, nici incurajate), copilul dezvolta un spirit al initiativei si al ambitiei.

Pedeapsa excesiva poate limita imaginatia copilului, si de asemenea initiativa. Copilul care dezvolta un super-ego prea puternic (constiinta copilului - S.Freud), cu aprecieri calitative de genul totul sau nimic, s-ar putea ca adult sa ajunga sa insiste ca ceilalti sa adere la codul sau moral si astfel sa devina un "pericol potential mare pentru el si pentru semenii sai". Daca aceasta criza a initiativei este rezolvata cu succes, personalitatea isi dezvolta un spirit de responsabilitate, incredere si autodisciplina.

Pentru Piaget, aceasta este faza preoperationala (2-7 ani), timp in care copiii incep sa foloseasca simbolurile in gandire. Intre 3 si 6 ani procesul cresterii poate fi urmarit prin intermediul desenelor. In general, totusi, gandirea lor este egocentrica, ca si in perioada senzorio-motorie: ei nu se pot pune in situatia altui copil si sunt incapabili de empatie.

Etapa a IV-a: Harnicie, perseverenta/ Inferioritate (6 - 11 ani)

Este perioada varstei scolare, cand copilul incepe sa participe la un program organizat de educatie. Activitatea, capacitatea de a munci si de a dobandi aptitudinile adultului, sunt elementele cheie ale etapei. Copilul invata ca este capabil sa realizeze diverse lucruri si, ceea ce este mai important, ca el este capabil sa stapaneasca si sa completeze o anumita actiune.

Daca se pune prea mult accentul pe reguli, pe "trebuie", copilul va dezvolta simtul datoriei in detrimentul placerii naturale de a munci. Copilul creativ va invata placerea continuarii muncii si atingerea satisfactiei de a face bine un lucru.

Sentimentul de inadecvare si inferioritate, rezultatele potential negative ale acestei faze pot rezulta din mai multe surse:

*copilul poate fi discriminat, fiindincurajat sa nu mearga la scoala

*sa I se spuna ca este inferior celorlalti

*sa fie hiperprotejat de mediul familiar sau sa fie excesiv de dependent de suportul emotional al familiei

*baiatul poate face comparatii intre el si tatal sau, nefavorabile lui.

Etapa a V-a: Identitate/ Confuzie de rol (11 - 20 ani)

Aceasta perioada raspunde la 2 sarcini majore:

*transformarea dintr-o persoana dependenta intr-una independenta

*stabilirea unei identitati.

Dezvoltarea sentimentului de identitate esteproblema primordiala a acestei perioada; identitatea este definita drept capacitatea persoanei de a da raspunsurile adecvate la intrebarile -"cine sunt?" si -"incotro ma indrept?".

Adolescentul se afla intr-un moratoriu psiho-social intre copilarie si perioada de adult, in timpul caruia sunt testate diferitele roluri. Un individ poate strabate mai multe cai nepotrivite pana la a lua decizia finala pentru alegerea profesiei. O criza de identitate apare la sfarsitul adolescentei, Erickson a denumit-o criza normativa, pentru ca este un eveniment normal. Dar nelamurirea acestei probleme este anormala si il lasa pe adolescent fara o identitate solida.

Persoana sufera de difuziunea identitatii sau confuzie de rol, caracterizata prin faptul ca adolescentul nu are un sentiment de sine si este confuz in ceea ce priveste locul sau in lume. Confuzia de rol se poate manifesta prin tulburari de comportament, ca fuga, criminalitate sau psihoze manifeste. Adolescentul se poate apara impotriva difuziunii de rol prin alaturarea la "gasti", culte religioase, secte sau prin identificarea cu personaje foarte populare.

Etapa a VI-a: Intimitate/ Izolare (20 - 40)

Maturitatea se manifesta la inceputul vietii adulte, in primul rand prin rezolvarea crizelor anterioare ale copilariei si adolescentei, in al doilea rand, prin a deveni capabil si interesat in acelasi timp in stabilirea unei relatii apropiate cu alta persoana, iar in al treilea rand prin capacitatea si dorinta de a produce ceva.

Intimitatea se refera in special la obtinerea intimitatii in relatiile sexuale, in stabilirea unor bune relatii de prietenie si a unor autentice relatii de grup.

Toate acestea nu-l sperie pe individul cu o criza de identitate rezolvata in etapa anterioara de dezvoltare. Din contra, persoana care ajunge la tinerete intr-o stare de confuzie de rol este incapabila sa se implice intr-o relatie autentica, stabila, pe termen lung. Cu un prieten sau cu un partener in cadrul casatoriei aceasta persoana poate deveni absorbita de sine si indulgenta cu sine; in aceasta situatie se dezvolta un sentiment de izolare care poate evolua pana la intensitati periculoase.

Etapa VII-a: (Pro) Creatie/ Stagnare (40 - 65 ani)

Creatia nu se refera numai la situatia in care persoana are sau creste copii, ci si la un interes vital, indepartat, mult mai larg, in orientare si sprijinirea noilor generatii si/ sau de imbanatatire a societatii.

Cei fara copii pot fi procreatori prin dezvoltarea unui sentiment de altruism si creativitate. Dar cei mai multi, daca sunt apti, vor dori sa-si perpetueze personalitatile si energiile, "prin producerea si ingrijirea urmasilor". A dori sau a avea copii nu garanteaza creatia. Parintii au nevoie mai intai sa-si fi realizat propriile identitati, pentru a fi cu adevarat creatori.

Etapa a VIII-a: Integritatea/ Disperare si izolare (peste 65 ani)

In aceasta etapa exista conflictul intre integritate - sentimentul de satisfactie pe care il simte cineva, reflectat asupra unei vieti traite productiv si disperare - sentimentul ca viata nu a avut nici o utilitate.

Maturitate tarzie poate fi o perioada a multumirii, un timp in care sa te bucuri de nepoti, sa-ti contempli rezultatele marilor eforturi facute, si poate sa vezi roadele propriei munci puse in valoare de generatiile mai tinere. Integritatea permite acceptarea propriului loc in ciclul vietii si recunoasterea faptului ca viata ta este propria ta responsibilitate.

Nu exista liniste sau multumire la batranete decat daca persoana a dobandit intimitate si si-a indeplinit menirea de procreator. Fara procreere nu exista convingerea ca propria viata a avut vreun rost. Fara aceasta convingere, apare teama de moarte si un sentiment de disperare sau nemultumire.

3. Teren premorbid si varsta

Dupa C.G.Jung, asupra premorbidului, varsta va juca un rol deosebit fiind o coordonata majora la care se va referi dinamica si specificitatea oricarui tablou clinic; exista o nevroza a adolescentului, una a adultului, si alta a batranului, ca si o boala afectiva a maturitatii si una a involutiei, aceste delimitari fiind de aceasta data modificate nu doar in forma ci si in continut.

Senescenta, adolescenta, climacteriul nu sunt boli, nici cauze de boli, nici terenuri patologice in sine, ci doar aspecte de sinteza ale modificarilor induse de varsta.

4. "Sensul personal al vietii"

A.H. Maslow dezvolta un set de indici tipici pentru o persoana care a atins nivelul maxim de autorealizare. Aceste persoane:

sunt limpezi in modul de a percepe realitatea si capabile sa accepte ambiguitatile existentei;

se accepta pe sine si pe ceilalti si traiesc doar intr-o minima masura starea de anxietate sau vinovatie legata de sine;

se comporta spontan si gandesc cu fantezie, dar nu total neconventional

nu sunt centrate pe propria persoana, ci pe o anumita problematica;

sunt capabili sa priveasca viata cu obiectivitate, desi adesea cauta solitudinea;

se comporta intr-o maniera independenta fara a fi si rebeli;

iubesc viata;

au trairi de extaz, chiar legate de sentimentul de putere, au momente cand creeaza, cand par a stapani necunoscutul;

sunt implicati social, identificandu-se simpatetic cu orice om;

pot avea experiente interindividuale profunde, dar cu putini oameni;

respecta fiinta;

stiu diferenta dintre mijloc si scop si nu se nelinistesc de faptul ca ar trebui sa suporte un anumit mijloc pentru a atinge un scop;

le este propriu un sens filozofic al umorului, spontaneitatii, jocului si nu sunt caracterizati de agresivitate fata de ceilalti;

sunt capabili se descopere probleme si sensuri in domeniul pe care sunt centrati;

nu permit "culturii" sa ii controleze.

5. Constiinta identitatii personale

K.Jaspers considera constiinta ego-ului ca avand 4 subfunctii:

a.       sentimentul constiintei activitatii - este perceptia de a fi o sursa de activitate originala care se poate de asemenea manifesta fara vreun continut

b.      o constiinta a unitatii - in orice moment stiu ca sunt o persoana si numai una

c.       constiinta identitatii - eu sunt acelasi, inainte si dupa acest moment

d.      constiinta detinerii de continuturi "personale" specifice constiintei - continuturile constiintei mele sunt specifice si diferite de cele ale altora.

6. Boala si personalitate

Cauzele medicale ale schimbarilor de personalitate (Popkin):

dementa corticala

tumorile SNC

afectiuni ale lobului frontal

traumatism cranian

intoxicatii

sindrom postconvulsiv

psihochirurgie

accidente vasculare

hemoragie subarahnoidiana

dementa subcorticala

afectiuni ale lobului temporal

Un diagnostic cert necesita prezenta a 2 sau mai multe caracteristici:

capacitat constant redusa de a persevera in activitati cu scop, mai ales cand implica lungi perioade de timp si satisfactii amanate;

comportament emotional alterat, caracterizat prin labilitate emotionala, buna dispozitie superficiala si nejustificata (euforie), veselie neadecvata; schimbare rapida spre iritabilitate sau scurte explozii de manie si agresiune;

dezinhibarea expresiei necesitatilor si impulsurilor fara a lua in considerare consecintele sau conventiile (pacientul se poate angaja in acte disociale: furtul, avansuri sociale nepotrivite, bulimie)

tulburari cognitive sub forma suspiciunii sau ideatie paranoida si/ sau excesiva preocupare pentru o unica tema, de obicei abstracta (religia, adevarul, eroarea)

alterare marcata a debitului si fluiditatii verbale, ceea ce se traduce prin: circumstantialitate, hiperimplicare, vascozitate si hipergrafie

comportament sexual alterat (hipersexualitatea/ schimbarea preferintei sexuale)

7. Modalitati de abordare a pacientului cu tulburare de personalitate

Pacientii cu tulburari de personalitate sau comportamente regresiv au deseori crescute anxietatea, furia, indignarea, o nevoie de a pedepsi sau un comportament evitant fata de personalul sectiei. Medicul si psihologul clinician pot fi in situatia de reduce tensiunea prin educarea personalului cu privire la diagnosticul pacientului si asupra motivatiei pe care o are pentru reactiile puternic afisate. Aceasta abordare detensioneaza de obicei situatia prin scaderea afectelor negative in randul personalului spitalului, si ca urmare a acestei schimbari, reducerea problemelor afective ale pacientului.

Atunci cand apare un conflict intre personalul medical si pacient este esential sa se aiba in vedere daca plangerea pacientului este indreptatita. Daca exista probleme reale, atunci acestea trebuie corectate. Pentru unii pacienti cu tulburari de personalitate, in special indivizii obsesiv-compulsiv, lucrul cu echipa in tratamentul acestora, pentru a intari apararea intelectuala a pacientului, poate ajuta foarte mult. Oferirea a cat mai mult control asupra tratamentului pe care il urmeaza sau a deciziilor asupra activitatilor zilnice pacientilor cu tulburare de personalitate de tip obsesiv-compulsiv pot scadea anxietate si revendicativitatea.

8. Managementul medical al pacientilor cu tulburari de personalitate

Ingrijirea cu succes a unui pacient cu tulburare de personalitate considerat dificil, internat intr-o sectie de spital, se bazeaza pe urmarirea si imbunatatirea urmarilor factori:

Comunicarea - pacientul are nevoie sa I se descrie simplu si adevarat starea medicala pe care o are si tratamentul pe care trebuie sa-l urmeze.

Personal constant - pacientul poate intra repede in panica daca nu poate identifica membrii personalului care au foat repartizati pentru a lucra cu el.

Justificarea - pacientul are sentimentul ca cineva trebuie sa aiba grija de el permanent.

Limite ferme - pacientul are o multime de cereri, uneori in conflict cu ele, si se infurie foarte repede atunci cand aceste cereri nu sunt indeplinite.

9. Personalitate si adaptare

Resurse de adaptare: