Modele teoretice ale invatarii

Modele teoretice ale invatarii

Modelele teoretice de referinta in explicarea procesului de invatare sunt: conditionarea clasica a lui Pavlov, teoria conditionarii operante perfectionata de Skinner si modelul invatarii observationale, construit de Bandura. Prezentarea acestor teorii are la baza sinteza unor lucrari generale si a unor lucrari al caror obiectiv este invatarea.

Conditionarea clasica

Conditionarea clasica este guvernata de urmatoarele principii : achizitia, disparitia sau stingerea, generalizarea si discriminarea.

Achizitia

Conditionarea clasica este un proces gradat, in care stimulul conditionat dobandeste treptat capacitatea de a primi un raspuns conditionat, datorita asocierii sale repetate cu un stimul neconditionat. Etapele achizitiei sunt prezentate in figura 4.1. Procesul avanseaza repede la inceput, prin marirea numarului de asocieri. Dupa un anumit numar de asocieri, achizitia nu mai progreseaza.

Desi psihologii au crezut initial ca achizitia este determinata de numarul asocierilor, astazi se crede ca intervin si alti factori : aranjamentul temporal al stimulilor, ordinea in care apar, daca actioneaza simultan sau cu interval intre ei. Concluziile cercetarilor experimentale sustin ca cel mai eficient aranjament este conditionarea amanata, intrucat stimulul conditionat prezentat inainte si apoi asociat cu cel neconditionat, este un semnal pentru aparitia acestuia.

Achizitia este influentata de mai multi factori:

In general, conditionarea este mai rapida cand intensitatea stimulului conditionat creste. Nu este vorba de intensitatea absoluta, ci de gradul relativ de intensitate sau de contrast in raport cu stimulul de fond.

Conditionarea depinde de intervalul dintre stimulul conditionat si cel neconditionat. Daca este mai mic de 0,2 s, conditionarea nu se produce, iar daca este prea lung, devine dificila recunoasterea stimulului conditionat ca semnal pentru un eveniment viitor.

Familiaritatea poate afecta conditionarea. In contrast cu stimulii conditionati prezentati in laborator, in mod artificial, multi dintre stimulii conditionati aflati in stare potentiala in mediul de viata al indivizilor, devin familiari si astfel, nu mai semnalizeaza nimic neobisnuit.

Figura 4.1. Etapele achizitiei

Stingerea

Termenul de stingere sau disparitie se refera la procesul prin care stimulul conditionat pierde treptat proprietatea de a primi un raspuns conditionat daca nu este succedat de stimulul neconditionat. Disparitia achizitiei in absenta unui stimul neconditionat nu se realizeaza intotdeauna simplu. Este posibila reaparitia    spontana a reactiei conditionate la un anumit interval de timp dupa stingere. Dupa ce are loc declinul si disparitia raspunsului conditionat, se poate realiza reconditionarea sau redresarea rapida a raspunsului conditionat prin asocierea stimulilor.

Generalizarea si discriminarea

Generalizarea are loc atunci cand exista similaritati ale stimulilor conditionati, carora le corespund raspunsuri conditionate similare. De exemplu, daca un copil a invatat frica de un tip de animal, obiect sau persoana, tot ceea ce percepe ca fiind similar acestora, ii va declansa spaima.

Generalizarea prezinta o multime de avantaje, intrucat, subiectul nu trebuie sa repete toate experientele similare. El poate face transferul raspunsurilor invatate, la situatii asemanatoare. Exista si riscuri ale generalizarii. De exemplu, copilul crescut intre adulti si avand experiente placute cu acestia, poate transfera raspunsurile de acceptare si incredere asupra oricarei persoane de aceasta varsta.

Discriminarea este procesul prin care se invata sa se    raspunda numai la anumiti stimuli.

Invatarea conditionata apare in lumea animala si la om din primele etape ale ontogenezei si se mentine pe tot parcursul vietii. In acest sens, datoram invatarii conditionate o serie de temeri, aversiuni ale gustului, aspecte ale comportamentului sexual, prejudecati rasiale si etnice.

Cercetarile din ultimii ani, situate in interiorul paradigmei cognitive, au demonstrat rolul important al cognitiei in conditionarea clasica. S-a stabilit ca atunci cand asocierea este aleatoare, invatarea nu se mai realizeaza, intrucat, nu se pot obtine expectante ferme asupra succesiunii stimulilor. Trebuie ca asocierile sa fie consistente. Blocajul conditionarii are loc atunci cand procesul de invatare este anulat de o conditionare precedenta la un alt stimul.

Intrebari de verificare

1. Ce factori influenteaza achizitia?

2. In ce conditii are loc stingerea?