Teorii cu privire la sexualitatea umana

Teorii cu privire la sexualitatea umana

Exista trei perspective teoretice care exploreaza si incearca sa explice sexualitatea umana: cele evolutioniste, cele psihologice si cele sociologice.

In cadrul perspectivei evolutioniste exista sociobiologia, al carei reprezentat de marca este E. Wilson. Sociobiologia are ca scop intelegerea comportamentelor sociale ale animalelor, deci si a comportamentului sexual uman (fiind tot un comportament social al unui animal!). doua concepte sunt semnificative in acdrul acestei teorii: cel de evolutie si cel de selectie naturala.

Conceptul de evolutie se refera la faptul ca toate fiintele vii detin o forma actuala care se datoreaza modificarilor graduale petrecute de-a lungul timpului in materialul genetic al generatiilor anterioare. Adica aceste vietati au evoluat astfel pana au ajuns in forma actuala.

Termenul de selectie naturala reprezinta procesul natural care determina supravietuirea doar a acelor organisme care s-au adaptat in timp la mediul inconjurator. Pentru intelegerea sexualitatii umane, acest lucru arata astfel: s-au pastrat acele caracteristici sexuale care au permis reproducerea si evolutia speciei umane. De altfel, multe din emisiunile de pe canalul Discovery despre sexualitatea umana au ca explicatie aceasta perspectiva evolutionista. Te invit sa le urmaresti cu incredere, sunt foarte intresante si instructive.

In cadrul perspectivei psihologice avem trei tipuri de teorii:

a.       teoria psihanalitica

b.      teoria cognitiva

c.       teoriile invatarii

In centrul teoriei psihanalitice elaborata de Sigmund Freud sta conceptul de libidou. Asa cum aminteam si mai devreme, acesta evolueaza, conturand personalitatea umana. Stadiile de maturizare sexuala, de maturizare a libidoului, dupa Freud, sunt:

stadiul oral - perioada cuprinsa intre nasterea si intarcarea copilului (0-1/2 ani). In aceasta etapa, libidoul este concentrat in jurul cavitatii bucale. Copilul are nevoie sa suga, dar prin supt obtine si senzatia de placere; astfel, gura este o zona erogena - adica sensibila la stimularea sexuala, la obtinerea placerii - foarte timpurie si ea ramane asa intreaga viata.

stadiul anal - perioada cuprinsa intre 1,5 ani si 3 ani, cand libidoul este organizat in jurul zonei anale. Deci aceasta zona devine predominant erogena acum. Copilul obtine placere prin procesul de defecare (expulzie vs. retentie). Acum se formeaza tendintele active si pasive, legate mult de tendintele sado-masochiste.

stadiul falic - cuprins intre 3 si 5 ani. In aceasta perioada pulsiunile orale si anale se unifica, iar libidoul se concentreaza in zona genitala. Copilul incepe sa isi exploreze intens organele genitale.

stadiul de latenta - perioada cuprinsa intre 5/6 ani si 11/12 ani care face trecerea de la sexualitatea infantila la cea adolescentina. Se manifesta complexele (Oedip si Electra) ceea ce are puternice efecte asupra formarii identitatii psihosexuale a persoanei.

stadiul genital - cuprins intre 11/12 ani si 18/20 de ani, cand se definitiveaza organizarea functiilor sexuale. Astfel, persoana devine capabila de functionare sexuala normala.

A trece prin toate aceste faze este normal si de asteptat. Evident, ca in orice etapizare, reperele temporale sunt orientative. De asemenea, unele persoane se pot bloca din punct de vedere psihosexual in una dintre etapele initiale.

Asa cum probabil iti aduci aminte si de la psihologia generala sau cea a varstelor, Freud vorbeste si de doua principii opuse cu care opereaza psihicul uman: principul placerii si cel al realitatii. Aceste principii ghideaza comportamentul uman diferit. Principiul placerii presupune "cautarea de a evacua si de a reduce anumite tensiuni psihice, cautarea placerii descarcarii pulsionale asociate compulsiei la repetitie a unor experiente". Principiul realitatii "ia in considerare limitarile, interdictiile, temporizarile necesare pentru ca descarcarea pulsionala sa nu aiba un aspect distructiv pentru subiect". Aceste definiri ii apartine lui Daniel Marcelli, in Tratatul de psihopatologia copilului aparut in 2003 (p. 41). De altfel, Freud a stabilit functionarea psihicului uman pe niveluri. El a denumit aceste niveluri instante psihice si le-a etichetat astfel: id, ego si superego. Ti le reamintesc pe scurt. Id-ul reprezinta sediul instinctelor, al pulsiunilor care se cer satisacute; contine necesitatile profund umane a caror satisfacere determina supravietuirea umana. Id-ul este organizat dupa principiul placerii si este sursa energiei psihice. Ego-ul reprezinta instanta organizata dupa principiul realitatii; el face trecerea de la instinct la realitate, adica de la nevoie, la satisfacerea efectiva a ei. Superego-ul este reprezentat de ansamblul normelor, regulilor, valorilor, idealurilor pe care le invatam de la societatea in care traim, adica de la familia noastra, grupurile din care facem parte, cultura, religia si tipul de educatie primita. Tot acest ansamblu are rolul de a transmite ego-ului conditiile in care pot fi satisfacute pulsiunile id-ului. De aceea, intre id si superego se nasc conflicte care sunt mediate de ego. Unele conflicte sunt foarte puternice deoarece sunt determinate de un superego prea punitiv sau restrictiv. Ele se pot mentine o viata intreaga, ducand la perturbari ale functionarii sexuale, asa cum se intampla pentru multe persoane cu educatie sexuala rigida sau eronata.

Teoria cognitiva se refera la totalitatea modalitatilor de gandire care influenteaza comportmentul sexual, modul in care gandirea influenteaza emotiile implicate in sexualitate. Evident, modul in care ne formam conceptia despre propria sexualitate, sexualitatea celorlalti, va influenta modul in care ne vom exprima sexualitatea. Plecand tocmai de la aceasta premisa, psihologul Sandra Bem a alcatuit un inventar al asa-numitei scheme sexuale - Inventarul Sexual Bem in care apar anumite caracteristici considerate definitorii pentru sexul feminin si pentru cel masculin. Mai multe detalii despre acest inventar gasesti in "Psihologia vietii de cuplu", a I. Mitrofa si C. Ciuperca (2002, p. 131).

Teoriile invatarii au in vedere faptul ca oamenii invata sa isi manifeste instinctul sexual si deci, comportamentele sexuale sunt preluate de la semeni. Trei tipuri de invatare sunt importante:

prin conditionare clasica - reprezentativ fiind cercetatorul rus Ivan Pavlov. Teoria pavloviana a conditionarii este utila in explicarea unor fenomene sexuale cum ar fi fetisismul sau atractia sexuala ce apare in anumite locuri, de exemplu, doar pentru ca s-a asociat cu trairea unei excitatii in locul respectiv la un alt moment.

prin conditionare operanta - reprezentativ fiind psihologul american B.F. Skinner. Aceasta conditionare se realizeaza prin reintarire, fie pozitiva (recompense), fie negativa (pedepse). Multe comportamente sexuale se modeleaza in functie de modul cum au fost reintarite. De exemplu, masturbarea produce placere, ceea ce intareste comportamentul, dar daca aceasta este pedepsita de cineva important pentru copil, atunci ea va apare in conditii modificate, in sensul ca se va produce probabil in baie sau dormitor cu usa incuiata sau doar atunci cand este singur acasa. Anxietatea produsa insa de interdictie sau culpabilizare va duce la intensificarea comportamentului masturbator datorita tensiunii care se cere a fi eliberata prin orgasm. Sau, o femeie ale carei prime experiente sexuale au generat durere, va tinde sa evite actul sexual sau sa experimenteze in continuare disconfort sau durere.

Prin invatare sociala - reprezentativ fiind psihologul american Albert Bandura. Aici un fol determinant il joaca invatarea prin imitatie si prin identificarea cu celalalt. Un concept al lui Bandura eficient si in intelegerea comportamentului sexual este acela de auto-eficienta, adica un simt al competentei in folosirea unei abilitati. Aceasta auto-eficienta determina increderea pe care un individ o are in capacitatea sa de a atrage sexual, de a realiza un act sexual satisfacator si de a fi capabil de intimitate sexuala cu un partener.

Perspectiva sociologica se centreaza pe modul in care societatea stimuleaza sau inhiba anumite manifestari sexuale. Exista trei elemente de baza ale acestei perspective:

Orice societate va regla sexualitatea umana;

Institutiile sociale fundamentale (familia, scoala, biserica etc.) vor crea, influenta si determina anumite reguli care vor modela comportamentul sexual uman;

Comportamentele sexuale vor fi considerate normale sau potrivite intr-o cultura, dar aberante sau nepotrivite intr-o alta cultura.