Noi perspective in abordarea inteligentei umane: Inteligenta Emotionala (IE) si Teoria inteligentelor multiple

Teoria inteligentelor multiple - Haward Gardner

La inceputul anilor 90 psihologul american H. Gardner a introdus conceptul de inteligenta multipla, dezvoltand si teoria aferenta acestui concept. In elaborarea teoriei sale, autorul a pornit de la urmatoarele premise:

Observatiile realizate asupra unor persoane cu diverse leziuni cerebrale, constatand ca formele de inteligenta nu sunt afectate in mod egal, ci diferentiat;

Activitatea copiilor supradotati a evidentiat faptul ca acestia se manifesta de timpuriu (precoce) predominant intr-un domeniu (au un anumit tip de inteligenta), obtinand rezultate slabe sau chiar nesatisfacatoare in alte domenii;

Cercetarile neurofiziologice privind specializarea functionala a celor doua emisfere cerebrale,     precum si privind localizarea cerebrala a unor functii si activitati psihice a caror afectare se reflecta intr-un anumit tip de conduita inteligenta.

Cercetarile l-au condus pe Gardner la urmatoarele concluzii:

Inteligenta are mai multe modalitati si forme de manifestare care variaza atat de la un individ la altul, cat si de la o cultura la alta;

Diversele tipuri de inteligenta sunt localizate in diferite zone si arii corticale, a caror dezvoltare (bazata pe anumite premise ereditare) conduce la constituirea unor tipuri diferite de inteligenta.

Ideea centrala a acestei teorii este aceea conform careia putem vorbi de mai multe tipuri de inteligenta, fiecare existand si manifestandu-se independent de celelalte.

H. Gardner a identificat initial 7 tipuri de inteligenta, ulterior descoperind alte doua tipuri:

Inteligenta logico-matematica (rationala)

Se bazeaza pe rationamentul logico-matematic (ce reprezinta continutul esential al testelor prin care se determina nivelul de inteligenta generala al unei persoane - QI)

Este inteligenta ordinii si a secventialitatii, a logicii si a reprezentarilor simbolice ale universului.

Persoanele ce o poseda manifesta usurinta in lucrul cu cifrele, abilitatea de ordonare a realitatii, exprimand caracteristicile acesteia in maniera logica.

Acest tip de inteligenta este caracteristic cercetatorilor, savantilor din domeniul stiintelor exacte.

Inteligenta vizual-spatiala

Se manifesta prin abilitatea de a reprezenta si manipula mental universul spatial, obiectele in tridimensionalitatea lor.

Persoanele cu o asemenea inteligenta bine dezvoltata simt nevoia sa vada lucrurile, evenimentele etc. sau sa si le reprezinte mental pentru a le putea intelege mai bine.

Vizualizarea si imagistica mentala au un rol deosebit in cunoasterea si intelegerea universului fizic, a spatiului real.

Inteligenta vizual-spatiala bine dezvoltata se regaseste mai ales in activitatea pictorilor, sculptorilor, arhitectilor, artistilor. Acest tip de inteligenta era extrem de dezvoltat in cazul navigatorilor arborigeni, care se orientau dupa relieful tarmurilor.

Este si inteligenta persoanelor nevazatoare, care reusesc pe baza simtului tactil sa-si reprezinte mental spatiul in care se misca.

Inteligenta lingvistica (verbala si auditiva)

Reprezinta abilitatea de a comunica cu usurinta.

Posesorii unui asemenea tip de inteligenta au o disponibilitate deosebita pentru a intelege subtilitatile limbii, pentru fonetica, gramatica, sintaxa si semantica.

Este tipul de inteligenta predominant in cazul marilor oratori, scriitori, umoristi etc.

Impreuna cu inteligenta logica-matematica, inteligenta lingvistica contribuie la crearea si manifestarea capacitatilor retorice individuale.

Aceste 2 tipuri de inteligenta - cea logico-matematica si cea lingvistica - sunt cele mai solicitate in cadrul actualului sistem de invatamant.

Inteligenta muzicala si ritmica

Reprezentata de capacitatea persoanelor de a-si reprezenta muzical numeroase sunete, melodii si ritmuri, capacitatea individuala de a concepe armonia acestora.

Consta in capacitatea de a transpune in sunete si ritmuri diverse aspecte existentiale. Posesorii unui asemenea tip de inteligenta "se joaca in minte" cu ritmul cuvintelor, asociind un anumit continut informational cu o anumita melodicitate sau ritmicitate.

Aceasta inteligenta este caracteristica mai ales compozitorilor si interpretilor, dar si poetilor sau actorilor ce-si invata rolurile pe anumite ritmuri.

Inteligenta kinestezica (fizica)

Este inteligenta miscarii si coordonarii, evidentiata mai ales prin utilizarea adecvata si facila a propriului corp pentru exprimarea anumitor realitati obiective sau subiective.

Presupune perceptia Sinelui in spatiu, utilizarea corpului ca instrument pentru a exprima sau demonstra ceva.

Inteligenta kinestezica se regaseste mai ales in activitatile celor ce practica gimnastica, patinajul, baletul, mima etc.

Inteligenta intrapersonala

Reprezinta abilitatea posesorilor ei de a se cunoaste pe sine, de a se analiza introspectiv, de a-si analiza propriile ganduri si sentimente.

O regasim pregnant in cazul persoanelor solitare, a celor concentrati pe meditatie si introspectie. Asemenea persoane au o mare capacitate reflexiva.

Inteligenta interpersonala

Caracterizeaza mai ales persoanele comunicative, sociabile, capabile sa stabileasca cu usurinta contacte sociale si sa manifeste comportamente prosociale (disponibilitate de a-si ajuta semenii).

Persoanele cu un asemenea tip de inteligenta sunt intuitive, foarte sensibile la problemele celorlalti, dovedind capacitate empatica.

Oamenii cu o inteligenta interpersonala foarte bine dezvoltata sunt capabili sa mobilizeze mase mari de oameni, sa-I influenteze pe altii, sa medieze si sa armonizeze interese diferite ale membrilor grupului.

Inteligenta interpersonala este in special apanajul oamenilor politici renumiti, a psihologilor, a profesorilor, asistentilor sociali, medicilor s.a.     cu rezultate deosebite in munca lor.

Inteligenta naturalista

Cel de-al 8-lea tip de inteligenta a fost identificat mai tarziu de catre Gardner (ulterior primelor 7).

Consta in capacitatea de a recunoaste si distinge cu mare usurinta diversele soiuri si specii de plante, rase de animale, precum si de a preciza apartenenta unui exemplar la o categorie determinata.

Persoanele ce au aceasta inteligenta dezvoltata manifesta un spirit de observatie deosebit, fiind interesati mai ales de studiile din sfera biologicului.

Se intalneste mai ales la persoane ce activeaza in sfera botanicii si zoologiei, dar si la ecologisti.

Inteligenta existentiala

A fost postulata de Gardner, dar continutul si modul sau de manifestare inca mai necesita cercetari.

Reprezinta capacitatea deosebita a unor persoane de a-si pune intrebari si de a gasi solutii cu privire la existenta umana, la viata si destinul omului in lume.

Se reflecta in capacitatea deosebita de a reflecta sistematic, de a intelege la nivel superior, metafizic diverse aspecte ale lumii sau existentei noastre.

Conduce la abordarea unor probleme fundamentale ale existentei si umanitatii, fiind corelata cu preocupa declansate de intrebari de genul: ce este viata? Ce este universul? De unde venim si incotro mergem? Care este sensul vietii? Exista destin? etc.

Acest tip de inteligenta este propriu mai ales filosofilor, anumitor scriitori, teologi, liberi cugetatori sau oameni de stiinta.

Prezentarea teoriei lui Gardner privind inteligentele multiple impune cateva precizari:

Nimeni nu apartine in mod exclusiv unui tip de inteligenta, fiecare persoana utilizand mai multe modalitati de manifestare si exprimare a potentialului sau intelectual.

Inteligenta dominanta isi pune amprenta asupra stilului de gandire si invatare, subordonindu-le pe toate celelalte tipuri de inteligenta intr-o forma de manifestare specifica.

Numeroase persoane care intampina dificultati in activitatea de invatare nu-si cunosc indeajuns stilul propriu de invatare, tipul de inteligenta caruia apartin si de aceea nu abordeaza continutul de invatat prin modalitatile care le pot facilita acest demers.

Specificul actualului sistem de invatamant favorizeaza mai ales persoanele cu inteligenta lingvistica si pe cele cu inteligenta logico-matematica.

Existenta si manifestarea relativ independenta a mai multor tipuri de inteligenta nu constituie un dezavantaj, ci un avantaj individual.

Cercetarile au evidentiat ca principale modalitati de realizare a invatarii si cunoasterii :vizualul, auditivul, tactilul si kinestezicul.

Specificul functionarii neuronale si a activitatii nervoase superioare se regaseste la fiecare dintre noi intr-un anumit profil de personalitate, cu anumite trasaturi sau caracteristici ce ne definesc stilul de actiune si interactiune. Chiar daca activitatea cerebrala se manifesta ca un intreg, ca un tot unitar in cadrul caruia diversele aspecte se intercoreleaza si se conditioneaza reciproc, cercetarile efectuate in cazul persoanelor ce aveau corpul calos sectionat (legatura dintre cele doua emisfere cerebrale fiind intrerupta) au evidentiat complementaritatea celor doua emisfere cerebrale, care difera ca specializare..

Diversele cercetari din acest domeniu au evidentiat diferentele, dar in acelasi timp si complementaritatea activitatii celor doua emisfere cerebrale. In cele ce urmeaza voi prezenta o sinteza a acestora preluata dupa Mihaela Roco (2001, p.52-55):

Emisfera stanga - faciliteaza concentrarea "pe arbori in dauna padurii", manifestarea unei preferinte pentru detalii si nu pentru ansamblu, prezentarea logica a informatiilor, surprinderea relatiilor cauza - efect;

predispozitie pentru lucru cu dictionarele, vocabularul, cuvintele;

abordarea rationala, preponderent deductiva si algoritmica;

modul de actiune este unul metodic, asemenea persoane nu trec la urmatoarea etapa pana ce nu au epuizat-o pe cea anterioara;

necesitatea existentei unui demers logic.

Emisfera dreapta - universul gandirii si intelegerii non-verbale, al recunoasterii formelor, imaginilor, al perceptiei spatiale;

se considera a fi locul muzicii, al ritmurilor, al imaginatiei;

gandire holista (concentrata pe intreg, pe ansamblu), sintetica si intuitiva a experientei;

se regaseste in tonalitatea si inflexiunile vocii, capacitatile metaforice;

informatiile abordate de emisfera dreapta se refera la culori, analogii, scheme si figuri;

rolul acestei emisfere sete acela de a sintetiza si exprima experienta noastra sub forma de imagini;

modul de exprimare - nonverbal - , iar modul de functionare se bazeaza pe asociatii;

sediul competentelor artistice, imaginatia si intuitia fiind functiile ei dominante;

in opinia unor cercetatori aceasta emisfera este si centru emotiilor.

Cercetarile din domeniul socio-uman au evidentiat faptul ca reusita in viata, succesul pe care il are o persoana nu depind doar de coeficientul lui de inteligenta (IQ) , ci si de ceea ce Daniel Goleman numea coeficientul de inteligenta emotionala (EQ). Prin aceasta diferentiere s-a realizat practic o delimitare intre aspectele cognitive (ce se regasesc mai ales in IQ) si cele non-cognitive, afective (EQ) ale reusitei in viata.

Conceptul de inteligenta emotionala a fost studiat incepand cu anii `90, conturandu-se 3 mari directii in acest domeniu de cercetare:

directia impusa de John D. Mayer si Peter Salovey;

directia impusa deRueven Bar-On;

directia impusa de Daniel Goleman.

I.Mayer si Salovey (1990, 1993) considera ca inteligenta emotionala implica:

abilitatea de a percepe cat mai corect emotiile si de a le exprima;

abilitatea de a accede sentimente sau de a le genera atunci cand ele faciliteaza gandirea;

abilitatea de a cunoaste si intelege emotiile si de a le regla pentru a promova dezvoltarea emotionala si intelectuala.

Prin aceasta definire a inteligentei emotionale, cei doi autori au vrut sa sublinieze interconditionarile pozitive intre gandire si emotii.

II. Rueven Bar-On (1992) a identificat urmatoarele componente ale inteligentei emotionale:

a)     aspectul intrapersonal

constientizarea propriilor emotii

optimism (asertivitate);

respect - consideratie pentru propria persoana;

autorealizarea;

independenta;

b)     aspectul interpersonal

empatie;

relatiile interpersonale;

responsabilitate sociala.

c)     adaptabilitate

rezolvarea problemelor;

testarea realitatii;

flexibilitatea;

d)     controlul stresului

toleranta la stres;

controlul impulsurilor;

e)     dispozitia generala

fericire - abilitatea de a te simti satisfacut de propria viata, de a te simti bine, de a te distra in activitati individuale sau de grup;

optimism.

III. D. Goleman (1995) a trasat cea de-a treia directie in studiile privind inteligenta emotionala. In viziunea lui constructele care compun acest tip de inteligenta sunt urmatoarele:

constiinta de sine -incredere in sine,

auto-controlul - dorinta de adevar, constiinciozitate, adaptabilitate, inovare;

motivatia - dorinta de a cuceri, daruirea, initiativa, optimismul;

empatia - a-i intelege pe altii, diversitatea;

aptitudinile sociale - influenta, comunicarea, managementul conflictelor, conducerea, stabilirea relatiilor, colaborare, cooperare, capacitate de lucru in echipa.

Steve Hein (1996) incearca sa "deconfuzioneze" perspectiva asupra inteligentei emotionale , considerand ca aceasta inseamna in special:

sa fii constient de ceea ce simti tu si de ceea ce simt altii, stiind ce sa faci in legatura cu asta;

sa stii sa deosebesti ce-ti face bine de ce-ti face rau si cum sa treci de la rau la bine;

sa ai constiinta emotionala, sensibilitate si capacitate de conducere care sa te ajute sa maximizezi pe termen lung fericirea si supravietuirea

Exista diverse maniere prin care un cadru didactic poate contribui la dezvoltarea inteligentei emotionale a elevilor sai. Literatura de specialitate include aici o serie de recomandari pentru educatori:

• Utilizeaza mesaje formulate la persoana I, pentru exprimarea propriilor pareri, emotii, dorinte (de exemplu, in loc de "m-ai suparat" poti spune "ma supara faptul ca nu imi raspunzi atunci cand te strig");

• Ofera elevului posibilitatea de a alege intre doua sau mai multe alternative. Aceasta este o foarte buna metoda de a-l invata pe educabil sa ia singur decizii. Creeaza contexte in care sa poata lua propriile decizii;

• Aplica consecvent regulile de reglementare a comportamentului educabililor;

• Incurajeaza elevul /studentul sa analizeze critic o situatie si sa anticipeze consecintele propriilor sale actiuni;

• Ignora aspectele minore pentru diminuarea conflictelor;
• Incurajeaza si lauda comportamentele dezirabile /progresele    ale educabilului; el are nevoie sa-si dezvolte increderea in sine prin cunoasterea si constientizarea propriilor capacitati si abilitati.

Cum arata un elev inteligent emotional?

Educabilul inteligent din punct de vedere emotional prezinta caracteristici din categoria urmatoare:

• este constient de emotiile sale si poate vorbi despre ele;

• recunoaste emotiile celor din jurul sau;

• comunica usor despre ceea ce il intereseaza sau il preocupa;

• stie sa spuna NU fara sa ii raneasca pe ceilalti;

• are un bun management al emotiilor negative (de pilda, nu face crize de furie atunci cand nu poate primii rolul principal intr-o sceneta);

• are comportamente rezonabile chiar si atunci cand lucrurile nu merg asa cum si-ar dori si nu abandoneaza o activitate, nici atunci cand devine dificila;

• are bine dezvoltat sistemul motivational -intelege utilitatea sarcinilor sau activitatilor pe care ii sunt solicitate pentru propria dezvoltare si ii ofera beneficii;

• este sigur pe el in majoritatea situatiilor, iar atunci cand simte ca nu se descurca, cere ajutorul;

• se adapteaza bine /usor la situatii / persoane noi;

• nu ii este teama sa puna intrebari sau sa isi afirme preferintele;
• are prieteni cu care se relaxeaza, dar de la care deopotriva invata modele noi de comportament.

Sintetic, rolul si impactul inteligentei emotionale in existenta si activitatea noastra se poate exemplifica astfel:

"Oricine poate deveni furios- e simplu.

Dar sa te infurii pe cine trebuie,

cat trebuie,

cand trebuie,

pt ceea ce trebuie

si cum trebuie,
NU ESTE DELOC USOR!"

BIBLIOGRAFIE:

1. DUMITRU, I.AL, (2001) - Educatie si invatare, Ed. Eurostampa, Timisoara;
2. ROCO, M.,(2001) - Creativitate si inteligenta emotionala. Ed. Polirom, Iasi;
3. STEIN, J. S.&BOOK, E. H., (2003) - Forta inteligentei emotionale, Ed. ALLFA, Bucuresti.