OBIECTUL, METODELE SI IMPORTANTA STUDIULUI LOGICII

OBIECTUL, METODELE SI IMPORTANTA STUDIULUI LOGICII

Gandirea, formele acesteia devin obiect de reflexie si de studiu in cultura greaca, incepand cu filosofii presocratici, continuand cu Socrate, Platon si culminand cu Aristotel. Aristotel (384 - 322 i. Hr.), datorita contributiei sale majore in acest domeniu, este considerat 'parintele logicii'. Numit de insusi Platon 'inteligenta' scolii, Aristotel si-a manifestat geniul in aproape toate domeniile: logica, filosofie naturala, metafizica, etica, politica etc. Spre deosebire de celelalte scrieri, care astazi au mai mult o valoare istorica, Organon-ul aristotelic continua sa fie obiect de studiu (precum Elementele lui Euclid din Megara: 450 - 374 i. Hr.).

Cu toate ca nu este inclusa de Aristotel in clasificarea pe care o face stiintelor (teoretice - care au ca scop cunoasterea; practice - al caror scop este folosul; creatoare - scopul lor fiind placerea), logica este domeniul in care acesta si-a adus cea mai importanta contributie, ceea ce l-a determinat pe Imm. Kant sa afirme ca 'logica nu a facut nici un pas inainte si nici inapoi de la Aristotel incoace'.

De ce nu apare logica in clasificarea aristotelica a stiintelor ? Deoarece ea nu este 'o stiinta ca oricare alta'. Facand abstractie de continut, logica se ocupa doar de forme, care se folosesc si sunt valabile in toate stiintele; prin urmare logica este o propedeutica la orice stiinta. Fiind doar instrument, logica nu are un scop in sine, ci si-l realizeaza prin celelalte stiinte.

Lucrarile de logica ale lui Aristotel (cele care ni s-au tranmis) sunt sase si au fost grupate de Andronicos din Rhodos (sec. I. i. e. n.) intr-un ansamblu de tratate ce poarta numele de Organon (instrument).

'Categoriile' - consacrata predicatelor cele mai generale, numite categorii

'Despre interpretare' - se ocupa de teoria propozitiilor (mai ales opozitia)

'Analitica prima' - dezvolta teoria silogismului

'Analitica secunda' - destinata teoriei demonstratiei

'Topica' - expune dialectica sa, adica rationamentul probabil

'Respingerile sofistice' - rezervata argumentarii eristice, adica rationamentului ce foloseste premise aparent probabile (incorecte)

Principalele notiuni ale logicii. Propozitia si inferenta

Opiniile, parerile, cunostintele noastre, fie ca apartin cunoasterii comune sau celei stiintifice, se exprima prin propozitii. Iata cateva exemple :

a)      'In Roma antica averea constituia un criteriu de diferentiere sociala'

b)      'Cezar a fost asasinat in anul 44 i. Hr'

c)      'Orasul Iasi este capitala Romaniei'

d)      7 + 5 = 12

La o prima analiza, se observa ca trei dintre propozitiile amintite sunt exprimate in limbaj natural, iar una (ultima) in limbajul simbolic al aritmeticii. De asemenea, se poate constata ca unele propozitii sunt adevarate, iar altele false. In logica pentru Adevarat si Fals se foloseste denumirea de 'valori de adevar' sau 'valori alethice'. Cum aflam valoarea de adevar a unei propozitii ? Pentru aceasta exista mai multe cai. In gnoseologie se vorbeste, de exemplu, de teoria adevarului prin corespondenta - care consta in confruntarea directa a continutului unei propozitii cu starea de fapt la care se refera; este necesara, asadar, existenta unei concordante intre judecati si obiectele exterioare la care ele se refera. Alteori insa, pentru aflarea valorii de adevar a propozitiilor ne raportam la alte cunostinte, la alte propozitii, despre care stim ca sunt adevarate. In acest caz vom spune ca facem un rationament sau o inferenta. Deci, rationamentele ne furnizeaza temeiurile in virtutea carora consideram anumite propozitii ca fiind adevarate sau false. Propozitiile care constituie temeiul sunt numite premise, iar propozitia intemeiata este numita concluzie. De exemplu, plecand de la premisele 'Nici un minor nu are drept de vot' si 'Andrei este minor', putem deriva concluzia 'Andrei nu are drept de vot'.

Validitate si adevar

Logica studiaza gandirea sau, altfel spus, structura si operatiile acesteia, mecanismele prin intermediul carora argumenteaza, facand abstractie atat de legaturile sale cu obiectul cunoasterii, cat si de cele cu subiectul cunoscator. Asadar, logica face abstractie de continut, ocupandu-se doar de forma.

In virtutea formei, o inferenta este valida sau nevalida; in virtutea continutului propozitiile ce alcatuiesc rationamentul pot fi adevarate sau false. Ceea ce ne intereseaza pe noi este validitatea sau nevaliditatea (corectitudinea sau incorectitudinea) unei inferente, validitatea fiind un concept cheie al logicii.

Vom spune ca un rationament est valid daca adevarul premiselor garanteaza adevarul concluziei. Altfel spus, daca premisele sunt adevarate si rationamentul valid, atunci si concluzia va fi adevarata. Daca insa din premise adevarate obtinem o concluzie falsa, rationamentul nu este valid. Validitatea tine de forma, nu de continut. De aceea, pornind de la valoarea de adevar a premiselor si a concluziei unui rationament nu putem spune nimic despre validitatea acestuia. Insa daca un rationament este valid, atunci intre valoarea de adevar a premiselor si a concluziei va exista o relatie de interdependenta. Daca premisele sunt adevarate si concluzia va fi adevarata.

Prin urmare, daca dorim sa stabilim adevarul unei propozitii prin intermediul inferentei trebuie sa pornim de la premise adevarate si sa rationam valid.

Aceste doua conditii sunt independente una de cealalta. Daca se incalca legile formelor gandirii nu putem ajunge la adevar. Insa, desi corectitudinea gandirii este o conditie necesara a cunoasterii, ea nu constituie si o conditie suficienta.

Trasaturi metodologice ale logicii

Asa cum am aratat deja, logica se ocupa doar de forma propozitiilor logice si de relatiile care se pot stabili intre acestea, facand abstractie de continut.

Pentru a intelege mai bine acest lucru, sa analizam urmatoarea propozitie :

'Daca toti M sunt P si toti S sunt M, atunci toti S sunt P'

Observam ca in aceasta propozitie intalnim anumite simboluri literale : S, P, M, simboluri ce poarta denumirea de 'variabile logice'. In cazul de fata aceste simboluri pot fi inlocuite prin termeni sau notiuni, de unde si denumirea de variabile de termeni. Alteori simbolurile inlocuiesc propozitii sau judecati, situatie in care vorbim despre variabile propozitionale, pe ca le notam cu p, q, r . Variabilele logice constituie asadar forme ale gandirii. Forma ramane aceeasi, continutul fiind cel care se schimba.

Folosirea variabilelor constituie una dintre trasaturile metodologice ale logicii.

Intalnim, de asemenea, unele expresii de forma: 'sunt', 'daca', 'atunci', 'sau', 'si'. Spre deosebire de variabilele logice care se schimba de la un exemplu la altul, aceste expresii se repeta in oricare exemplu, fapt pentru care sunt numite constante logice. Constantele logice sunt operatii ale gandirii.

In felul acesta se ajunge la o anumita standardizare a limbajului, standardizarea reprezentand o alta trasatura metodologica a logicii.

Rezulta ca operatiile logice se desfasoara intre forme logice, logica putand astfel fi definita ca stiinta care se ocupa cu studiul 'formelor' sau 'operatiilor' sau 'structurii gandirii'.

Utilitatea studiului logicii

De la aparitia si dezvoltarea logicii si pana astazi au existat voci care au contestat posibilitatea acesteia ca stiinta, negandu-i in felul acesta si utilitatea. F. C. S. Schiller, pragmatist englez, o considera drept 'o pseudostiinta lipsita de orice semnificatie', incredintand psihologiei intreg studiul gandirii.

Cu toate acestea, logica si-a continuat drumul sau ascendent, dovedindu-si necesitatea. Ea ne invata cum anume sa fim constienti de operatiile gandirii (intrucat una este sa gandesti si altceva sa fii constient de ceea ce gandesti), ne ajuta sa nu facem confuzii - adica sa fim clari, sa nu ne contrazicem - adica sa fim consecventi, sa nu afirmam fara argumente. Claritatea, consecventa, intemeierea sunt calitati ale gandirii iar logica ne ajuta sa le dobandim. De asemenea, are un rol important in formarea personalitatii, ca factor de modelare in directia coerentei, claritatii si rigorii. Familiarizandu-ne cu notiunile si metodele sale reusim sa definim, sa clasificam, sa demonstram si sa argumentam corect.

Asadar logica este un domeniu stiintific vast, cu multiple ramificatii, cu aplicatii importante in matematica, in gandirea tehnica, filosofie si stiintele socio-umane.