Notiuni de semiologie a atentiei si psihopatologia functiei prosexice

Notiuni de semiologie a atentiei si psihopatologia functiei prosexice

Atentia este considerata ca o functie psihica intilnita in orice sector si orice moment al existentei, avind ca prim rol autoreglarea activitatii psihice pe microintervale si in mod intermitent. In procesul formarii imaginilor obiectelor si fenomenelor reale intervine gindirea, care prelucrindu-le si slefuindu-le, realizeaza intelegerea lor constienta. In acest proces complex de transformare a excitatiei in elemente de constiinta intervine in permanenta atentia, aceasta orientind si concentrind activitatea psihica spre un anumit grup limitat de obiecte si fenomene in scopul asigurarii conditiilor de claritate a grupului de imagini percepute, cit si a delimitarii lor nete fata de cimpul perceptiv. De altfel, nici prelucrarea si slefuirea informatiilor provenite din mediul intern si extern prin participarea gindirii nu ar fi posibile fara o participare intensa a atentiei. Intelegem astfel ca atentia este o functie psihica indispensabila intregului proces de cunoastere si ca fara participarea atentiei nu este posibila activitatea selectiva a psihicului, aspecte de care se leaga atit claritatea perceptiilor, cit si fixarea lor in memorie.

Atentia poate fi considerat o functie psihica cu rol in dirijarea anticipativa, in pregatirea organismiului pentru o receptie sau actiune, in reliefarea anumitor aspecte din ambianta semnificative pentru subiect.

Atentia este functia psihica prin care se realizeaza orientarea si concentrarea electiva a activitatii psihice asupra unui grup limitat de obiecte, fenomene si actiuni definite; ea exprima acea stare de orientare si concentrare a individului in directia unor informatii, a unor fenomene si evenimente, in scopul de a le intelege mai bine, de a le asimila sau evita' (A. T. Bogdan).

Aceasta orientare este in functie de semnificatii determinate de imperative biologic-adaptative sau de electivitati personale. Din multitudinea informatiilor senzoriale (ordonindu-le si ierarhizindu-le), atentia selecteaza o cantitate relativ redusa de stimuli.

Prezenta atentiei se manifesta intr-un evantai situational care se intinde de la reactia de orientare nespecifica pina la orientarea activ dirijata; ea se intinde de la raspunsul nediferentiat fata de un stimul nou si neasteptat pina la mobilizarea si concentrarea selectiva si durabila, mentinuta voluntar intr-o activitate de cunoastere.

Mecanismele psiho-fiziologice evidentiate in ultimele doua decenii sugereaza ideea conform careia organismul poate fi privit mai degraba sub unghiul unui selector si ordonator de stimuli decit ca un receptor pasiv al lor.

In mod clasic se distinge o atentie involuntara, neintentionala sau primara determinata de stimuli senzoriali ce survin brusc, in stare de nepregatire a organismului sau care poarta o noutate informationala, o atentie voluntara, intentionala care se desfasoara intr-o stare deliberata si sustinuta de un efort volitional si o atentie habituala sau postvoluntara care este caracterizata prin starea de pregatire si eventual de asteptare in vederea unei receptii mai corecte si mai clare a anumitor stimuli.

Dupa R. Floru atentia poate fi caracterizata prin orientarea activa a organismului catre selectia mesajelor, ajustare anticipativa (receptoare si executoare), focalizare intermitenta a activitatii psihice. Exercitarea rolului sau adaptativ realizeaza dirijarea activitatii psihice prin interactiunea factorilor motivationali cu a celor situatiohali.

Ontogeneza functiei prosexice

Dezvoltarea senzorialitatii determina, sustine si intretine functia prosexica ale carei prime indicii pot fi constatate in a II-a luna de viata ; dupa 4 luni se pun bazele elementare ale curiozitatii, care la
rindul ei contribuie la edificarea capacitatii de orientare si concentrare. Daca inainte de un an, la edificarea atentiei sta activitatea concret senzoriala (minuirea jucariilor etc), dupa aceasta virsta atentia se dezvolta pe fondul relatiilor copilului cu ceilalti. Urmarind conduita acestora,
mimica, pantomimica, discutiile etc. el isi dezvolta capacitatea de mobilizare, mentinere si concentrare a atentiei. Cu toate acestea, atentia primei copilarii este predominant spontana, involuntara si putin persistenta.

In a II-a copilarie, atentia fiind antrenata de interese, preferinte, dorinte isi dezvolta volumul, concentrarea si persistenta, punindu-se astfel bazele atentiei voluntare. Activitatea ludica ocupand un loc tot mai important in viata copilului, devine un mijloc excelent de antrenare si dezvoltare a functiilor prosexice si in primul rind a mobilitatii si distributiei acestora.

In a IlI-a copilarie evenimentul prosexic semnificativ consta in dezvoltarea deosebita a aspectului voluntar si a capacitatii de mobilizare a atentiei. In aceasta perioada aprecierea clinica si psihometrica a functiei prosexice poate orienta pe cercetator asupra eventualelor tulburari ale copilului, manifestate in primul rind prin tulburari de atentie. Astfel copiii cu tulburari de comportament sint instabili, distrati. La altii neatentia se manifesta prin caracterul lor pasiv "absent' sau introvertit, ca expresie a unor stari discordante. Desigur, lipsa de atentie (in special scaderea fortei de mobilizare si mentinere) poate sa fie expresia unei insuficiente dezvoltari cognitive (la copii oligofreni) sau in cazuri normale, eind situatia respectiva este lipsita de interes pentru copil.

In clinica functia sau procesul prosexic (al atentiei) cunoaste o sistematica predominant cantitativa. Astfel, tulburarile de atentie (disprosexiile) pot fi impartite in hiperprosexii caracterizate prin exagerarea orientarii selective a activitatii de cunoastere, hipoprosexii care exprima diminuarea orientarii selective a activitatii de cunoastere si aprosexii care ilustreaza disparitia oricaror posibilitati prosexice. De asemenea mentionam ca disprosexiile pot interesa atit atentia involuntara, cit si atentia voluntara uneori intr-o corelatie inversa, ca de exemplu in starile maniacale caracterizate printr-o hiperprosexie spontana si hipoprosexie voluntara.

Hiperprosexiile imbraca un aspect general in starile maniacale referindu-se la intregul aspect comportamental sau intr-o manifestare de mai mica amplitudine, in stari de excitatie si de usoara intoxicatie. In majoritatea cazurilor insa hiperprosexiile au un caracter selectiv, manifest=ndu-se cu predilectie intr-un anumit sector al vietii psiihice sau sub un anumit continut ideativ. Astfel, la melancolici hiperprosexia este indreptata in special asupra ideilor depresive, de culpabilitate, de ruina etc. La cenestopati si hipocondrici hiperprosexia este orientata asupra starii de sanatate a organismului, asupra functionarii sale, asupra fenomenologiei somatice pe care acesti bolnavi o dezvolta. La deliranti si in special in paranoia, hiperprosexia este strins legata de tema deliranta, fiind orientata asupra tuturor evenimentelor, situatiilor sau persoanelor implicate in sistemul delirant respectiv. Bolnavii fobiei si obse-sionali manifesta probabil gradul cel mai inalt de hiperprosexie in legatura cu fobiile si obsesiile lor de la care nu-si pot distrage atentia.

Hipoprosexiile pot fi de intensitate variabila, ajungind in stari confuzionale grave la aprosexie. Astfel ele se intalnesc in starile de surmenaj, de irascibilitate si de anxietate. Hipoprosexia se intalneste de asemenea in toate starile aflate sub un nivel optim cognitiv impus de o corecta desfasurare a functiei prosexice, ca de exemplu in starile de insuficienta dezvoltare cognitiva (oligofrenii), starile de deteriorare cognitiva (predemente si demente) etc. Hipoprosexiile apar si in schizofrenie, unde imbraca insa un caracter special prin comutarile motivationale incomprehensibile ale acestor bolnavi

Desigur, hipoprosexiile se manifesta in grade variabile in toate starile confuzionale, evoluand probabil paralel cu gravitatea acestora. De fapt disprosexiile starilor confuzionale imbraca un caracter deosebit, fiind in directa legatura cu starea de trezire (arousal) corticala si mezo-diencef alica.

Metode de investigatie a atentiei.

Metoda grafica - se refera la componenta somatica a atentiei si consta in inregistrarea tonusului muscular, a respiratiei si a pulsului in. timpul momentelor de atentie.

Cercetarea cu ajutorul tahistoscopului duce la aprecieri in legatura cu concentrarea, volumul si intensitatea atentiei. Astfel se prezinta pacientului un numar de figuri, intr-un timp limitat si apoi este intrebat ce a vazut. In functie de posibilitatea de a se concentra, de volumul si intensitatea atentiei, cel investigat reproduce un numar mai mare sau mai mic din figurile care s-au succedat rapid in cimpul sau vizual.

O alta metoda frecventa utilizata in examinarea curenta a bolnavilor psihici este metoda Kraepelin. I se recomanda bolnavului sa numere de la 100 inapoi din 3 in 3, din 7 in 7 sau din 13 in 13, proba care presupune o concentrare si stabilitate mare a atentiei pentru a evita greselile. De asemenea bolnavii pot fi solicitati sa spuna in ordine inversa zilele saptaminii, lunile anului etc.

Metoda Bourdon (proba barajului) consta in aceea ca se ofera bolnavului un text in care el trebuie sa taie anumite litere.

Atentia este capacitatea de orientare selectiva in directia obiectului sau problemei in lucru. Concentrarea este capacitatea de a mentine aceasta orientare. Aceste functii pot fi deteriorate intr-o mare varietate de tulburari psihice, printre care tulburarile depresive, mania, tulburarile de anxietate, schizofrenia si tulburarile organice. De aceea, depistarea de alterari ale atentiei si concentrarii nu ajuta la punerea diagnosticului. Ele sint, insa, importante pentru tratament, deoarece, de exemplu, pot modifica puterea pacientului de a da sau primi informatii, sau pot interfera (in cazul slabirii concentrarii) cu puterea sa de munca si cu petrecerea timpului liber (de ex. cititul sau privitul la televizor).

Atentia - Prosexia, Notiunea psihologica despre atentie ae refera la procesul de orientare si concentrare a activitatii psihiceasupra unor obiecte sau fenomene care prin semnificatia lor biologica sau social necesita o cit mai clar reflectare si selectare constienta.

Atentia realizeaza o str=nsa corelatie cu afectivitatea, ideatia si actiunea.

Atentia apare ca rezultatul interactiunii mecanismelor reflectorii de diferentierea inascuta si conditionata a excitatiilor.

In scop didactic se pot diferentia urmatoarele particularitati in dinamica atentiei:

a. atentia spontana sau involuntara - reflex absolut de orientare: ce este? ce se intimpla? ;

b. atentia sustinuta sau voluntara - reflex conditionata in scopul unei cit mai fine si complete analize a mediului, trebuintelor si motivelor activitatii.

Atentia voluntara poate fi intarita si mentinuta cu ajutorul sublinierilor verbale ale celui cu care se discuta, prin impulsul limbajului interior sau pe baza propunerilor proprii de a actiona intr-o anumita directie. Este important de remarcat ca lipsesc limitele clare dintre atentia spontana si sustinuta, nici una din aceste catene nefunctienind in exclusivitate;

c. atentia postvoluntara corespunde automatizarii unor deprinderi, fapt semnificativ in exercitarea unor stereotipuri motorii profesionale.

Functiile atentiei: concentrarea (stabilitatea), volumul, mobilitatea si distributia.

Tulburarile atantiei;

a) hiperprosexia se manifest prin hipervigilent (sesizare exagerata a noului) si hipotenacitate (scaderea stabilitatii). Bolnavii hiperprosexiei sint invadati de tot ceea ce se intimpl `n jurul lor, nu mai pot selecta stimulii, raspund fara alegere la orice solicitare; in schimb nu se pot concentra aaupra unei teme, nu-si pot dirija firul gindirii pe o anumita directie pe care sa o mentina (vezi mania). In delirurile paranoide, hiperprosexia imbraca o forma particulara de sectorizare in raport eu motivatia tematicii delirante;

b) hipoprosexia este sinonima cu scaderea atentiei si instalarea unei oboseli precoce, a lipsei de vivacitate si de concentrare. Hipoprosexia apare in surmenaj, in depresii, in starile post infectioase si posttraumatice, intoxicatiile cronice profesionale si medicamentoase. In schizofrenie, hipoprosexia exprima starea de dezinteres (atimhormia) caracteristica disociatiei
ideo-afective;

c) aprosexia se refera cu precadere la atentia voluntara si apare in oligofreniile grave gi in starile dementiale; inertia sau perseverarea dincol de necesar intr-o tema data, exprima o tulburare a mobilitatii atentiei si apartine cu predilectie cadrului simptomatic al psihozei epileptice (concomitent cu viscozitatea si perseverenta ideatorie).

Teste psihologice: testul Bourdon-Amfimov; testul Kraepelin; testul de cautare a numerelor (tabele Sultse); testul extragerii dintr-un numar; timpul de reactie (auditiv si vizual);