Optimizarea relatiilor de familie

Optimizarea relatiilor de familie

Iata ca ai ajuns si la ultimul capitol al acestui manual! Sper ca ceea ce ai citit pana acum sa te fi ajutat si sa iti fi largit aria intereselor si cunostintelor tale despre familie. Acum, inainte de a te desparti de domeniul acesta, as vrea sa iti ofer si cateva elemente despre modul in care informatiile despre psihologia familiei pot fi folosite pentru a optimiza dezvoltarea noastra sexuala si ca membri ai unei familii, oricare ar fi forma pe care aceasta ar avea-o. De asemenea, mi-as dori ca acest capitol sa alunge macar o parte dintre inhibitiile ce stau in calea apelarii la un consilier sau terapeut marital sau de familie, atunci cand cuplul sau familia traverseaza o criza. De altfel, eu militez pentru o mai buna si mai consistenta educatie pentru viata sexuala si cea de familie, caci intotdeeauna preventia este mai eficienta, mai scurta si mai facila decat tratarea. Astfel, ma astept ca la finalul parcurgerii randurilor de mai jos sa stii:

- care este scopul educatiei pentru viata de familie;

- cum s-ar putea realiza educatia pentru viata de familie;

- ce presupune educatia sexuala;

- de ce avem nevoie de educatie sexuala;

- care sunt principalele orientari terapeutice pentru familii si care sunt scopurile acestora.

1. Educatia pentru viata de familie. Educatia sexuala.

In conditiile in care exista tot mai multe dileme cu privire la evolutia cuplului si familiei, cred ca este foarte necesar sa se construiasca stategii creative si atractive care sa aiba ca scop educarea copiilor si tinerilor pentru viata de familie si pentru viata sexuala. Numarul tot mai mare al divorturilor dupa o scurta perioada de mariaj, al sarcinilor adolescentine, al copiilor parintilor adolescenti, numarul mare al avorturilor si al bolilor transmisibile sexual, a victimelor abuzurilor sexuale si ale violentei familiale cred ca vorbeste de la sine in favoarea unei astfel de educatii.

Educatia pentru viata de familie ar avea ca scop pregatirea tinerilor pentru a avea o viata de familie mai satisfacatorare si mai stabila. Consider ca ea s-ar putea realiza prin.

Formarea si dezvoltarea identitatii psihosexuale a adolescentilor;

Autocunoasterea in vederea realizarii intercunoasterii si intimitatii satisfacatoare in cuplu;

Constientizarea unor patternuri emotionale si de comportament preluate din familia de origine si care ar pute fi un factor inhibitor al dragostei si intimitatii in cuplu si familie;

Constientizarea a ceea ce presupun rolurile familiale si a modalitatilor prin care se pot indeplini rolurile conjugale si parentale;

Dobandirea unor achizitii psihocomportamentale in vederea realizarii unei bune intimitati in viata de familie;

Stimularea resurselor personale pentru optimizarea abilitatilor de relationare si comunicare in cuplu si familie;

Modalitati de abordare si gestionare a conflictelor familiale, etc.

In ceea ce priveste educatia sexuala, as mentiona ca o ancheta ONU data publicitatii in 1998 (apud M. Hickling, 2000, p. 8) arata ca:

"Educatia sexuala tinde sa-i incurajeze pe cei care o primesc sa isi inceapa viata sexuala mai tarziu;

Elevii care beneficiaza de educatie sexuala au un numar mai mic de parteneri sexuali, se confrunta mai rar cu sarcini neplanificate si sufera de mai putine boli cu transmitere sexuala decat cei lipsiti de acest tip de educatie."

Pe de alta parte, faptul ca atat copii cat si adolescentii cunosc elemente de psihosexologie ii apara de eventualele abuzuri sexuale. S-a constatat ca de regula, pedofilii isi aleg ca victime copiii "inocenti", care nu stiu ce li se intampla, devin curiosi si pot fi mai usor manipulati si speriati. Aceasta modalitate de reactie a copilului in fata unor avansuri sexuale ii comunica pedofilului ca are de aface cu un copil neinstruit care nici nu are relatii stranse cu parintii, deci sansele sa divulge ceea ce i se intampla vor fi mai mici.

Educatia pentru viata de familie si educatia sexuala trebuie sa aiba in vedere specificul varstei la care se adreseaza. Ea cuprinde un aspect informational si unul formativ, referitor la deprinderi corecte de viata sexuala si relationala. Educatia incepe practic de cand se naste copilul, astfel ca nu exista "o anume varsta" la care "trebuie sa incepi" sa faci educatie, mai ales cea sexuala.

Dupa opinia mea si a altor autori (S. Cernichevici, 2001, M. Hickling, 2000), educatia sexuala ar implica notiuuni si dezvoltarea abilitatilor de:

Igiena personala si sexuala;

Functionarea sexuala la ambele sexe;

Relatiile erotice dinaintea inceperii raporturilor sexuale;

Actul sexual complet;

Aspectele psihologice ale relatiilor sexuale;

Aspectele morale ale relatiilor sexuale

Dificultatile intampinate in raporturile sexuale,

Bolile transmisibile sexual;

Posibilele accidente din timpul activitatii sexuale;

Deviatiile psihosexuale si tulburarile sexuale;

Orientarea alternativa a asexualitatii.

Cu alte cuvinte, educatia sexuala ar avea ca scop controlul eficient (rational si emotional) al impulsului sexual, stabilirea rolului sexualitatii in dezvoltarea personalitatii umane si, mai ales, cresterea responsabilitatii fata de sine si ceilalti in viata de familie si sexuala.

Principalele persoane care ar putea realiza atat educatia pentru viata de familie, cat si educatia sexuala sunt parintii. De altfel, toate studiile efectuate pe aceasta tema arata ca si copiii si adolescentii si-ar dori sa poata sta de vorba cu parintii pe teme sexuale. Tacerea parintilor poate determina la copii anxietate, tulburari sexuale, pierderea increderii in sine, sentimente de jena, culpa distantare emotionala, ceea ce se va repercuta asupra vietii sexuale proprii a copilului ajuns la maturitate, in sensul diminuarii sau chiar inexistentei satisfactiei erotico-sexuale. Din pacate, cel putin parintii din zilele noastre intampina dificultati in exercitarea acestui drept al lor. De fapt, acesta este si o datorie. Aceste dificultati sunt:

Nu au nici ei cunostinte despre sexualitate;

Uita sau ignora propriile probleme avute in adolescenta si tineretea lor;

Considera ca problemele legate de sex nu se discuta cu copii; ei ar trebui sa invete doar din experienta;

Manifesta retinere, jena, rusine de teama sa nu isi pierda autoritatea sau imaginea in fata copilului, sau pentru a nu gresi;

Manifesta temeri ca ar putea provoca soc sau spaima copilului;

Alti parinti, dimpotriva au un exces de zel, dand copilului prea multe detalii si expunand-ul la multe imagini si situatii cu caracter sexual, facand astfel un abuz .

Pe langa parinti, alti posibili educatori sunt profesorii, cadrele medicale (medici si asistente), psihologi, pedagogi, diferite organizatii care au astfel de preocupari. La noi au devenit binecunoscute in special doua fundatii care promoveaza educatia sexuala: "Tineri pentru Tineri" si "SECS". Totusi fiecare dintre noi putem contribui, in felul nostru, la locul nostru, la educatia pentru viata de familie si viata sexuala, daca devenim constienti ca in acest fel ne protejam prietenii, colegii, copiii.

2. Consilierea si terapia de cuplu si familie

Consilierea si terapia de cuplu si de familie fac parte din acele tipuri de interventii cu scop de asistare psihologica a cuplurilor si familiilor aflate in impas, care imbina o anumita orientare teoretica, cu un set de metode si tehnici specifice de interventie. Diferenta dintre ele, desi nu toti autorii considera acest lucru, consta in formularea scopului, durata, efectele lor:

Consilierea are un scop limitat la o singura problema. Aceasta problema poate fi: 1. a cuplului, cum ar fi relatiile cu familiile de origine ale partenerilor, sau comunicarea emotiilor negative; si 2. a familiei, cum ar fi intelegerea reactiilor copilului la intrarea in pubertate. In consecinta, consilierea dureaza mai putin, iar efectele sunt de cele mai multe ori la acea problema.

Terapia are ca scop restructurarea interactiunii psihologice dintre membrii cuplului sau familiei cu scopul functionarii mai bune a relatiilor dintre ei. De aceea, de regula dureaza mai mult ca timp, iar efectele sunt pe multiple planuri, data fiind restructurarea cuplului sau familiei.

Merita mentionat ca, desi multa lume considera altfel, nici consilierea si nici terapia de cuplu nu presupun ca cei doi parteneri sa ramana impreuna sau, dimpotriva, sa se desparta. Scopul este de cele mai multe ori clarificarea relatiei, a resurselor si barajelor relationale, si va continua atata vreme cat cei doi parteneri doresc acest lucru. Unul din scopurile consilierii si terapiei maritale este modelarea stilurilor nepotrivite de comunicare si relationare dintre cei doi parteneri si obtinerea unor stiluri noi si eficiente. Acest lucru se obtine prin clarificarea si intelegerea de catre cei doi a propriului comportament. Inevitabil, cand intram intr-o relatie intima, ne sunt puse la incercare vechile modalitati de comportament pe care le foloseam zi de zi. Acum insa, ele nu ne mai sunt de folos, deoarece ele erau eficiente doar pentru noi si eventual pentru familia din care provenim. Cand doi oameni traiesc impreuna, se imbina de fapt doua tipuri de conceptii despre viata de cuplu si familie, fapt care, de cele mai multe ori, da nastere la tensiuni si conflicte, fiecare crezand ca modul sau de actiune este cel potrivit. Astfel, consilierul are rolul de ghid si in acelasi timp de oglinda neutra a ceea ce se intampla intre parteneri. Consilierul va ajuta cuplul sa isi mobilizeze resursele, calitatile pentru a stimula punctele lor tari, astfel incat sa gaseasca impreuna cat mai multe solutii reale si posibile la dificultatile cu care se confrunta.

Terapia de familie nu presupune neaparat prezenta in terapie a tuturor membrilor familiei, decat daca interventia este de asa natura incat solicita acest fapt. De regula, o parte din membrii familiei participa la sedinta, dar scopul fiecarei interventii vizeaza familia ca intreg.

Am realizat mai jos un tabel sintetic privind cele mai importante orientari in terapia de cuplu si indeosebi cea de familie, sintetizand scopul lor, tehnicile pe care fiecare dintre ele le foloseste, precum si cateva detalii referitoare la specificul orientarii.

Rezumatul capitolului

Educatia pentru viata de familie si pentru viata sexuala, consilierea si terapia de cuplu si familie, reprezinta astazi niste necesitati, datorate numarului mare de divorturi, separari, schimbarii de mentalitate cu privire la rolul femeii si barbatului in noua societate, numeroaselor cazuri de sarcini adolescentine si copii nascuti si abandonati, etc. Ca psihologi, avem datoria de a ne implica activ in cresterea gradului de constientizare a acestei nevoi si a oportunitatii pe care educatia si consilierea le ofera pentru imbunatatirea relatiilor din cadrul familiei, pentru o mai buna dezvoltare si evolutie personala si familiala. Alaturi de noi, medicii, asistentii sociali, parintii, profesorii pot contribui si ei la acest efort de educare. Iar atunci cand educatia nu mai este eficienta, consilierea si terapia pot aduce imbunatatiri considerabile in relatiile familiale. Exista mai multe orientari terapeutice, sistemica, structurala, experientiala, strategica, narativa, psihanalitica, centrata pe solutie, cognitiv-comportamentala. Fiecare este eficienta, dar ca intotdeauna, sucxcesul terapeutic depinde de gradul de implicare al familiei si de disponibilitatea ei pentru schimbare, pentru restructurare.

Glosar de termeni folositi

Exercitii si teme pentru seminar

1. Ia o foaie alba A4. deseneaza un trifoi cu patru foi, mare (ca sa ai noroc!). Pe prima petala noteaza trei scopuri pe care le urmaresti in familia ta (familia pe care ti-ai construit-o sau o vei construi); te rog, alege scopuri psihologice, nu materiale. In a doua petala noteaza 3 (sau 5) caracteristici ale tale care crezi ca te ajuta in viata de familie; apoi, in cea de a treia petala, noteaza 3 (sau 5) caracteristici care crezi ca te incomodeaza sau te vor incomoda in viata ta de familie (le poti numi defecte sau dificultati). Da foaia asa colegului sau colegei cu care lucrezi de obicei. Tu vei primi foaia ei sau a lui. Uita-te pe ea si citeste cu atentie. Vei completa in a patra petala un compotament sau o serie de comportamnte care ar ajuta colegul sau colega sa isi atinga unul dinre scopuri, tinand insa cont de calitatile si defectele mentionate. Dupa ce completati amandoi, dati din nou foile unul altuia. Cand vei primi propria foaie, citeste intai sugestia facuta de coleg(a) si apoi construieste tu o serie de actiuni concrete care te vor ajuta sa iti indeplinesti scopurile propuse. Apoi stati de vorba despre ce ati scris si analizati impreuna solutiile. (exercitiu adaptat dupa un execitiu al Laurei Nastase, prep. univ. la Facultatea de Psihologie din Brasov.)

2. Analizeaza impreuna cu un coleg urmatorele afirmatii referitoare la atitudinea parintilor:

Un copil nu poate lua decizii pentru ca nu are maturitatea necesara;

Un copil poate lua decizii daca este bine informat.

Argumenteaza afirmatia cu care esti de acord. (adaptat dupa un exercitiu din lucrarea Consiliere familiala a autorilor Soitu, L., Vrajmas, E., Paun, E., 2001)

3. Imagineaza un program de educatie pentru viata de familie in liceu. Ce ai face?

4. Construieste un program de educatie sexuala la scoala primara sau gimnaziu. Ce ai face?

5. Care ar fi cele mai importante subiecte de discutat la un curs de educatie sexuala pentru adulti?

6. Tu ai apela la vreun consilier marital? Argumenteaza.

7. Daca ar fi existat posibilitatea, pentru ce problema te-ai fi adresat unui terapeut de familie daca ai fi fost in locul parintilor tai?

8. Care sunt diferentele dintre consilierea si terapia de familie?

Bibliografie suplimentara

BECVAR, D.S., BECVAR, R.J., Family Therapy. A Systemic Integration, Allyn & Bacon, Boston, 1996.

CERNICHEVICI, S., Educatie si eros - ghid pentru educatori, parinti si tineri, Ed. Polirom, iasi, 2001.

HICKLING, M., Ce le spunem copiilor si adolescentilor despre sex, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2000

MCDANIEL, S., HEPWORTH, J., MIHAESCU, V., DOHWETY, W.J., Psihoterapia ca sistem, Iasi, Ed. Polirom, 1996.

MITROFAN, I., Cuplul conjugal - armonie si dizarmonie, Bucuresti, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, 1989

MITROFAN, I., CIUPERCA, C., Psihologia si terapia cuplului, Ed. SPER, Bucuresti, 2002

MITROFAN, I., VASILE, D., Terapii de familie, Ed. SPER, Bucuresti, 2000, 2004

NICHOLS, M., SCHARTZ, R., Terapia de familie - concepte si metode, traducere si publicare autorizata de Asociatia de terapie familiala, 2005, original publicata de Allyn & Bacon, 2004.

SOITU, L., VRAJMAS, E., PAUN, E., Consiliere familiala, Institutul European, Bucuresti, 2001

WALSH, W., McGROW, J., Essentials of Family Therapy, Love Publishing Company, 1996