Organizatiile - raspunsuri la trebuintele sociale

Organizatiile - raspunsuri la trebuintele sociale

Spre deosebire de colectivitatile animale in care relatiile dintre indivizi sunt doar naturale, determinate de nevoile de hrana si aparare, in colectivitatile umane relatiile dintre indivizi sau grupuri de indivizi sunt raporturi de cooperare animate de interese si trebuinte complexe filtrate rational. Cooperarea caracterizeaza viata sociala din cele mai vechi timpuri. A actiona impreuna, a imbina efortul oamenilor in munca, reprezinta trasatura universala a societatii umane in timp si spatiu, astfel ca nici o actiune sociala nu s-a realizat fara o forma de cooperare. Din acest punct de vedere, a scrie istoria omenirii este sinonim cu a scrie istoria cooperarii.

In evolutia istorica a cooperarii intre oameni se remarca un fapt fundamental: de la un tip de societate la altul sporeste continuu tendinta de institutionalizare si formalizare a cooperarii. Astfel, la capatul contemporan al drumului evolutiei istorice, cooperarea este un concept care reflecta nu numai un proces social general ci, cristalizat in termenul "organizatie", desemneaza un segment delimitat al acestui proces.

Pretutindeni in viata sociala identificam sisteme de activitate, ansambluri concret organizate, in interiorul carora indivizi si grupuri umane - agenti ai actiunii - colaboreaza, depun o activitate socialmente utila pentru realizarea anumitor scopuri.

O trasatura esentiala a societatii moderne o constituie proliferarea variatelor tipuri de organizatii si sporirea rolului lor in viata oamenilor. Omul se naste, traieste, se formeaza si munceste in organizatii concrete. Omniprezenta organizatiilor in viata societatii moderne l-a determinat pe Amital Etzioni sa scrie: "noi ne nastem in organizatii, suntem educati in organizatii si cei mai multi dintre noi isi petrec cea mai mare parte a vietii muncind pentru organizatii. Intr-o mare parte a timpului ei liber, lumea se distreaza sau chiar se roaga tot in organizatii. Cei mai multi dintre oameni mor fiind in serviciul unei organizatii, iar cand soseste clipa inmormantarii, cea mai mare dintre toate organizatiile - statul - trebuie sa-si dea oficial consimtamantul"¹.

Aparitia organizatiilor in societatea omeneasca semnifica faptul ca avem de a face cu un model stabil de cooperare interumana, construit voit pe un sistem de reguli si norme care obliga indivizii sa desfasoare anumite conduite, astfel incat sistemul de activitate sa poata functiona.

Organizatiile apar ca produs al procesului de organizare², adica de stabilire a unui sistem de modalitati, metode si mijloace de conducere, coordonare, indrumare si armonizare a participantilor in vederea atingerii scopului final.

Organizatiile confera caracterul social al vietii omului, toate aspiratiile si motivatiile, modul sau general de viata sunt legate strans de acestea.

Astfel s-a creat chiar si termenul de "societate organizationala"³ pentru determinarea acestui tip istoric de societate, iar William H. Whyte jr., inca din 1957, vorbea de "omul organizational"⁴.