PSEUDODEFICIENTA MINTALA

PSEUDODEFICIENTA MINTALA

Obiectivele cursului:

realizarea unei distinctii clare intre subiectii cu deficienta mintala si cei cu pseudodeficienta mintala

cunoasterea categoriilor posibile ale pseudodeficientei mintale, precum si a caracteristicilor acesteia.

Cuvinte-cheie: pseudodeficienta mintala, lentoare, blocaj emotional, carenta educativa

Termenul de pseudodeficienta mintala se refera la acele categorii de copii cu intarziere in dezvoltarea psihica, cu blocaje emotionale, cu carente educative, care sunt determinate in general de factori de origine externa si al caror randament scolar si rezultate la unele teste psihologice sunt similare cu cele ale deficientului mintal.

Deosebirea majora dintre pseudodeficienti mintali si deficienti mintali consta in faptul ca primii pot recupera deficitul intelectual daca interventia este prompta, sistematica si de durata, pe cand la deficientii mintali deficitul intelectual se considera a fi ireversibil.

Unii autori propun pentru categoria pseudodeficientilor mintali termenul de "inadaptati" deoarece considera ca la originea deficientelor care apar s-ar afla inadaptarea. Altii referindu-se la aceeasi categorie folosesc termenul "needucati", fiind vorba de copii la care nu s-a putut pune in evidenta vreo modificare organica si care provin din medii subculturale. Incercand o sinteza a modului de abordare a pseudodeficientei mintale putem constata ca autorii au avut in vedere fie un factor, fie actiunea sumata a mai multor factori care pot determina diversitatea manifestarii deficitului intelectual, ceea ce sugereaza ideea eterogenitatii categoriei de pseudodeficienta mintala.

Referindu-ne la caracteristicile pseudodeficientei mintale, se considera ca aceasta apare chiar de la intrarea in gradinita, intrucat copilul prezinta deficiente de limbaj, deficiente perceptive, spirit de observatie redus, dificultati de gandire. Inabilitatile acestor copii se amplifica pe masura ce sarcinile scolare devin mai complexe si fac apel la procese intelectuale de nivel superior. Performantele scolare ale acestor copii sunt influentate si de factori cognitivi, motivationali si emotionali, specifici mediului, in general nefavorabil, in care traiesc.

Unii autori au emis ideea conform careia copilul pseudodeficient mintal are o structura cognitiva mai putin diferentiata, este mai rigid si prezinta o capacitate mai redusa de intelegere decat copilul normal. E. Ziegler considera ca la pseudodeficientii mintali rigiditatea este cauzata de privatiunea sociala accentuata, deci nu este vorba de o rigiditate cognitiva innascuta, ci o consecinta a diminuarii contactului cu adultul si in special a aprobarii din partea acestuia.

Un caz particular citat de W. Godfarb este acela al copilului privat de mama care poate prezenta un tip de personalitate aparte, caracterizat prin apatie marcata, retardare a limbajului, performante perceptive diminuate, imaturitate in reactie, incapacitate de concentrare, nevoia excesiva de afectiune, manifestari de hiperactivitate si randament scolar slab.

Aceste manifestari pot fi considerate ca fiind o consecinta a influentei negative a conditiilor socio-economice si culturale, intrucat familiile de acest tip furnizeaza o cantitate redusa de stimulari, de obiecte de joc si mai ales, de modele pozitive de imitat. De asemenea, in astfel de medii, oportunitatile educative sunt inferioare si insotite de o lipsa de stimulare pentru activitatile intelectuale, intrucat accentul se pune pe concret, aspect ce limiteaza capacitatea intelectuala a copilului.

Un alt aspect este acela legat de motivatie si atitudine, stiut fiind faptul ca diferentele de performanta obtinute de copiii pseudodeficienti mintali, comparativ cu cei normali, sunt influentate de sistemul motivational. Daca se ia in discutie structura motivationala a pseudodeficientului mintal cuprins intr-o anumita institutie, se poate observa ca aceasta este influentata atat de factorii care au actionat in perioada preinstitutionalizarii, cat si de cei care au intervenit in timpul institutionalizarii.

De asemenea, se cunoaste faptul ca motivatia majora a intregii activitati a copilului este dorinta de a se identifica cu adultul. Deci, intr-un mediu cu nivel cultural scazut, aspiratiile familiei nu au menirea de a incuraja si stimula aspiratiile copilului privind activitatea intelectuala.

S-a putut constata faptul ca acesti copii nu sunt incurajati sa gandeasca, sa interactioneze cu adultul prin intrebari adresate si prin raspunsuri date de acesta, nu au fost obisnuiti cu lectura, cu utilizarea lecturii sau cu trecerea de la observatie la concluzii.

O alta trasatura caracteristica a pseudodeficientei mintale este lentoarea. Uneori copiii pot apare ca fiind lenti dat fiind ca au un potential de baza original, inteligenta lui este mai profunda decat a unui copil aparent vioi, dar mai putin dotat intelectual. De asemenea, se poate spune ca un copil poate fi lent pentru ca este extrem de meticulos sau prevazator, sau un copil poate fi lent pentru ca refuza sa generalizeze usor, pentru ca invata pe o anumita directie sau pentru ca nu adopta usor anumite cadre de referinta. Aceste tipuri de copii pot fi considerati ca lenti si nicidecum ca deficienti mintali.

Un alt aspect care trebuie considerat este acela al limbajului. In acest sens, se mentioneaza faptul ca in limbajul copilului pseudodeficient mintal se observa o proportie scazuta de propozitii structurate matur, de constructii superior elaborate, utilizarea unor forme sintactice sarace, folosirea limitata a adjectivelor, utilizarea repetata a conjunctiilor si utilizarea unui anumit timp al verbului. Aceste aspecte nu sunt doar o reflectare a posibilitatilor mnezice, ci ele pun in evidenta forma verbala a unor scheme deficitare ale gandirii. De asemenea, se apreciaza ca pseudodeficientii mintali inteleg mai mult pe plan verbal decat pot sa utilizeze si ca ei folosesc in general un numar de cuvinte cu precizie satisfacatoare, dar care nu sunt intotdeauna reprezentative pentru cultura scolara. Aceste aspecte nu sunt determinate de un deficit intelectual, ci sunt o consecinta a saraciei de stimuli in care sunt crescuti copiii dezavantajati si a absentei discutiilor care caracterizeaza comunicarea in mediile nefavorabile socio-cultural.

Deci problema care care se pune este aceea a formei deficitului verbal. In acest sens se pare ca deficitul major apare la pseudodeficientii mintali la nivelul mijloacelor verbale.

Datorita diversitatii factorilor si combinatiilor in care acestia pot actiona in determinarea pseudodeficientei mintale, putem vorbi de o serie de forme de manifestare ale pseudodeficientei mintale.

Debilitatile achizitionate isi au originea in sfera afectivitatii ca urmare a unor situatii conflictuale a caror interventie precoce determina la un moment dat modificari comportamentale. La aceste modificari, cerintele scolii se adauga ca o sursa de suprasolicitare, determinand aparitia inhibitiei si a negativismului. In acest context, rezultatele scolare sunt slabe, asemanatoare cu cele ale deficientului mintal usor, desi avem de a face cu potentialitati normale. Tot in aceasta categorie sunt incluse si intarzierile in dezvoltare determinate de carente afective care pot fi reale, cauzate de lipsa ingrijirilor materne sau relative, cauzate de exigentele nefiresti ale familiei sau de neglijarea copilului, aspecte care tulbura procesul normal de dezvoltare.

Copiii care provin din medii subculturale sau din medii cu nivel socio-economic scazut prezinta dificultati de vorbire, de abstractizare, un vocabular sarac si imprecis. Aceste aspecte sunt o consecinta a conditiilor nefavorabile de mediu care nu ofera posibilitatile normale de dezvoltare, ceea ce determina si o motivatie slab dezvoltata pentru scoala.

Copiii cu astenie functionala generala dobandita nu prezinta vreo atingere organica a sistemului nervos central sau a glandelor endocrine, scaderea capacitatii functionale intelectuale se datoreaza unor imbolnaviri repetate din primii ani de viata din cauza lipsei de ingrijire. La acesti copii se manifesta o scadere permanenta a capacitatii functionale intelectuale, mai ales in conditiile unui efort intelectual prelungit.

In categoria pseudodeficientei mintale pot fi cuprinse cazurile marginale, limitrofe deficentei mintale, care prin performantele lor nu dovedesc o deficienta mintala certa, prezentand doar un grad usor de intarziere in dezvoltare, o diminuare generala a performantelor in special in sfera limbajului si a comportamentului adaptativ.

Pot fi inclusi aici si copiii instabili din punct de vedere psihomotor la care atentia nu poate fi concentrata pe o perioada mai lunga de timp, aspect ce determina obtinerea unor performante diferite de la un moment la altul sau a unor rezultate dispersate la examinarea cu testele de inteligenta sau de dezvoltare.

In categoria pseudodeficientei mintale pot fi inclusi si unii copii epileptici, la care capacitatea de lucru este diminuata in perioadele dinaintea si de dupa crizele epileptice.

In concluzie, se poate spune ca pseudodeficienta mintala apare in acele cazuri in care actiunea unor factori nefavorabili dezvoltarii normale intervine precoce si dureaza o perioada indelungata. Actiunea influentelor multiple negative determina o strcturare intelectuala, afectiva si un comportament adaptativ in discordanta cu cerintele scolare si sociale.

Teme:

Care sunt prinicipalele caracteristici ale pseudodeficientei mintale?

Cum se explica aparitia pseudodeficientei mintale la copiii cu astenie functionala generala dobandita?