PSIHANALIZA DUPA FREUD

PSIHANALIZA DUPA FREUD

Ne vom opri in continuare asupra orientarilor teoretice derivate din freudism (teorii neofreudiene)

În 1902 Freud a fondat Societatea Psihologica de Miercuri, care va deveni in 1908 Societatea Psihanalitica Vieneza. Din grupare faceau parte initial putini membri: W. Stekel, Max Kahane, Rudolf Reitler, Alfred Adler.

Wilhelm Stekel se va dovedi o problema pentru Freud. Jurnalist prolific si dramaturg, Stekel era foarte creativ. El obisnuia sa inventeze 'pacienti' care sa se potriveasca contextului discutiei; ceilalti psihanalisti vorbeau ironic de 'pacientul de miercuri al lui Stekel'. Cu laudele si exagerarile sale a devenit curand enervant. În plus, dezvoltase o teorie ciudata, ce accentua rolul numelui asupra vietii oamenilor. Freud il va califica 'slab in teorie si gandire', 'rebel', 'inzestrat cu o prosteasca gelozie ingusta' etc. (dupa P. Gay, p. 223) Stekel a fost exclus din miscarea psihanalitica in 1912.

Freud a fost acuzat, nu de putine ori, ca simtea nevoia de a rupe legaturile cu prietenii sai; el s-a certat nu doar cu Stekel, ci si cu Fliess ('alter-ego - ul lui'), Jung ('printul sau mostenitor'), Adler etc. Oricum, acuzatia il irita pe Freud.

Stekel a pus accent pe rolul pulsiunilor sexuale in viata omului. El a realizat doua foarte instructive si documentate lucrari despre psihologia eroticii masculine, respectiv feminine.

Ulterior, in Societatea Psihologica de Miercuri intra si Otto Rank (angajat initial ca secretar).

Otto Rosenfeld Rank (1884 - 1938), neofreudist de origine austriaca, provenea dintr-o familie saraca. Un tip scund, neatractiv, ce a lucrat mult timp ca mecanic, era dotat totusi cu o mare curiozitate intelectuala. Freud l-a simpatizat mult, numindu-l 'micul Rank'. 'Micul Rank' i-a fost credincios pana-n 1925 - 1926. Dupa unele calatorii la Paris si in Statele Unite, unde s-a si stabilit de altfel, Rank si-a conturat propriul sistem teoretic si propria metoda terapeutica (influentata de 'tehnica activa' a lui Ferenczi).

Terapia vointei (will therapy), propusa de Rank va influenta mult grupul rankian al asistentilor sociali din Philadelphia (Jessie Taft, Virginia Robinson, Frederick Allen - 1930). Acestia, la randul lor, l-au influentat pe Carl Rogers si 'terapia centrata pe client' a acestuia.

Rank a scris o monografie uriasa consacrata temei incestului in literatura, fiind primul care a aplicat psihanaliza la mituri si legende. El a dezvoltat o teorie pesimista a traumatismului originar al nasterii si intarcarii. A vorbit mult despre regresii si anxietati. Cea mai reprezentativa lucrare a sa este 'Die Trauma der Geburt und seine Bedeutung für die Psychoanalyse'. În 1912, in asociatie cu Hanns Sachs, Rank a fondat 'Imago', un periodic specializat in aplicarea psihanalizei la stiintele culturale.

Psihanaliza a fost promovata mai mult de 'straini' decat de 'vienezi'. Printre 'strainii' care au aderat la ideile lui Freud se numara: 'elvetienii' (din 1906) C.G. Jung, Ludwig Binswanger , Max Eitingon si Karl Abraham (la Berlin); Ernest Jones la Londra; italianul Eduardo Weiss; Hans Sachs; Sndor Ferenczi (_Budapesta).

Psihiatrul elvetian, ce a studiat intensiv maniile, Ludwig Binswanger (1881 - 1966) a fost influentat si de Freud ('Didscurs, parcur si Freud'), dar si de fenomenologie (Husserl, Heidegger). A elaborat 'Daseinanaliza' sau 'analiza existentiala', ce are mare succes in tarile anglo-saxone (a se vedea lucrarea sa din 1947, 'Introducere in analiza existentiala') (dupa Sillamy, p. 48).

Max Eitingon a fost unul dintre cei mai fideli adepti ai lui Freud. Evreu rus, Eitingon, pe cand rea sub asistent la Spitalul de Boli Nervoase Burgholzli (condus de Bleuler si Jung), a fost familiarizat cu psihanaliza si a imbratisat-o rapid si total. Eitingon i-a trimis lui Freud toate operele lui Dostoievski, iar parintele psihanalizei s-a aratat foarte incantat, mai ales de 'Posedatul' si 'Fratii Karamazov' (dupa P. Gay, p. 188 - 189). Freud a avut mare incredere in Max Eitingon si pe buna dreptate. Acesta i-a ramas devotat.

Karl Abraham (Bremen 1877 - Berlin 1925)

Abraham era tot evreu. Ca si Eitingon, lucrase si el la Burgholzli si se initiaza in psihanaliza (1907) sub influenta acelorasi Bleuler si Jung.

În august 1908 fondeaza Societatea Psihanalitica din Berlin, pe care o va prezida pana la moarte. G. Stanley Hall l-a apreciat atat de mult incat i-a cerut un portret al sau, cu care sa decoreze peretii Universitatii Clark pe care Hall o conducea (dupa P. Gay, p. 89).

Un tip rece si rational, un adevarat 'dulau de paza al psihiatriei', Abraham a fost un independent in gandire, cu toata adeziunea lui la teoria freudiana (din care a selectat partea cu sexualitatea). A fost interesat de tulburarile psihice, de casatoria intre rude, de vise, mituri si simboluri. Prin ideile sale despre precocitatea relatiilor cu obiectul a influentato pe M. Klein.

La aceasta faimoasa clinica psihiatrica din Burgholzli a lucrat si Alfred Ernest Jones pana sa se initieze in psihanaliza (1906). E. Jones (Tara Galilor 1879 - Londra 1958) a fost singurul 'arian' din cerul intim al lui Freud. Dar pentru ca a adoptat glume si jocuri de limbaj specific evreiesti, 'arianul' a devenit 'de-al lor', un 'evreu onorific' (dupa P. Gay, p. 194).

Ca persoana, Jones era un tip dogmatic, dar si un polemist foarte combativ. El a promovat foarte mult psihanaliza. Alaturi de O. Rank, S. Freud, S. Ferenczi si filosoful ungur Aton von Ferenczi, a fondat Asociatia Internationala de Psihanaliza.

Numit profesor la Universitatea din Toronto, a introdus psihanaliza in Canada si Statele Unite. În 1911 s-a implicat in fondarea Asociatiei Psihanalitice Americane.

În 1913 a constituit Scoala Britanica de Psihanaliza, pe care a condus-o aproape un sfert de secol. A jucat un rol deosebit in mutarea lui Freud la Londra, dupa Anschluss-ul lui Hitler.

Printre operele lui Jones se numara: 'Tratat teoretic si practic de psihanaliza', 'Psihologia religiei', 'Hamlet si Oedip', 'Viata si opera lui Sigmund Freud' (Das Leben und Werk von Sigmund Freud', 1962)

Sandor Ferenczi psihanalist ungur, a avut o relatie aparte cu Freud. Un 'complicat', privat in mod dureros de afectiune, Ferenczi a incercat sa-l transforme pe Freud intr-un tata iubitor. Cei doi au intretinut o vasta corespondenta si legaturile lor au fost stranse. Dar, in ciuda inclinatiei lui paterne, Freud nu prea agrea rolul de 'tata': el dorea mai degraba un partener de lucru egal (dupa' P. Gay, p. 197).

Ferenczi a fondat Societatea Ungara de Psihanaliza. Dupa 1918 practica o tehnica terapeutica proprie, activa. L-a interesat sa aplice psihanaliza in domeniul educatiei; prin munca sa a influentat pe MN. Klein, E. Jones, M. Balint. Dintre operele sale mentionam (dupa Schiopu, p. 293): 'Un petite homme' (1913); 'Psyhanalyze des habitudes sexuelles' (1924); 'Cofusion de langue entre les adultes et l'enfant' (1932); 'Oeuvres completes' ('opere complete' (1968, in 4 volume 1976).

Cea mai importanta dintre 'capturile' lui Freud, P. Gay (p. 225), o considera a fi Eugen Bleuler, eminentul mentor si sef al lui Jung. Bleuler (Zollikan, in apropiere de Zurich, 1857 - id. 1939), medic psihiatru elvetian, a introdus in psihiatrie termenul 'schizofrenie', devenit clasic (a se vedea lucrarea sa din 1911, 'Dementa precoce sau grupul schizofreniilor'). A influentat decisiv pe Kraepelin si Jung. În tipologia psiho-sociologica elaborata de el, a distins tipurile (dupa Neveanu, p. 745): participant, retractic, sintactic (afectiv, comunicativ) si schizoid (meditativ, insingurat, retras).

O istorie a psihanalizei nu poate uita de Jung, 'printul mostenitor' cum il numea Freud. Adeziunea lui la miscarea psihanalitica a fost cu atat mai importanta cu cat, credea Freud, 'numai aparitia lui a salvat psihanaliza de pericolul de a deveni o preocupare nationala evreiasca' (dupa P. Gay, p. 214)

Jung se va rupe insa de Freud, pentru a pune bazele propriei 'psihologii analitice'. Ruptura de Jung si cea de Adler (fondatorul 'psihologiei individuale') au fost cele mai spectaculoase. De retinut ca Adler si Jung nu se includ printre neofreudieni, despre fiecare dintre ei vom vorbi intr-un subcapitol urmator.

Au fost autori care au incercat apropierea psihanalizei de marxism. Printre freudo-,marxisti se numara: Adorno, E. Fromm, H. Marcuse, Georges Politzer (1903 - 1942) (filosof si psiholog francez de origine romana, promotorul unei psihologi concrete, care sa aiba ca obiect 'drama umana'), Jean Andrad, Wilheim Reich.

Wilheim Reich (1897 - 1957), psihiatru american de origine austriaca, a tratat in operele sale problema sexualitatii (1927 'Functia orgasmului'; 1932 'Eruptia moralei sexuale'). În urma cercetarilor efectuate, Reich a ajuns la concluzia ca societatea capitalista, prin institutiile ei sociale (biserica, familia etc) reprima sexualitatea. El realizeaza o critica a acestei societati caracterizata de o pronuntata criza morala. (dupa Schiopu, p. 601 - 602) Wilheim Reich, alaturi de A. Lowen si J. Mousseau, a introdus in psihologie tehnicile terapeutice bioenergetice.

Alti autori au incercat apropierea psihanalizei de psihosomatica. Directia psihosomatica ii are ca reprezentanti pe: F. Alexande, G. Groddeck, M. Balint, Joes Hendrick, Angel Garma, P. Schilder.

Frantz Alexander (Budapesta 1891 - Palm Spring, California 1964) a fost fondatorul Institutului de Psihanaliza de la Chicago (1923) si autorul unor lucrari de medicina psihosomatica. A studiat indeosebi bolile psihosomatice, a legat ulcerul gastroduodenal de trasaturi de personalitate precum hiperactivitatea si perfectionismul, iar hipertensiunea arteriala a conexat-o cu o mare doza de agresivitate reprimata. (dupa Sillamy, p. 62)

Michael Balint (Budapesta 1896 - Londra 1970). Psihanalist britanic de origine maghiara, format sub influenta lui Ferenczi, s-a ocupat de regresie, de cauzele infantile ale tulburarilor psihice si de faza precoce a inter-relationarii (numita de el 'dragostea primara'). Printre scrierile luoi se numara (dupa Schiopu, p. 104): 1952 'Primary Love and Psycho-Analytic Technique' ('Dragostea primara si tehnica psihanalitica'), 1968 'Basic Fault' ('Defectul funfamental'), 1959 ' Thrillsand Regressions'

M. Balint este celebru mai ales pentru conceperea 'grupurilor Balint'. Acestea sunt seminarii de formare a asistentilor sociali si a medicilor practicieni. Se merge pe un numar mic de participanti si nu se stabileste a priori nici o tema; fiecare poate aduce in discutie un caz interesant din propria experienta. Rolul mediatorului-expert este de a-i face pe participanti sa constientizeze propriile atitudini si sentimente investite in relatia lor cu pacientii.

Scoala americana de psihanaliza a cunoscut o ampla dezvoltare, si aceasta in trei mari directii: culturalismul, etno-psihanaliza si ego-psihanaliza.

Psihanaliza culturala a pus accent pe determinismul socio-cultural si pe desexualizarea (relativa) a conceptului de 'libido'. Principalii reprezentanti ai acestei directii sunt: H.S. Sullyvan, E. Fromm si K Horney. De toti trei ne vom ocupa in subcapitolele urmatoare.

Etno-psihanaliza ii are ca reprezentanti pe G. Rohein, A. Kardiner si . Benedickt, iar psihanaliza ego-ului pe Heinz Hartman (1936 'Ego Psychology and the Problem of Adaptation') (dupa Szaluta, p. 86)

Vom dedica de asemenea subcapitole speciale psihanalizelor franceze (oprindu-ne mai mult asupra lui J. Lacan) si psihoanalizelor copilului.